24,313 matches
-
cu pericolul. Într-o situație socială precum cea care ne interesează, diversitatea rămâne valabilă - ea explică în parte diferența de puncte de vedere, în orice caz, retrospectivă, asupra unui astfel de fenomen. Pe de altă pare, toată lumea este supusă aceleiași amenințări. Această analiză confirmă perspectiva psihanalitică asupra fricii, care nu face o distincție clară între factorul extern, adică pericolul, și factorul intern, adică trăirea ce constă în sentimentul de amenințare. Cu toate acestea, se face o diferență între angoasa propriu-zisă și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
astfel de fenomen. Pe de altă pare, toată lumea este supusă aceleiași amenințări. Această analiză confirmă perspectiva psihanalitică asupra fricii, care nu face o distincție clară între factorul extern, adică pericolul, și factorul intern, adică trăirea ce constă în sentimentul de amenințare. Cu toate acestea, se face o diferență între angoasa propriu-zisă și „angoasa în fața unui pericol real”. Aceasta din urmă a fost astfel definită de Freud: „O stare de atenție senzorială sporită și de tensiune motorie pe care noi o denumim
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
frigului. Pericolul era real, dar nu neapărat imediat, mai ales în cazul penuriei alimentare. Motiv pentru care erau persoane care imaginau mai ușor obiectul fricii, în speță foamea sau frigul, și care resimțeau în mai mare măsură trăirea subiectivă de amenințare. Alte persoane, fără să aibă o trăire importantă de frică, erau pur și simplu foarte active în a lua măsuri contra acestor frici și făceau rezerve de alimente și combustibili. În anumite momente, acești indivizi erau denunțați în presa de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
combustibili. În anumite momente, acești indivizi erau denunțați în presa de partid și de stat ca „dositori”. În acest sens, poate părea surprinzătoare evocarea fricii în fața unor situații reale foarte comune. Căci o majoritate a populației era confruntată cu aceleași amenințări, deci este vorba despre un fenomen colectiv, care, în plus, a funcționat pe o durată de timp importantă. Or, confruntarea îndelungată cu o situație duce la obișnuință, iar obișnuința estompează latura subiectivă, trăirea internă. De fapt, nici caracterul general al
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
confruntarea îndelungată cu o situație duce la obișnuință, iar obișnuința estompează latura subiectivă, trăirea internă. De fapt, nici caracterul general al pericolului în chestiune, nici durata sa mare nu elimină frica. Ceea ce se modifică e maniera în care sentimentul de amenințare este tratat în viața psihică. Mecanismele de apărare Maniera în care prezența eventuală a fricii în existența cotidiană din România comunistă este acceptată nu e independentă de modul cum se exercită puterea socială în perioada respectivă. Atitudinile critice la adresa puterii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
căldură, fiind considerate pasagere, ofereau șanse de supraviețuire, în timp ce confruntarea cu „organele de ordine” era asociată cu riscul morții. În orice situație socială exista o tendință internă, în cadrul vieții psihice, de evitare tocmai a fricii interne sau a angoasei, în pofida amenințării externe. Această tendință este mai ușor de acceptat dacă ipoteza existenței inconștientului e considerată posibilă. Cu alte cuvinte, integrarea unor componente inconștiente în viziunea asupra vieții psihice a permis înțelegerea unor fenomene mai greu de explicat din alte perspective. Astfel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a permis înțelegerea unor fenomene mai greu de explicat din alte perspective. Astfel, Freud și o parte dintre discipolii săi au înțeles nu numai că persoana evită pericolele externe, ci și că răspunsul intern la pericol, angoasa, duce la minimizarea amenințării. Cum îndepărtarea fizică de situația ce produce frica nu e posibilă în lumea internă, ceea ce se poate face este transformarea elementelor care provoacă angoasa. Inițial, Freud era convins că acesta este cazul imaginilor mentale cu caracter sexual. Or, „soarta” lor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
formulările socialismului științific, propaganda de partid considera că evoluția istorică a regimului avea ca efect, printre altele, scăderea rolului represiv al statului. Toate aceste elemente ale ideologiei oficiale sugerează o schimbare a naturii puterii, o dată cu trecerea timpului. Dar confruntarea cu amenințarea foamei și a frigului din anii ’80 nu permit confirmarea unui astfel de punct de vedere. Violența deschisă nu mai era necesară pur și simplu pentru că rezistența nu mai exista. O dată instalat durabil, regimul nu mai are nevoie să facă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
