9,503 matches
-
după proces. Concret, În ’44, când la data de 24 ianuarie se cânta „Hora Unirii” În piață. În horă, prinsă sub fanfara militară, erau așa: militari, localnici, elevi și studenți mai puțini, pe care i-a prins momentul acasă... Și dansam „Hora Unirii”. Mi-a pus-o În față la Securitate când am fost arestat: „Uite, noi de la ora aceea te-am urmărit și ne-ai apărut În față, și-ai fost dăunător, și-ai fost criminal, și-ai fost”... „Pentru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când am fost arestat: „Uite, noi de la ora aceea te-am urmărit și ne-ai apărut În față, și-ai fost dăunător, și-ai fost criminal, și-ai fost”... „Pentru Dumnezeu, da’ ce mama dracului am făcut, da’ n-am dansat eu singur?” „Se cânta și se striga: Armata și Regele! Armata și Regele!” „Asta Într-adevăr, da’ aia era orânduirea, pentru Dumnezeu! N-am făcut ceva Împotrivă!” Dar ei deja Își puneau amprenta pe unii, pe alții... De-atuncea deja
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Teatrul-circ el apărea călare în rolul lui Osman-pașa în „marele spectacol în trei acte și în trei apoteoze“: Bătălia de la Plevna; Luarea Griviței; Moartea eroului Valter Mărăcineanu. „În acest timp Unionul devenea cu adevărat neîncăpător: I.D. Ionescu cânta cuplete, dansa, se acompania la pian, prindea vioara, apoi armonica, fluiera o doină «de pe la noi», adică din Transilvania; frumoasa Fanelly interpreta Steluța de Alecsandri, compusă de D. Florescu...“ (Ioan Massoff, I.D. Ionescu de la „Iunion“, Ed. Muzicală, Ionescu câștiga ce voia la Union-Suisse
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se referă, probabil, la „joia Moșilor“ din 1875 (29 mai/10 iunie) când, în apropierea „cortului domnesc“ ridicat aici și în prezența Domnitorului, a soției sale și a corpului diplomatic, precum și a „elitei societății românești“ s-a încins - după ce au dansat călușarii - o horă („Hora, care s-a făcut lângă cortul domnesc, n-a avut nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit-o la un bal: o mignonă cu fața frumoasă, strălucitoare în lumina petromaxului. Ignorată de ceilalți, stătea lîngă maică-sa pe laviță, pe jumătate uimită, pe jumătate amuzată de ceea ce vede. Coup de foudre! Dansa stîngaci, dar faptul acesta nu m-a împiedicat s-o angajez pentru toate valsurile și tangourile care au urmat. în zori, la întoarcerea acasă, eram exaltat. Am zăbovit îndelung pe podul de peste Suceava ca să privesc „trestiile de lumină”, gata să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a lui Paul Balahur la „Cronica”) și a Vioricăi Matei („excelent editor”, a precizat G., căruia ea i-a pieptănat textele). *Doamna B. trădează aspirații de „regina balului”. La „masa festivă” de după prima zi a sesiunii științifice de la Institut, a dansat „populare” și „aerobice” cu o frenezie nu prea potrivită pentru vîrsta ei. Faptul că era invitată la dans mereu (singura din cercul de cloșcuțe cvadrigenare) denotă, fără îndoială, niște calități pe care bărbații le simt: elastică și ușoară, de o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
silicați și alte asemenea”. Născut în părțile Rădăuțiului, știe bine jocurile bucovinene (Ilenuța, Ruseasca etc.). El însuși mare amator de dans, îi străluceau ochii cînd îi privea pe alții cum învîrt femeile pe „ringul” din mijlocul cantinei. Despre una care dansa frumos a zis: „Asta-i ca o fîntînă cu apă multă”. A mers imediat să bea și el din ea. *Politica literară a celor de la Consiliul Culturii are, din ce în ce mai des, două fețe, mai multe măsuri și un mers în zigzag
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe ultimul naiv: „Dacă ar fi după mine, aș sta acasă de revelion”. Se va duce totuși la DJGAIA, pentru că au invitat-o, „insistent”, „niște prietene”. Un alt motiv e că bărbatului său, tip distractiv, îi place (curată potrivire) să danseze. Însă nu mai departe ieri deplîngea faptul că și-a perforat sternul în urma unei căzături pe gheață!... „Noi, adică generația mea, am început să cunoaștem lumea intrînd prin alte porți: literatură, istorie, geografie”. La această mărturisire, R. mi-a replicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gratuit, avându-se În vedere scopul, pentru un bal la care f. multă lume din oraș a contribuit cu merinde pentru bufet (...). S-a strâns și cu această ocazie o sumă frumoasă. La acest bal, am avut deosebita plăcere, să dansez, pentru prima și ultima oară cu Dl. Ciurea. Își mai aduce oare aminte?! Dl. Bayer 99 a contribuit cu frumoase donații În bani și supravegherea construcției noi, ce 97 Maria Mihăescu, Vasile Ciurea și Virgil Tempeanu. 