8,705 matches
-
fotografieze nu omul, ci urma lui. Omul nud care coboară pe o scară. Dar Înainte eu nu-l văzusem nicicând așa. Era doar un tablou Într-un muzeu. Dumnezeule, Faulques! Dumnezeule - lumina roșiatică Îi lumina chipul precum vâlvătăile unui vulcan atârnat pe perete. Un muzeu e doar o chestie de perspectivă. Îți mulțumesc că m-ai adus aici. Din ziua aceea, ea Îl Însoțise mereu. Vâna În felul ei, concentrată asupra viziunii ei despre lume, care nu era aidoma viziunii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată Înainte de a fi terminată. Deși, oricum... A tăcut, iar Faulques i-a privit profilul, interesat de ceea ce privea, chipul Întors În sus, bărbia nebărbierită, țigara care Îi atârna Între buze, ochii cenușii și atenți, care lunecau pe imaginile de pe pereți, oprindu-se pe plaja de care navele se depărtau sub ploaie și În locul unde, În prim-plan, copilul Își privea mama Întinsă pe spate, cu coapsele pătate de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
destulă lumină ca să facă fotografii. Pare o chestie de-aia de-a lui Turner, spusese ea atunci. Îți aduci aminte? Dar blestematul ăla de englez a uitat să picteze frigul. Apoi Își Închisese gulerul gecii scurtă și, după ce-și atârnase geanta cu aparatele fotografice pe umăr, Îi zâmbise lui Faulques. Nu va mai fi niciodată alt război ca ăsta, spusese melancolic și surâzând ciudat. Îl sărutase pe obraz, repetase „niciodată” În șoaptă și plecase În urma ostașilor pe când, printre toate siluetele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit cu lovituri de archebuză, cel care Îi jefuia pe morți, câinele care devora cadavre, execuțiile, roata de tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct natural al omului. Pictorul de război s-a oprit În fața scenei, privind-o. Necurat, spusese Carmen Elsken cu extraordinară luciditate ori intuiție. Acela era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căzute pe povârnișurile vulcanului. S-a dat câțiva pași Înapoi (atingându-se cu mâna, și-a murdărit cu vopsea bărbia nerasă), a privit rezultatul și s-a uitat jur-Împrejur neliniștit, Îndreptându-se spre partea frescei rămasă În umbră. Trupurile care atârnau În copaci, una dintre cele două oști care se Înfruntau pe câmpie, câteva nave din dreapta ușii erau tot schițe În cărbune pe varul peretelui. Încercând să nu se gândească la lucrul acesta (o singură noapte nu oferea prea mult), Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În văruiala albă. Nu intra În planurile lui Faulques, nici nu era schițat acolo. Dar efectul lui era bun. Introducea un ax nou, o variantă neașteptată, o legătură unică, și ea mergea de la vulcanul de aici la celălalt, cel care atârna pe peretele din Muzeul Național de Artă al Mexicului, la ochii verzi care Îi Întâlniseră pe ai lui Faulques când el văzuse acel tablou Întâia oară. La el Însuși acolo, neclintit, privind cum Olvido Ferrara intra În viața lui. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
buclă, care străbătea cercul frescei fără să se oprească, integrând fiecare element, legând Între ele navele care ridicau ancorele sub ploaie, orașul În flăcări de pe deal, fugarii, soldații, femeia violată și copilul călău, bărbatul pe moarte, pădurile cu spânzurați care atârnau ca fructele, bătălia din câmpie, bărbații care se luptau În cuțite chiar În primul-plan, călăreții gata să intre În luptă, orașul adormit și Încrezător Între turnurile lui de oțel, beton și sticlă. Universul vizibil și imensitatea imaginabilă a naturii. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
arăta creasta Întunecată, la intrarea În mare, linia zorilor Începea să se insinueze În tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus În șoaptă. Markovic n-a dat vreun semn că l-ar fi auzit. Stinsese țigara, și acum aprindea alta. Flacăra brichetei Îi dădea croatului un aer gălbejit. Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu camerele foto atârnându-i de gât, asurzit și buimac din pricina detunăturii cu care sărise În sus mina din apropiere, pe când geaca și pantalonii femeii se Îmbibau cu roșu-Închis În partea de trup care era În contact cu pământul, Faulques Întinsese mâinile, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
