18,056 matches
-
categorizare a istoriei arată că realitatea trecutul nu poate fi "decupată la încheieturi", din simplu motiv că aceasta pur și simplu nu are o structură articulară care să marcheze punctele în care continuitatea temporală să fie despicată. Spectrul întins de alternative ce stau la dispoziția istoricului relevă faptul că nu există, și nici nu poate exista, un sistem unic de organizare categorială a trecutului. Însă această constatare nu schimbă faptul că recurgerea la o formă sau alta de periodizare este o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diferite despre trecut, fiecare dintre acestea reprezentând interesele grupurilor specifice care le-au elaborat și le susțin. Formal, conceptul de "piață a memoriei colective" poate fi definit drept spațiul social în care diferiți producători culturali lansează în arena publică viziuni alternative asupra trecutului, rivalizând pentru sporirea capitalului mnemonic. Prin capital mnemonic se poate înțelege valoarea socială a imaginii asupra trecutului sau credibilitatea publică a versiunii respective a memoriei colective, dată de gradul de "corectitudine" sau de "adevăr" de care se bucură
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia și S. Mitu semnalează încheierea celui de-al doilea ciclu complet al crescendo-ului patosului naționalist. Manualele alternative introduse începând cu 1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit. "Idolatria sabiei" (Hervé
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patriotică, identitatea națională și specificul românesc pe de o parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național în care a fost închistat, propunând ca alternativă o stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta, reperabilă este și glisarea de la promovarea unui patriotism etno-național
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și tranziția transformatoare care a urmat. După cum relevă datele ce vor fi prezentate în cele ce urmează, Raportul Tismăneanu vine în răspărul unei considerabile părți a opiniei publice, care departe de a privi condamnator trecutul comunist, îl consideră ca o alternativă preferabilă decepționantului prezent tranzițional. Seria de studii "New Europe Barometers" (NEB), derulate între 1991 și 2004, constituie o resursă unică de date statistice capabilă să ofere posibilitatea de examinare longitudinală a tendințelor atitudinale din fostele societăți comuniste din Europa Centrală
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
putea chiar să decidă să participe în mod selectiv. Multora dintre ei, totuși, va continua să le lipsească o motivație de fond pentru participarea politică; alții vor continua să ia mai mult în calcul riscurile și costurile decît avantajele și alternativele. De aici concluzia clasică a lui Olson: "Individul rațional, într-un grup numeros, într-un anume context socio-politic, nu va fi dispus să facă nici un sacrificiu pentru a realiza obiective pe care să le împartă cu alții. Nu poate deci
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
întîlnește obstacole" [1982, 66]. Analiza lui Hirschman are dublul merit de a îndrepta din nou atenția asupra diferitelor modalități de participare politică, asupra expresiilor ei și asupra raportului destul de strîns dintre natura organizațiilor (și tipul produsului sau obiectivului final) și alternativele participării. Tocmai pentru că, așa cum s-a văzut, sînt diferite atît stimulentele care motivează indivizii să participe, cît și organizațiile spre care se canalizează și prin care se exprimă participarea, pot diferi (de la individ la individ, de la problemă la problemă, de la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
s-a văzut, sînt diferite atît stimulentele care motivează indivizii să participe, cît și organizațiile spre care se canalizează și prin care se exprimă participarea, pot diferi (de la individ la individ, de la problemă la problemă, de la caz la caz), și alternativele posibile, și remediile la crizele ce apar în urma constrîngerilor asupra alegerilor și a liderilor ce nu mai sînt demni de încredere. Participarea în grupuri Pe parcursul analizării caracteristicilor și modalităților participării politice, s-au făcut numeroase și inevitabile referiri la organizații
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru a interpreta și a cuprinde o pluralitate de fenomene, inclusiv la nivel sistemic, neo-corporatismul are o întrebuințare și o utilitate mai mare în analiza politicii intereselor și a activității grupurilor. El apare ca un corectiv util, nu neapărat o alternativă complexă la o concepție strict pluralistă a dinamicii grupurilor, pentru că oferă o viziune destul de amplă a modalităților de articulare și de agregare a intereselor în unele sisteme politice mai compacte decît altele și reușește să țină seama atît de dinamismul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dovedit a fi inadecvată pentru a explica dinamica mișcărilor colective care luau amploare chiar în acei ani, atît în aparent "bine organizatele" societăți occidentale, cît și în societățile mai puțin structurate ale lumii a treia. Starea incipientă 2) O primă alternativă teoretică la problema pusă de Smelser a fost formulată de Francesco Alberoni. Pornind de la existența a două stări ale socialului și de la opoziția lor (ca la Weber între starea incipientă și carismă și între organizare patriarhală și birocratică; sau la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