98 Soțul Mariei Mihăescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și aventurile sale. Dar a făcut-o. Păunescu, obez cum zice că este, stă noapte de noapte cu chitarele alături, se laudă că ține tineretul câte opt și zece ore în șir pe stadioane, dar le ascunde lașitatea sa. Ca să danseze, să cânte și să facă dragoste nu este obez. Ca să joace fotbal, cum știe toată lumea (și el se și laudă cu asta) poate. Să stea măcar șase luni la cazarmă și să scrie la gazeta de perete a unității nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe ultima copertă: „Cine este Adrian Oțoiu? Un mare scriitor despre care n-a auzit aproape nimeni până În prezent. Un James Joyce al literaturii române, stabilit la Baia Mare”. Romanul de debut al lui Adrian Oțoiu se cheamă Coaja lucrurilor sau Dansând cu jupuita. În rest, apele vieții literare românești par destul de liniștite; dacă facem abstracție de mărunta furtună iscată de cearta dintre Ion Vartic și profesorul Mircea Zaciu, o ceartă ce se poartă pe seama unor mărunțișuri, dar care are meritul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a penitenciarului în timpul „Reeducării” de la Gherla și chiar și după aceea. Eu, ajungând la Gherla în toamna anului 1952, Calciu încă era acolo pe funcția de care am vorbit. La una din întrecerile în muncă organizate, mi-l amintesc cum dansa pur și simplu pe platforma mașinii de degrosat, împingând scândurile cu picioarele. Era extrem de periculos pentru că mulți și-au tăiat degetele de la mâini din neatenție, lucrând normal. După moartea lui Stalin, în iarna lui 1953, este luat și el pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
paltonul pe mine. Când m-am ridicat și mi-am scuturat iarba de pe haină, am simțit primii fulgi de nea pe obraji. Am ridicat privirile și am constatat că norii coborâseră mult, că erau mult mai întunecați. Fulgii de zăpadă dansau nestingheriți pe aripile vântului, atingând în cele din urmă pământul. A venit deci iarna. Înainte de a pleca din luminiș, am mai privit o dată Zidul. Frumusețea lui ieșea și mai bine în evidență sub cerul brăzdat de fulgii albi. Era de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O să vezi. Am urcat în turnul de lângă Poartă fără să știu la ce să mă aștept. Am privit dincolo de zid. În livada cu meri se adunase zăpadă multă, de parcă ar fi suflat-o vântul pe toată într-acolo. Un nor dansa deasupra ei. Coama dealului de nord și a celui de sud erau complet albe. Doar câte-un colț de stâncă mai altera puțin peisajul. Animalele dormeau sub turn, ca de obicei. Vârâte unele în altele, cu picioarele strânse sub ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
uriaș din toate părțile: față, spate, sus, jos, lateral. Am văzut umbra curbată a apei lovindu-se de barajul de beton. M-am uitat mai bine și mi-am dat seama că era de fapt umbra mea. Propria mea umbră dansa pe peretele curbat al barajului. Stăteam pe scaunul din cinematograf și-mi priveam liniștit umbra. Mi-am dat seama de la bun început că era umbra mea, dar nu știam cum să reacționez ca spectator. Eram mic. Aveam nouă sau zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să dau năvală peste cel din camera de proiecție ca să-mi fur propria umbră. Nu știam dacă era bine să procedez astfel, așa că n-am întreprins nimic atunci. Am rămas mai departe liniștit și mi-am privit umbra. Continua să danseze în fața ochilor. Se zvârcolea liniștită pe fundalul peisajului din zare. Nu spunea nimic, dar parcă voia să-mi transmită ceva prin gesturi. Era conștientă de faptul că eu ședeam acolo și o priveam, dar era și ea neputincioasă și necoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și cât am reușit. Nu-mi cerea mai mult, iar eu nu trebuia decât să mă las în voia vântului, asemenea păsărilor. Nu pot să renunț la suflet, mi-am zis. Uneori e greu și întunecat, alteori e ușor și dansează pe aripile vântului ca niște păsărele, capabil să vadă până departe. S-a cuibărit chiar în această armonică. Aveam impresia că vâjâitul vântului din afara clădirii ajungea până la urechile mele. Vântul iernii dansează pe străzile orașului, învăluind turnul cel înalt, unduind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e