8,957 matches
-
demersurilor realizate, prin valorificarea rezultatelor studiilor efectuate de cercetătorii de la Institutul de Științe Pedagogice și Psihologice, printr-o mai largă cooperare internațională apărută odată cu înființarea ONU, UNESCO etc. după război. Educația și cultura de masă promovate în timpul comunismului poartă însă amprenta ideologiei de partid, deși demersurile culturale au fost ample. Se încerca o egalizare culturală a tuturor (țărani, muncitori și intelectuali), urmărindu-se formarea muncitorului-intelectual sau a intelectualului-muncitor și se promova unumanism abstract. Fără a nega succesele obținute în această perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
masă: universități populare, centre pentru ghidarea creației populare, biblioteci și muzee, inspectorate de cultură, entități regionale coordonate de Ministerul Culturii și un departament regional aflat în subordinea prefecturii regionale. Educația și cultura de masă promovate în timpul comunismului au purtat adesea amprenta ideologiei de partid, deși demersurile culturale au fost ample, în încercarea de a oferi acces egal la cultură tuturor indivizilor (țărani, muncitori, intelectuali). Educația cădea în sarcina tuturor instituțiilor și structurilor, inclusiv a întreprinderilor economice. În ceea ce privește pregătirea profesională în industrie
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un efort continuu de dezvoltare, ajustare, îmbunătățire și adaptare. 2.3. Politica educațională în domeniul educației adulților în Româniatc "2.3. Politica educațională în domeniul educației adulților în România" Politica educațională românească în domeniul educației adulților din ultimii ani poartă amprenta situației sociopolitice a României, ca țară cu statut de preaderare la Uniunea Europeană. Recenta aderare a țării noastre va ridica alte provocări, în sensul dezvoltării strategiilor postaderare, strategii sincrone, ca și până acum, cu politica educațională europeană, denumită generic Lisabona 2000-2010
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
au o anumită atitudine față de învățare și față de educație, în general Atitudinea adulților față de învățare este determinată de sistemul lor de valori, inclusiv de valoarea atribuită învățării. Preferințele valorice ale adulților, susținute și întreținute de mecanisme psihosociale complexe, își pun amprenta asupra concepției lor despre învățare, despre rolul și importanța acesteia în viața lor. În general, adulții doresc să fie „elevi” de succes, având anumite așteptări (dar și anumite temeri) cu privire la învățare și la rezultatele acesteia. Ei se așteaptă ca, în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Merriam, Caffarella, 1991) afirma că schimbările petrecute la nivelul socialului se reflectă în modificarea structurii ocupaționale, ceea ce impune adultului necesitatea reorientării, de-a lungul vieții sale ocupaționale, spre alte tipuri de formări profesionale. Conceptul despre sine al adultului își pune amprenta asupra opțiunii sale pentru o anumită carieră, care, la rândul său, determină un anumit stil de viață, un anumit prestigiu sau statut social. Dezvoltarea carierei este influențată de atitudini precum asertivitatea și dorința persoanei de a accepta noi responsabilități și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fenomen de genul „bun eșuând în... rău”, când se bazează, a priori și mult prea încrezători, pe avantaje ale vârstelor adulte, implicate plenar, dar, uneori, insidios și bivalent în comunicarea educațională specifică, cum ar fi cele de mai jos. O amprentă temperamentală foarte bine definitătc "O amprentă temperamentală foarte bine definită" În comparație cu tinerii și mai ales cu copii, ale căror temperamente nu se nuanțează și nu se diversifică (încă) foarte mult, fiind încadrabile mult timp în clasificările binomiale sau tetradice deja
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
rău”, când se bazează, a priori și mult prea încrezători, pe avantaje ale vârstelor adulte, implicate plenar, dar, uneori, insidios și bivalent în comunicarea educațională specifică, cum ar fi cele de mai jos. O amprentă temperamentală foarte bine definitătc "O amprentă temperamentală foarte bine definită" În comparație cu tinerii și mai ales cu copii, ale căror temperamente nu se nuanțează și nu se diversifică (încă) foarte mult, fiind încadrabile mult timp în clasificările binomiale sau tetradice deja clasice, gen „introvertit/extravertit sau coleric