celebru scris împreună cu Lipset), va putea arăta că: "Sistemele de partide din anii '60 reflectă, cu puține, dar semnificative excepții, structurile clivajelor din anii '20. Aceasta este o caracteristică fundamentală a competiției politice în occident în epoca "societății de consum": alternativele partinice și, într-un număr apreciabil de cazuri, chiar organizațiile de partid, sînt mai vechi decît majoritatea electoratelor naționale. Pentru majoritatea cetățenilor occidentali, partidele active fac parte din panorama politică încă din copilărie, sau cel puțin de cînd se află
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
vedere, reprezentarea politică se caracterizează exact prin ceea ce ar trebui să fie: dorința de a traduce în decizii programul prezentat alegătorilor și capacitatea sancționabilă de a o face. În cadrul aceastei delicate activități de reprezentare a acțiunii guvernului, Sartori găsește o alternativă, poate prea netă, drastică și antagonistă, între un guvern receptiv, care răspunde pentru ceea ce face, și un guvern responsabil, care acționează eficient și competent, pînă la a susține că "nu putem obține simultan mai multă receptivitate și mai multă responsabilitate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Cotta 1994]. În orice caz, și cînd nu există actori exclusivi și dominanți în procesele de realizare a politicilor publice, partidele, conducătorii lor, exponenții numiți de ei sînt mereu prezenți, deseori în poziții privilegiate, chiar și în modelele diferite sau alternative față de party government. Modelul neo-corporatist... În anii '70 și '80 a fost foarte apreciat un al doilea model descriptiv-interpretativ al modalităților de realizare a politicilor publice: neo-corporatismul. În funcție de punctul de vedere și după interesele diferiților autori, există diferite interpretări și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
stabilită o multitudine de posibile soluții, este destul de delicată sarcina de a alege doar una. Și procesul de alegere a uneia dintre politicile publice conține elemente problematice și conflictuale. Autoritățile politice pot considera necesară o evaluare, nu strict economică, a alternativelor, chiar dacă e fondată pe un calcul al costurilor și beneficiilor, și al previziunilor de succes. Vorbind despre autorități politice chiar dacă în interacțiune și în colaborare cu alți actori, specificați în modelele prezentate mai sus între costuri și beneficii poate interveni
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
variabilele tehnice ale unei politici publice referitoare la protecția mediului pot fi ținute sub control; nu toate reacțiile politice ale ecologiștilor și "industrialiștilor" pot fi prevăzute [Lewanski 1997]. De altminteri, autoritățile politice se lovesc de limite intrinseci în alegerea unei alternative care să derive din preferințele lor politice. În orice caz, pornind de la o selecție între alternativele acceptabile din punct de vedere politic și practicabile, se ajunge în final la adoptarea unei decizii. De la decizie la aplicarea ei în practică Așa cum
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
toate reacțiile politice ale ecologiștilor și "industrialiștilor" pot fi prevăzute [Lewanski 1997]. De altminteri, autoritățile politice se lovesc de limite intrinseci în alegerea unei alternative care să derive din preferințele lor politice. În orice caz, pornind de la o selecție între alternativele acceptabile din punct de vedere politic și practicabile, se ajunge în final la adoptarea unei decizii. De la decizie la aplicarea ei în practică Așa cum am anticipat deja, deși decizia este cu adevărat un element central, ea constituie numai una dintre
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
înlocuit cu schema raționalității limitate [a cărei formulare mai exactă o găsim în scrierile lui Simon 1976, editate inițial în 1947]. Și cea limitată În modelul raționalității limitate cel care decide nu se preocupă în mod special de examinarea tuturor alternativelor, de controlarea tuturor variabilelor, de cîntărirea tuturor consecințelor posibile; nu intenționează să maximizeze datele și informațiile. El se limitează, mai curînd, în mod conștient, la satisfacerea unor anumite exigențe, definite într-un mod mai realist, ca aprecierea unui număr (reținut