când segmente importante ale populației sunt pedepsite nu pentru crimele de care sunt bănuite, ci pentru cele pe care le-ar putea comite”. Se merge dincolo de prezumția de vinovăție, orice persoană devenind un delincvent potențial. Există deci tot timpul o amenințare surdă care justifică și întreține teroarea. Ea devine totală când nimeni nu se mai opune (Arendt,1995). Căci lucrurile pot merge și mai departe, eliminarea oricărei forme de opoziție fiind condiția pasului următor, acela de a încerca modificarea naturii umane
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și cele individuale ale terorii, pe de o parte, și ale fricii, pe de altă parte. Deja, în plan individual, diferența dintre frică și angoasă a fost cumva diminuată, căci factorul intern are totdeauna un rol în declanșarea reacției la amenințare. și la nivel colectiv situația este similară - în orice caz, pentru individ. Nu e nevoie ca el să fie în contact direct cu pericolul pentru a reacționa, în măsura în care este integrat într-un grup. Teama poate fi transmisă de una sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
similară - în orice caz, pentru individ. Nu e nevoie ca el să fie în contact direct cu pericolul pentru a reacționa, în măsura în care este integrat într-un grup. Teama poate fi transmisă de una sau mai multe persoane, prin evocarea unor amenințări la nivel imaginar. Dar pericolul real rămâne important pentru întreținerea reacțiilor emoționale. Pe de altă parte, teroarea transmite ideea unei stări de teamă colectivă mai puternică decât cea care ar putea fi desemnată prin termenul frică. Teroarea ar trebui diferențiată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
emoționale. Pe de altă parte, teroarea transmite ideea unei stări de teamă colectivă mai puternică decât cea care ar putea fi desemnată prin termenul frică. Teroarea ar trebui diferențiată și de panică, folosită pentru situații de confruntare pasageră cu o amenințare. Panica desemnează în psihopatologie accesele de angoasă acută de cauză necunoscută (Ey et al.,1960), mai ales la nivel individual. Aplicată unei situații colective, panica descrie un comportament dominat de o frică observabilă, intensă, dar, în principiu, pasageră. Teroarea presupune
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
frica propriu-zisă. Această pregătire se află în raport cu mecanisme fiziologice care instrumentează reacțiile emoționale 16. Este clar că teroarea nu are un loc în cadrul acestor reacții adaptative. Diel, un psiholog francez clasic, semnala o a treia formă de răspuns la o amenințare. Acest răspuns este inițiat: ...în fața unui pericol perceput prea brusc sau care e prea intens și pare insurmontabil, în așa fel încât, dintre cele două reacții de salvare (luptă și fugă), nici una nu ajunge să se declanșeze. Amândouă rămân blocate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lipsa de organizare socială a majorității populației. Ambele forme presupun intervenția mecanismelor de apărare, ca și în cazul fricii. Pentru a-și putea continua existența într-un mediu plin de pericole, orice persoană are nevoie de reducerea mentală a proporțiilor amenințării pe care o percepe. Este însă de dorit ca această reducere să nu ducă la anularea totală a pericolelor, situație în care persoana riscă să se expună prea mult. În concluzie, frica de zi cu zi din ultima perioadă a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cuvinte ar fi foame și frig. Foame, mai întâi, o realitate care s-a structurat lent, devenind o constantă, sfârșind dramatic, și frig, o realitate devansând-o pe prima în anii nefericiți 1984-1985. Foamea și frigul existau ca două mari amenințări biologice, locuind obsesiv în mințile românilor. Ele au produs schimbări grotești în ierarhia profesională și cea a reușitei în viață, în sistemul de valori și au schimonosit ideea de moralitate. Bine plasat în preajma satisfacerii acestei nevoi de bază - hrana -, oricine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Tereza Petrescu-Culianu, continuând cu Dan Petrescu, Dan Alexe și cu studenți foarte tineri din redacție. Revistele erau lăudate periodic la „Europa Liberă”, pentru calitatea unora dintre texte, pentru curajul ori inteligența altora, iar asta devenise insuportabil pentru regim. Percheziții, anchete, amenințări, ședințe de demascare cu „oamenii muncii”, Al. Călinescu și Sorin Antohi dați afară de la conducerea Dialogului, iar eu de la cea a Opiniei studențești. O parte dintre noi nu am putut publica nimic vreme de vreo șase luni, Dan Petrescu n-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