i-a Întărit mușchii și i-a limpezit capul. S-a Întors, ca să lase pe trunchiul decolorat al copacului uscat, lângă cămașă și papuci, cheile turnului, câteva monede pe care le avea În buzunare și cuțitul, care Încă Îi mai atârna În partea din spate a curelei. Atunci a privit În sus și a zâmbit Încântat: soarele se ițea În tăietura falezei, printre crengile pinilor, iar razele sale luminau oblic plaja micuță. A simțit că Îl incomoda ceva Între coaste; durerea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
față de aceasta. La 7 metri de linia porții se trasează o line pe care sunt așezate pentru fiecare echipă un număr de mingi egal cu al membrilor din respectiva echipă. Pe bara transversală, la orice distanță față de mijlocul barei, se atârnă un tricou care va reprezenta „ținta”. Desfășurarea jocului: La semnalul profesorului, primul elev aleargă spre minge (1), lovește mingea (2) încercând să lovească „ținta”, aleargă după minge (3), o recuperează și prin conducerea mingii cu piciorul (4), elevul se va
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
a lui Dănuț și graba lui Mircea după el contrastau atât de categoric cu ritmul lânced al străzii, încât un trecător triplat de pântec, cu un carton de înghețată într-o mână, umbrela deschisă în cealaltă și o popească batistă atârnată de guler ca o bavetă, se întoarse după ei, exclamând suav: Oh! Tinerețe! Tinerețe!..." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (e) "Mireasa ceriului albastru / Își împânzește-n ape chipul, / De vraja ei tresare unda / Și-nfiorează-se nisipul. S-aștern bobițele de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii." (Ion Creangă, Povestea porcului) (g) "Soarele însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad; ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ; iar sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
este viu, este oarecum mort, deoarece nu poate să-și asigure viitorul prin zămislirea fiilor. Pentru cei din vechime, fecunditatea, nașterea, «familia» erau aspecte ale realității percepute într-un mod cu totul diferit față de cel de azi. De aceste principii atârna, practic, viitorul, deoarece fiii erau cei care urmau să aibă grijă de părinți. În cazul eunucului, ca și în cazul văduvei fără fii, exista riscul de a nu avea pe nimeni care să aibă grijă de ei în vremuri de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ispite subtile ce riscă să «laicizeze» mentalitatea și să otrăvească capacitatea de alegere: «Optimismul forțat este una dintre bolile secolului nostru: suntem obligați să fim mereu pozitivi și să închidem ochii în fața a tot ceea ce amenință fragilele sfori de care atârnă ieftina noastră fericire. Și vai, câtă psihologie de doi bani ne împinge spre această direcție! Însă viața creștină este orientată spre ceea ce Emmanuel Mounier numea „optimism tragic”: un optimism radical pe ultima sută de metri a peregrinării noastre, însoțit de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o decizie de balansare Împotriva Bulgariei care prin câștigarea războiului, putea să ajungă să domine spațiul balcanic și să devină o rivală strategică pentru România - ceea ce ar fi periclitat fragila balanță de putere din regiune de care România considera că atârnă securitatea sa națională, garantată În acel moment de relația privilegiată a acesteia cu Puterile Centrale (Miroiu, 2005)2. De fapt, În această perioadă, Întreaga strategie de securitate națională este schițată și concentrată asupra respingerii unui eventual atac din partea fostului aliat
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ca următoarea " Păi noi... până sunt mama și tata, nu ne ducem nicăieri. Dar după aia, dacă scade populația, ne-om duce și noi. Acum sunt în Ludoș vreo 820 și ceva. Dar dacă mai scade mult.... Viitorul meseriei mele atârnă de numărul de copii și dacă ei nu mai sunt, normal că trebuie să-mi caut alt loc de muncă", T.I., 35 de ani, Ludoș) Legat de destinația posibilă în cazul părăsirii satului, apar diferențe între sate. Întrebarea ne permite
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
