8,654 matches
-
este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea și cântul, În timp ce se dădea o mare importanță și divinației, În forme felurite, În viața publică și privată. 3. Emartc "3. Emar" Înainte de a ne ocupa de documentația de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kilamuwa, redactată În feniciană În a doua jumătate a secolului al IX-lea, În care se enumeră o serie de divinități care pedepsesc și sunt legate de suveranii precedenți și de dinastia lor: Baalxe "Baal" Samadxe "Baal Samad" (poate „Stăpânul carului”, o denumire a „zeului furtunii”), Baal Hammonxe "Baal Hammon", zeu tutelar și ancestral asemănător lui El, Rakab-Elxe "Rakab-El" („Auriga lui El”: poate și el un Wettergott sau zeu al vremii șatmosfericț, menționat și În alt text), zeu al casei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și popularitate În Siria nordică, cum ar fi la Emesa, Hatra (cetatea zeului Shamsh), Edessa (cu Azizosxe "Azizos" și Monimosxe "Monimos"), având desigur influențe provenite din Mesopotamia nordică (Harran). Numele de Aglibol Înseamnă probabil „Tăurașul lui Bolxe "Bol"” (după alții, „Carul lui Bol”). Posibila prezență a termenului „tăuraș” În teonim ar putea face aluzie la funcția de zeu al fenomenelor atmosferice, cu implicații privind fertilitatea și fecunditatea, care ar fi putut favoriza conotația lunară ulterioară. Pe lângă apartenența la triada zeului suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al cărei moment fundamental era „trezirea” anuală a zeului. La Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede. Aceste elemente ne Îngăduie să presupunem că existau profunde afinități morfologice și cultuale Între Milkom și Melqart/Herakles (Sofonia 1,4 sqq. pare să-i confunde) și să considerăm că ambele divinități naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o singură divinitate care, În India, poartă numele de Indraxe "Indra". Poeții vedici Îl reprezintă blond, cu barbă, foarte robust, mâncăcios și băutor, iute la mânie. Armaxe "Arma" preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un car de război tras de cai. Și lumea iraniană l-a cunoscut pe Indraxe "Indra", desigur identic cu omologul său vedic, Însă reforma zoroastriană l-a plasat În rândul demonilor (da¶va) și a rămas pentru totdeauna acolo, fapt atestat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche dintre arme, măciuca, dar reprezentat la nivel divin ca stăpân al fulgerului; este evident că, atunci când calul a fost domesticit și Înhămat, acestui zeu i-a fost atribuită și folosirea carului de război. 4. ZEII CELEI DE A TREIA FUNCȚIITC "4. ZEII CELEI DE A TREIA FUNCȚII" În fruntea celei de-a treia funcții - producerea și folosirea bunurilor materiale de orice fel - sunt asociate două divinități majore; Însă această pereche este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imnuri vedice sunt descriși arând ogorul cu un plug tras de un lup, imagine care exprimă probabil capacitatea lor de a transforma pozitiv ceea ce, prin propria natură, ar putea fi o amenințare la bunăstarea materială a omului. Călătoresc Într-un car multicolor de aur, tras uneori de cai, iar alteori de păsări colorate, tocmai pentru a sublinia natura non-militară a acestuia. De asemenea, nu este o Întâmplare faptul că, În Grecia, zeița iubirii are un car identic, așa cum apare descris de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a omului. Călătoresc Într-un car multicolor de aur, tras uneori de cai, iar alteori de păsări colorate, tocmai pentru a sublinia natura non-militară a acestuia. De asemenea, nu este o Întâmplare faptul că, În Grecia, zeița iubirii are un car identic, așa cum apare descris de Sapho Într-un imn Închinat Afroditei: Lăsând casa tatălui, ai venit, În carul tău de aur; păsări frumoase și iuți te poartă pe pământul negru, bătând neîntrerupt cu aripile aerul cerului (vv. 7 sqq.). Și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tocmai pentru a sublinia natura non-militară a acestuia. De asemenea, nu este o Întâmplare faptul că, În Grecia, zeița iubirii are un car identic, așa cum apare descris de Sapho