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează la recepție, până la autoanihilare chiar. Suntem obișnuiți să conectăm gradul de redundanță al unei persoane mai ales cu amprenta ei temperamentală (vezi prima chestiune abordată în prezentul material), dar manifestarea redundantă în comunicarea curentă depinde, în realitate, de mulți alți parametri, cum ar fi resursele comunicaționale personale (repertoriul de semne, cum s-a văzut deja, forța comunicantă, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a da o semnificație unanim înțeleasă, pentru a le transforma în cunoștințe utilizate în mod productiv, dat fiind faptul că experiența personalului este diferită, că pot exista interpretări conflictuale ale acestei experiențe sau erori în înregistrarea lor, toate punându-și amprenta asupra interpretării informației. Acest proces este util pentru a reduce incertitudinea (prin achiziționarea și prelucrarea unui volum cât mai mare de informații) și ambiguitatea (prin discuții și întâlniri „față în față”); 4. memoria organizațională face referire la stocarea, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o energie scenică admirabil comunicată grație acestor "buni conducători" ce îi erau actorii, nu supuși, ci total dăruiți, împliniți. Și această revelație inițială mi se confirmă în cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă tânăr ce eram. Ce e o amprentă teatrală? Ea asociază amintirea globală a unei reușite, dar totodată prezervă secvența fragmentară, indelebilă a unei fulgurații scenice ce o purtăm indefectibil cu noi, asemeni unei clipe de viață intensă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îi erau actorii, nu supuși, ci total dăruiți, împliniți. Și această revelație inițială mi se confirmă în cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă tânăr ce eram. Ce e o amprentă teatrală? Ea asociază amintirea globală a unei reușite, dar totodată prezervă secvența fragmentară, indelebilă a unei fulgurații scenice ce o purtăm indefectibil cu noi, asemeni unei clipe de viață intensă, densă și concentrată. Ea reprezintă acel punctum personal despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
identificate de spectatorul care sunt. Dacă iubesc spectacolul a cărei existență globală mă convinge, în punctumul izolat mă regăsesc. Fără o asemenea putere de impregnare, reprezentația se dematerializează și devine umbră, fantomă plutitoare, căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de spectatorul care sunt. Dacă iubesc spectacolul a cărei existență globală mă convinge, în punctumul izolat mă regăsesc. Fără o asemenea putere de impregnare, reprezentația se dematerializează și devine umbră, fantomă plutitoare, căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se dematerializează și devine umbră, fantomă plutitoare, căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi răsună încă și azi în urechi zgomotul agitat al acelei înălțări febrile, executate sub ochii noștri, a unui zid făcut din planșe de lemn, echivalentul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în tristețe cu toate că, în aparență, totul i-ar fi permis să se salveze: Alexa aici se afilia teatrului de artă, al cărui cel mai strălucit partizan era în România Lucian Pintilie. Unchiul Vanea, la el, devenea un spectacol bergmanian și amprenta fragmentară, punctum-ul, ce indelebil îl port în mine, rămâne momentul în care doctorul Astrov, mai seducător ca oricând, își imobilizează harta districtului a cărui soarta ecologică îl preocupă, plasând trei mere roșii pe o imaculată față de masă albă decorată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Îi aflam însă opțiunile de repertoriu ce confirmau intuițiile originare Năpasta, Woyzeck dar spectacolele îmi rămâneau inaccesibile; îi urmăream circulația pe mapamond de la o universitate americană la o alta, dar nu puteam capta nici un ecou artistic. Timp lipsit de alte "amprente" decât cele amicale. Îmi lipseau cele teatrale, preț plătit condiției de emigrant care îmi impunea îndepărtarea de artiștii generației mele, cu excepția lui Andrei Șerban, constant regăsit pe scenele pariziene. Apoi, l-am invitat pe Alexa la Teatrul Odéon pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe Alexa la Teatrul Odéon pentru a prezenta, imediat după 22 decembrie '89, monologurile shakespeariene puse în scenă cu același actor de neînlocuit, Ștefan Iordache, de care acum era nedisociat. Celălalt "dublu" al sau... Dincolo de spectacol, în acel context exaltat, amprenta momentului e mai puțin o amprentă artistică, cât una biografică. În seara aceea, la Odéon, mi se confirma că intram împreună într-o nouă secvență a istoriei noastre, a țării, a prieteniei. Pe scenă, Iordache fascina prin amestecul de tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a prezenta, imediat după 22 decembrie '89, monologurile shakespeariene puse în scenă cu