benzină, hotelurile, cinematografele și lărgimea străzii trezesc această impresie", după piață, "axa aceasta care taie Bucureștiul de la Nord la Sud e dominată de aspectul oriental. Se mai găsesc și aici blocuri, dar nota caracteristică o dau șirurile lungi de covoare atârnate de negustori pe uluci"5. Mediul urban îngloba circa 20% din totalul populației în anii '30, jumătate din aceasta concentrându-se în cele aproximativ 20 de orașe mari. Alături de dezvoltarea industriei, comerțului, transporturilor și serviciilor, influxul de persoane de la sate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cel mai mic dintre liliecii cu potcoavă.Lungimea corpului este de 32-45 mm, antebrațul de 37-42 mm, anvergura aripilor de 19 25 cm. Greutatea este de 3,6-10gr. Colorația blănii variază de la brun deschis a adultilor, la gri a puilor. Atârnă cu capul în jos, cu aripile în mare masură acoperind corpul. Are niște excrescențe cornoase pe nas în formă de potcoavă, de unde îi și provine denumirea. Răspândirea: E răspândit la nordul Africii, Peninsula Arabică, Asia mică și mijlocie, o mare
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
în poduri părăsite și scorburi în zona de deal, mai rar în peșteri. Modul de hrănire: Iese la vânătoare seara târziu. Preferă spațiile deschise unde zboară în jurul copacilor singuratici. Zboară încet dar foarte îndemânatic. În timpul zborului se poate opri și atârnă în aer, fluturând des din aripi. Se hrănește cu insecte mici pe care le prinde în zbor sau le colectează de pe substrat. Reproducerea: La sfârșitul primăverii (mai-iunie) femelele nasc câte un pui. Lactația durează în jur de 45 de zile
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
le poată distinge pe cele care provin de la insecte. Liliacul cu potcoavă, de exemplu, preferă să vâneze în vegetația densă. În primele două ore după asfințit, el zboară în jurul tufișurilor și copacilor. Restul nopții și-l petrece în așteptarea prăzii, atârnând de o ramură și rotindu-și continuu corpul pentru a sonda împrejurimile, iar de îndată ce își ia zborul, o capturează și revine cu ea în același loc (Neuweiller et al., 1987) Hrănirea deasupra zonelor acvatice. Acestea sunt reprezentate de suprafețele mari
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
stejar sunt inițialele AW, ale autorului graficii reversului, ing. Alpár Wonerth, din Timișoara. Emblema Excelenței Sale Petru Gherghel este o compoziție cu note de specificitate ale demnității de episcop, având în zona centrală scut timbrat cu pălărie episcopală cu ciucuri ce atârnă de o parte și de alta. Scutul sfâșiat încrucișat este așezat pe panglică cu deviza „CA TOȚI SĂ FIE UNA” și are, după cum receptăm noi imaginile simbol, în cartierul 1, palatul episcopal, în cartierul 2, vechea catedrală, în cartierul 3
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
la fermă, dar în ferma mea, se află o femeie și asta e rușinos pentru un bărbat. Aliide încearcă mereu să se apropie. De ce nu mă lasă în pace? Pute a ceapă. De ce întîrzie atîta englezii? Unde e America? Totul atîrnă de un fir de păr, nimic nu e sigur. Unde sunt fiicele mele, Linda și Ingel? Plictisul e mai mare decît poate fi suportat. Narațiunea e alertă ca cel mai bun roman polițist, iar cuvintele și imaginile evocate sfîrtecă măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îndoiesc de el. Mă îndoiesc în Dumnezeu"... Scrisul mă va distruge" Agota Kristof, renumita scriitoare maghiară de expresie franceză, rezidentă în Elveția (sau scriitoare elvețiană de origine maghiară ca și în cazul lui Cioran sau al altor apatrizi celebri, etichetele atîrnă strîmb și ineficient...) s-a stins din această viață, la 75 de ani, în 2011. Deja, de ceva vreme, se închisese practic în casă, fumînd incontinuu și refuzînd să mai citească, cu atît mai mult să scrie, renunțînd de bună
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult decât semnificativ. Pornind de la observația că nu atât „adâncimea ideii” contează la acesta, „cât tensiunea dezbaterii, temperatura pledoariei”, S. ajunge să îl definească drept un „creator prin reflex condiționat”, și nu „un spontan, un artist prin vocație”. „Succesul său atârnă de autoritatea reacției adverse , iar atunci când aceasta lipsește, el își închipuie cu înverșunare un adversar ideal.” „Drama, dacă e una, supremă, a lui Camil Petrescu, ale cărui piese nu sunt decât variante mai mult ori mai puțin perfecte - continuă interpretul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]