Într-un imn Închinat Afroditei: Lăsând casa tatălui, ai venit, În carul tău de aur; păsări frumoase și iuți te poartă pe pământul negru, bătând neîntrerupt cu aripile aerul cerului (vv. 7 sqq.). Și religia iraniană prezoroastriană cunoștea cu siguranță aceleași divinități majore ale celei de-a treia funcții pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păduri considerate sacre, datorită frecventării lor de zeități, sau despre locuri de cult tradiționale; ceva asemănător se Întâlnește În cazul religie germanice vechi: Tacitus (Germania, XL) vorbește despre o „pădure sacră” (castum nemus) dintr-o insulă oceanică, unde era păstrat carul zeiței Nerthusxe "Nerthus", iar În alt loc (ibidem XLIII) amintește de pădurea unei religii antice (antiquae religionis) În zona locuită de naharavali. O altă trăsătură comună a germanilor și slavilor este folosirea calului pentru divinație. În Chronicon-ul lui Thietmar (secolele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
detașarea unui etnolog modern, a avut de mai multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate de războinicii galezi În arhitravele caselor lor; este interesant de observat contrastul dintre filozofica toleranță a lui Posidonius și tonul acuzator al lui Strabon car i-a păstrat mărturia: La nechibzuința lor celții mai adaugă și o trăsătură barbară și stranie, care se Întâlnește Îndeosebi la populațiile nordice, ca de pildă, atârnarea capetelor dușmanilor de gâturile cailor, la Întoarcerea din luptă, și Înfigerea lor În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacre, destinate cultului divin și În special jertfelor. În fragmentul deja citat din Germania (XL) unde vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus", Tacitus amintește că, Într-o insulă din Ocean, neprecizată, se află o pădure sacră În care este păstrat un car acoperit cu o pânză, destinat să poarte statuia zeiței În timpul procesiunii. În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus, amintind de priveliștea atroce care li s-a arătat romanilor Întorși În 14 d.Hr. În pădurea Teutoburg pentru a-i oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezida. De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceea ce i s-a Întâmplat lui Mitraxe "Mitra" În zona iraniană, unde asistăm la un proces evolutiv clar. Aici, pentru a asigura respectarea legii, zeul trebuie să cunoască În permanență ceea ce se Întâmplă În universul Întreg: astfel, el are un car cu ajutorul căruia străbate În fiecare zi lumea, observând comportamentul tuturor ființelor; de aceea, este identificat cu soarele. Pentru a-i pedepsi pe cei răi și pe demoni, are o măciucă cu o sută de lame, care, Într-o tradiție mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și zborul păsărilor. Un obicei numai al acestui neam este cercetarea prevestirilor cailor. Acești cai albi și nepângăriți de nici o muncă făcută pentru oameni, sunt hrăniți pe socoteala obștii tot În pădurile și dumbrăvile acelea; după ce-i Înhamă la un car sfânt, preotul și regele sau mai marii obștii merg pe lângă ei și iau aminte la nechezatul și sforăitul lor. Obiceiul de a folosi cai sacri În scopuri profetice apare și În religia slavă. 12. JERTFATC "12. JERTFA" Mai sunt cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
riturile străvechi și, acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați prin Înecare sclavii care spălaseră carul și statuia zeiței. Este interesant că aceste jertfe aveau cel mai adesea o formă „nesângeroasă”, cel puțin În cazurile În care cunoaștem detalii; acestea se desfășurau fără vărsare de sânge, victima fiind Înecată sau spânzurată. Ne putem gândi că acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sexualitate. Este meritul lui Pompei Samarian de a fi făcut o incursiune În trecutul patologiei sexuale. În accepția etnomedicinei, menționează o incidență crescută În domeniul perversiunilor sexuale. Mențiunea trebuie corelată cu observația pe care o făcea că, toate cazurile pe car ele citează P. Samarian, pacienții sunt reprezentanții unor pături sus puse. Cu puține excepții, populația rurală pare să nu fi fost afectată de manifestări sexuale morbide. Literatura medievală românească nu relatează decât excepțional deprinderi morbide de această natură, iar terminologia