același actor de neînlocuit, Ștefan Iordache, de care acum era nedisociat. Celălalt "dublu" al sau... Dincolo de spectacol, în acel context exaltat, amprenta momentului e mai puțin o amprentă artistică, cât una biografică. În seara aceea, la Odéon, mi se confirma că intram împreună într-o nouă secvență a istoriei noastre, a țării, a prieteniei. Pe scenă, Iordache fascina prin amestecul de tragic și burlesc, iar în sală, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a întâmplat) metoda sa de lucru în primăvara anului 1983, în spectacolul O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale, în București. A fost unul dintre cele mai împlinite spectacole la care am participat de-a lungul carierei mele, iar amprenta și spiritul lui Visarion au fost omniprezente. În acel moment ar fi fost o dovadă de obrăznicie să-i diseci geniul, dar era evident că o rară combinație de umor și intensitate, bucurie de viață și preocupare serioasă în privința sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ne-am întâlnit la aceeași piesă. Eu am interpretat-o ca pe un vis al unei nopți de vară într-un Chișinău, rupt de Țară. La Alexa Visarion era de asemenea o atmosferă de visare, dar și de luciditate o amprentă camilpetresciană asupra unui text arhicunoscut. Așa se plămădește o cultură din aceste influențe, suprapuneri, din aceste reînnoiri ale teatrului, care vibrează și consonează cu ziua de azi fără ambalaj și publicitate, doar esență. Sunt convins că Mihail Sebastian ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
talentul , aliante unor propuneri artistice originale și incitante, constituie un eveniment... (Aurel Bădescu) Ion Vîlcu Doctorul, Jorj Voicu și Ileana Codarcea circarii și Florin Zamfirescu Woyzeck Regizorul Alexa Visarion a strâns în jurul său o echipă, devotată ideii spectacolului, ce imprimă amprenta jocului colectiv. El materializează, prin această admirabilă echipă posibilitățile de expresie ale unui "teatru senzorial" un personal mod de a gândi teatru în care se resimte invenția cinematografului și felul în care arta scenică își revendică astăzi, cu brutalitate, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
apartenență la un grup social ca fiind fundamentală pentru funcționarea sănătoasă a ființei umane. în acest sens, individul aparține unei familii, unui grup de colegi, prieteni, generației sale, comunității din care face parte. Aceste grupuri cărora le aparține își pun amprenta asupra identității sale și a modului sănătos de a funcționa printre ceilalți. Unii autori vorbesc despre un simț (sentiment) al comunității ce reprezintă o motivație prezentă la orice individ, începând cu vârsta adolescenței, și care se face simțit într-o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
stare de alarmă de durată, sentiment de catastrofă, neputință etc.); 8. maltratarea este un proces, și nu un eveniment izolat; maltratarea se poate manifesta prin multiple evenimente dureroase pentru copil, repetate într-o perioadă de timp; 9. maltratarea, punându-și amprenta asupra dezvoltării victimei, are un potențial considerabil de trecere, de repetiție, transgenerațională: „Copilăria durează generații la rând”(Killen, 2003). Copiii abuzați devin în mare măsură, în absența unor intervenții, părinți abuzivi; 10. experiența și istoricul maltratării vor conduce la învățarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
De-a lungul întregii vieți, modul în care funcționează mintea noastră depinde de experiențele trăite în interacțiunile cu ceilalți, mai ales cu cei semnificativi. Dar interacțiunile primilor ani din viață, tiparele de comunicare mamă (persoană de îngrijire) copil, își pun amprenta asupra individului, uneori pentru întreaga viață. Aceste prime interacțiuni modelează structurile mari ale creierului, mai ales structurile implicate în autocontrolul emoțional și memoria și învățarea pe termen lung. Dar modificările structurale neuronale vor altera și echilibrul endocrin al persoanei. Astfel
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pildă trainingul inoculării stresului (TIS, elaborat de Meichenbaum, 1985). Majoritatea studiilor de până acum înclină balanța, în rezolvarea PTSD, către tehnica expunerii, atât comparativ cu cele simple, cât și cu versiunile combinate (Rothbaum, 2000). Scenariul terapeutic descris anterior poartă îndeosebi amprenta școlii comportamental cognitive, a cărei eficacitate în rezolvarea sindromului posttraumatic a fost cel mai mult testată, prin criterii științifice standard. Desigur acest avantaj, nu exclude din cursă celelalte terapii clasice, terapii care s-au soldat cu efecte pozitive, chiar dacă nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]