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
tuturor consecințelor posibile; nu intenționează să maximizeze datele și informațiile. El se limitează, mai curînd, în mod conștient, la satisfacerea unor anumite exigențe, definite într-un mod mai realist, ca aprecierea unui număr (reținut de el însuși, ca adecvat) de alternative, de problematici, de consecințe, un număr suficient de mare, dar nu exhaustiv. Decizia va fi luată, politica publică formulată și pusă în practică și, cînd devin disponibile alte alternative și alte informații, decidentul va recurge la reformularea "rațională" a fiecărei
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ca aprecierea unui număr (reținut de el însuși, ca adecvat) de alternative, de problematici, de consecințe, un număr suficient de mare, dar nu exhaustiv. Decizia va fi luată, politica publică formulată și pusă în practică și, cînd devin disponibile alte alternative și alte informații, decidentul va recurge la reformularea "rațională" a fiecărei politici publice inadecvate. Incrementalismul fragmentar b) Interpretată adesea nu numai ca o alternativă, ci și ca o critică la schema raționalității, pînă și la cea mai puțin pretențioasă a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Decizia va fi luată, politica publică formulată și pusă în practică și, cînd devin disponibile alte alternative și alte informații, decidentul va recurge la reformularea "rațională" a fiecărei politici publice inadecvate. Incrementalismul fragmentar b) Interpretată adesea nu numai ca o alternativă, ci și ca o critică la schema raționalității, pînă și la cea mai puțin pretențioasă a raționalității limitate, apare schema incrementalismului fragmentar. Formulat de către economistul și politologul Charles Lindblom [1965], acest model susține că procesele decizionale și de producție ale
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în cînd, o decizie apare indispensabilă, este cerută forțat, trebuie să fie luată, cel puțin pentru a slăbi presiunea așteptărilor. Pentru a debloca situațiile de o presiune intolerabilă și o complexitate incontrolabilă, decidentul se lasă pe seama cazualității și, din coșul alternativelor disponibile în mod diferit, extrage una oarecare, de obicei nici cea mai bună, nici cea mai rea. Într-adevăr, se întîmplă frecvent ca cel care ia decizii să extragă din coș o problemă care să aibă una sau mai multe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să ducă la regimuri democratice relativ consolidate sînt mult mai mari acolo unde post-totalitarismul a fost cucerit de către societate, ca, de exemplu, în Ungaria așa-zisului "comunism gulaș" și mult mai mici cînd decăderea structurii totalitare se traduce în absența alternativelor practicabile printr-un adevărat colaps al regimului, așa cum s-a întîmplat, de exemplu, în Rusia după Gorbaciov. Tranziția dificilă În orice caz, odată ce regimul totalitar s-a prăbușit fie pentru carențele sale intrinseci, fie printr-o "implozie" într-un anume
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
comportamente neadecvate introduc factori care țin de asumarea responsabilității directe de către guvernanți. Ba mai mult, tabăra celor care au pierdut alegerile precedente se organizează în așa fel, încît să poată face o opoziție atentă, critică, hotărîtă, care să ofere o alternativă față de guvernanții de la putere, adică o opoziție care să promită o mai bună satisfacere a preferințelor cetățenilor. Bineînțeles că măsura în care această opoziție poate fi o frînă și un cenzor care să exercite un control asupra activității guvernanților depinde
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
drepturilor. Tot astfel, vor putea fi luate decizii de către o majoritate relativă, inferioară majorității absolute, atunci cînd opoziția nu ar avea nici interesul și nici dorința de a răsturna guvernul, din cauză că este divizată și incapabilă de a se prezenta ca alternativă, situație care chiar permite multor guverne minoritare nu numai să existe, ci și să guverneze. Regula majorității întîlnește un singur obstacol de netrecut din punct de vedere democratic: nu se poate apela la ea pentru a face imposibilă și ineficientă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
considerau ameliorabilă și, în consecință, îi adresau critici constructive, fie printre cei care voiau să o distrugă, pentru a-i substitui regimuri doar presupuse ca fiind mai democratice sau, uneori, tot presupuse a fi mai egalitare. Odată cu prăbușirea regimurilor comuniste, alternativa, deseori definită ca democrație "substanțială" s-a înregistrat tot mai puțin. De altminteri, regimurile fasciste căzuseră în dizgrație de mult timp și regimurile autoritare, în diferitele lor versiuni, precum cele ale guvernelor și regimurilor militare, nu au demonstrat că pot
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]