greu și întunecat, alteori e ușor și dansează pe aripile vântului ca niște păsărele, capabil să vadă până departe. S-a cuibărit chiar în această armonică. Aveam impresia că vâjâitul vântului din afara clădirii ajungea până la urechile mele. Vântul iernii dansează pe străzile orașului, învăluind turnul cel înalt, unduind crengile sălciilor de-a lungul râului, făcând să tremure crengile copacilor din pădure, măturând în calea lui iarba de pe câmp, făcând să răsune stâlpii de telegraf din cartierul fabricilor, lovindu-se de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apăsat o dată butoanele armonicii. Pe rând. Am încercat să caut unele anume. Să le armonizez. Am reușit să le găsesc pe primele patru. Au fost precum lumina blândă a soarelui, care se lăsa încet în sufletul meu. S-au apropiat, dansând, de mine. Erau cele pe care le căutam. Am luat fiecare buton la rând. Cele patru note plângeau parcă după următoarele. Am încercat. Am mai găsit cinci, și apoi încă trei. Le-am repetat de nenumărate ori. Era un cântec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vrea să mă lași singur. Sper să reușesc până dimineață să citesc tot. Apoi o să dorm și eu un pic. Fata a mai aruncat o privire craniilor sclipitoare înainte de a ieși din încăpere. A închis ușa în urma ei. Petele fosforescente dansau pe cranii. Unele erau vise vechi de-ale ei, altele, de-ale mele. Am căutat mult, e adevărat. Am scotocit fiecare colțișor al orașului împrejmuit de Zid, dar a meritat. Am luat un craniu în mâini, am închis ochii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
despre primejdia războiului atomic, de pildă, ci despre dispariția sentimentului moral. Dansul în timpul ciumei nu va fi la D. o aluzie istorică, ci o alarmă a echilibrului dobândit prin încercări existențiale și travaliu îndelungat de scriitor. Abisul peste care se dansează, precum pe puntea Titanicului, este adâncit de geometria universului tehnic, cu recea sa perfecțiune și continua agresivitate. Valorile poetului se află aproape de casa sa din kibbutz, lângă portocali și livadă, în răgazul pe care i-l lasă stările de grație
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
de dinamism și totodată oralitate. Se întâlnesc, apoi, tehnica savantă a intercalării dialogului în descriere (cu neașteptate intervenții și piruete verbale), precum și alternarea propozițiilor scurte cu cele mai lungi, cu spectaculoase ruperi de ritm: „Noroc, vulpe, dă-mi laba, / Vom dansa un tangou ca la Punta del Gaba”; „Fugi acum, coridorul te duce / Chiar la intrarea-ntr-o altă răscruce / Cu albe portaluri zâmbind din mânere / Apasă pe primul, te lasă-n cădere, / Așa. N-avea teamă. Dă-mi mâna. Începe
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
În 1974 la Paris a primului club de body-building. Nu sunt omise, aidoma celebrului film al anilor nouăzeci pe care l-am amintit, Încrucișările Întâmplătoare dintre personaje și personalități ale intelectualității franceze (Jane, mama protagoniștilor - frații vitregi Bruno și Michel, dansează În tinerețe cu Sartre un be-bop și este frapată doar de urâțenia fizică a filosofului; Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui naturalism dus În pînzele albe, deși disprețuitor la adresa psihanalizei, Houellebecq reține din copilăria lui Valérie mai ales gangurile “sexuale”: Își confirmă renumele de scriitor degrabă vărsător de spermă și prezintă o femeie cu puternice Înclinații lesbiene. De aici, romanul dansează În jurul formării noului cuplu care, asemeni celor din Particulele elementare, trece prin fel de fel de experiențe sexuale extreme - autorul fantasmează cît pentru cinci Penthouse-uri - ca eșanjismul, sodomia, blow-job, ca să nu mai vorbim de felație și cunnilingus, pigmenți răsăriți adesea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stinghere Însă, Înecate În șuvoiul ironico-satiric ca niște figuranți meniți a sublinia doar formidabilele piruete ale protagonistului. La fel se Întâmplă și cu publicul fictiv ale cărui voci se aud din Întuneric, În regie ionesciană, amintind de Scaunele: naratorul vorbește, dansează, se Încruntă, vituperează, glumește, brodează etc. de unul singur, Într-un one man show “Înălțat la cer”, grijuliu mereu de a nu fi ajuns din urmă de sine Însuși, speriat la gândul că, Întîlnindu-se cu sine, dublul său l-ar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]