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
În genul trăirilor lui Kafka. Acolo Însă frica este endogenă, vine dintr-un izvor propriu, poate dintr-o leziune degenerativă. Frica brută de care au suferit românii (nu o frică nevrotizantă și nici una grefată pe un substrat nevrotic) este sentimentul car a contribuit la proasta alcătuire sufletească a omului de tip nou, cu care frica s-a Înscris ca un stigmat organic, aproape ca pe un element corporal. Dezorganizarea arhetipului inconștient a constituit probabil fenomenul cel mai semnificativ, deși cel mai
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
vor să mănânce cu străinii (Gn 43,32) sau că a mânca cu străinii este un lucru abominabil (Gn 46,34). Istoria lui Iosif conține și un cuvânt care ar putea fi egiptean (41,13: „abrek”, un cuvânt exclamat în fața carului lui Iosif). Traducerea este însă incertă și originea cuvântului foarte discutabilă. În concluzie, cunoașterea Egiptului pe care o presupune istoria lui Iosif este foarte aproximativă. Autorii Gn 37-50 cunosc despre Egipt ceea ce orice locuitor, cât de cât cultivat, al țării
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în timpul nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
9 și o parte a versetului 21). Spre dimineață - aici este nevoie din nou să introducem un element pe care povestirea nu ni-l furnizează explicit - vântul a încetat și marea s-a întors la locul său obișnuit (14,24). Carele egiptene au eșuat în noroi (14,25), valurile s-au mișcat cu mare viteză și nu a fost cale de scăpare pentru egipteni care au murit înecați pentru că au fugit spre marea ce de fapt le venea împotrivă (o parte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
27-28). La răsărit, israeliții au descoperit cadavrele pe malul mării (14,30). Versiunea aceasta este verosimilă având în vedere existența unui eveniment asemănător cu privire la bătălia de la pârâul Chișon (Jud 4). Acolo cananeenii au pierdut bătălia pentru că li s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă din jurul pârâului. Astfel, Debora și Barac l-au înfrânt pe Sisera, generalul lui Iabin, regele Hazorului. Istoria cunoaște și alte victorii asemănătoare ale infanteriei împotriva carelor și a cavaleriei. Viziunea cea mai cunoscută, pusă în scenă de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
4). Acolo cananeenii au pierdut bătălia pentru că li s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă din jurul pârâului. Astfel, Debora și Barac l-au înfrânt pe Sisera, generalul lui Iabin, regele Hazorului. Istoria cunoaște și alte victorii asemănătoare ale infanteriei împotriva carelor și a cavaleriei. Viziunea cea mai cunoscută, pusă în scenă de marele filme de la Hollywood despre exod, adică trecerea mării între două ziduri de apă, unul la dreapta și altul la stânga, provine de la o povestire mai recentă care a înfrumusețat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
militară. Dumnezeu este alergic la cai și preferă măgarul, animal mai obișnuit și cu siguranță mai puțin scump. Numeroase texte afirmă că salvarea nu vine prin „cal”, adică de la o armată care dispune de arma cea mai puternică a epocii: carul (Is 30,16; 31,1; Os 1,7; 14,4; Zah 9,10; Ps 20,8; 33,16-17; 147,10-11; Prov 21,31). Prov 21,31 sintetizează bine această concepție: „Se pregătește calul pentru ziua bătăliei, dar victoria aparține Domnului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pregătește calul pentru ziua bătăliei, dar victoria aparține Domnului”. Faimosul text din Iob 39,19-25 descrie calul sub acest aspect războinic. Unele povestiri fac aluzie și ele la această tematică. Absalom, fiul răzvrătit al lui David, și-a procurat un car și cai pentru a-și arăta ambițiile sale (2Sam 15,1). Nu a fost foarte norocos în întreprinderile sale pentru că a murit în bătălia împotriva armatei tatălui său (2Sam 18). Un alt fiu al lui David, Adonia, a ales și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]