magazinelor, cu gestionari baricadați după uși metalice destinate aprovizionării, cozile întinzându-se afară. Unii dintre ei amenință că refuză „să mai servească” dacă sunt împinși, bruscați, apostrofați sau atunci când coada se transformă în grămadă. Când nu este asaltat, furia și amenințările vânzătorului se schimbă în „figură acră”, lipsă de politețe sau indiferență. Acesta e modul lui de împărtăși dezaprobarea regimului pentru consum, modul lui de a „întârzia” vânzările. Cumpărătorii sunt cei care au nevoie de el, și nu invers. În fața lui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1977. Cel care îi amenința astfel pe muncitorii de la IABv știa că minerii protestatari de odinioară fuseseră chemați în instanță și deportați, iar cei care rămăseseră fuseseră reeducați ideologic ori supravegheați intens de membrii poliției secrete, Securitatea. În ciuda acestor amenințări, muncitorii brașoveni își continuă protestul colectiv, pentru că nu mai au ce pierde, considerându-se oricum muritori de foame: „Ce se mai poate întâmpla șse întreba unul dintre ei, n.n.ț, ne vor lua gâtul?” (Oprea și Olaru, 2002, p. 17
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
participat la protest și-au vopsit părul ori s-au tuns, pentru a nu fi recunoscute ulterior, dar zadarnic). Prima etapă a anchetei a avut loc la Brașov, dar faza amplă s-a desfășurat la București, timp de două săptămâni. Amenințări verbale Aparatul de represiune a apelat la amenințări verbale care să-i intimideze pe cei arestați, mizându-se pe cedarea lor nervoasă. „Tâlharii”, cum li s-a spus în câteva cazuri, erau amenințați că „nu vor mai vedea soarele”, că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s-au tuns, pentru a nu fi recunoscute ulterior, dar zadarnic). Prima etapă a anchetei a avut loc la Brașov, dar faza amplă s-a desfășurat la București, timp de două săptămâni. Amenințări verbale Aparatul de represiune a apelat la amenințări verbale care să-i intimideze pe cei arestați, mizându-se pe cedarea lor nervoasă. „Tâlharii”, cum li s-a spus în câteva cazuri, erau amenințați că „nu vor mai vedea soarele”, că „acolo le vor putrezi oasele”, că vor fi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
previzibil pentru tehnica aparatului de represiune, ca „târfe” sau „curve”. Bărbaților, la rândul lor, li se inculca ideea că soțiile îi vor părăsi sau înșela, iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui astfel de anchetator: Închipuiește-ți, amice, vei lua pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți cam
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lor (Arsene, 1997, vol. 2, p. 163). Una dintre femeile anchetate mărturisește că cei care o interogau cunoșteau atât de bine mecanismele prin care să o intimideze, încât „jucam cum mi se dicta”, nereușind să opună nici un fel de rezistență. Amenințările vizau și autolegitimarea aparatului represiv de anchetă și tortură ca fiind omnipotent și omniscient (legendă pe care Securitatea o răspândise cu asupra de măsură în rândul populației): „Aici să povestești și despre țâța pe care ai supt-o de la mă-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
populației): „Aici să povestești și despre țâța pe care ai supt-o de la mă-ta!”, îi spunea un anchetator victimei sale. Unii sunt amenințați că, o dată puși în libertate, vor fi accidentați de mașini ale Securității. Un registru aparte în amenințările anchetatorilor a fost acela scatologic, victimele fiind proiectate ca deșeuri, rebuturi și avortoni ai societății. Prin prisma acestei proiecții, anchetații erau umiliți și batjocoriți, astfel încât să-și piardă respectul de sine. „Mai bine se pișa mă-ta decât să te
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să fie mai bine reținute decât cele considerate dezagreabile; faptul se observă experimental numai într-o evocare amânată, în cadrul memoriei de lungă durată. Rezultatele experimentale anterior sintetizate sunt compatibile cu ipotezele lui Freud. El presupune că Eul se apără de amenințările pe care le constituie tensiunile și conflictele prin diferite mecanisme, dintre care unul constă în refularea în inconștient a amintirilor legate de emoții negative. Recitindu-l pe Freud, vom reține câteva dintre observațiile sale, de actualitate în contextul în care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
De asemenea, soțiile a 5 dintre subiecții investigați (22,7%) au solicitat divorțul în timpul detenției și s-au recăsătorit. Relatările au evidențiat faptul că presiunile exercitate în diferite modalități asupra soțiilor deținuților politici în vederea solicitării divorțului, de cele mai multe ori prin amenințarea cu pierderea locului de muncă, se numărau printre metodele obișnuite utilizate de organele de Securitate. Referitor la acest aspect, un fost deținut politic a afirmat: „Așa erau vremurile, soțiile deținuților erau condiționate să dea divorț. Multe dintre ele acceptau acest
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]