9,951 matches
-
care mă cam săturasem. Au mai fost cîteva seri cu Madi Marin, Cărtărescu și Ion Bogdan Lefter oameni cu care-mi place să mă văd acolo, animați cam de aceleași gînduri bune întru poezie și cultură în general. M-a deranjat ceva: Ulici a solicitat poeme de la Adrian (Alui Gheorghe n. red.) și Daniel (Corbu n. red.) pentru antologia pe care o pregătește de vreo doi ani, nu și de la mine. Deși în Maramureș spunea cu totul alte lucruri: de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Muzeului de artă din P. Neamț și prieten bun cu Ulici. I-am scris o scrisoare puțin ironică pentru că lipsa de bun-simț poate fi ușor impostură. În cultură, mă refer. Mie nu-mi plac astuțioșii care proliferează duplicitatea. M-a deranjat atitudinea lui Ulici pentru că e un om pe care mă obișnuisem să-l stimez, cu toate crizele sale de limbaj inadecvat în comentarea unor cărți. Am revenit în munți și imediat ce mă simt bine cu capul mă voi apuca serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Deși aș fi destul de mîhnit să mai aștept un an! Te saturi și de așteptat, naibii! Știi că exemplara carte a lui Liviu Stoiciu, "Inima de raze", a fost retrasă inițial din librării! Of! Of! Mare porcărie! Pe mine mă deranjează foarte tare tot ce se face împotriva artei adevărate! Va veni un timp în care Liviu Stoiciu și poezia sa vor fi capete de afiș ale literaturii noastre de azi și de mîine. Sînt deranjat de mărimea exagerată a prețurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mare porcărie! Pe mine mă deranjează foarte tare tot ce se face împotriva artei adevărate! Va veni un timp în care Liviu Stoiciu și poezia sa vor fi capete de afiș ale literaturii noastre de azi și de mîine. Sînt deranjat de mărimea exagerată a prețurilor la revistele literare, mai ales că majoritatea dintre ele-s foarte proaste. N-am putut să mă abonez la nici una aproape, mai ales că și poștașii ăștia m-au încurcat cu termenele lor! Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
celălalt. Uneori aș fi vrut să faci și pe nebunul în texte, să ai mai mult curaj în expresie, dar acest sentiment nu e un reproș. El ține de modul meu de a gîndi poezia, de acea nevoie de a deranja. Ce-am putut și pot face eu pentru tine, fii sigur că am făcut și fac. Am vorbit în scrisorile pe care le trimit diverșilor scriitori despre bucuria lecturării "Poemelor introductive", te-am pomenit în diverse cercuri, am încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mă simt foarte bine, dar nu mă raliez deloc cu înțelepciunea comodă, pragmatică și alunecoasă a lui Ciucă (Valentin n. red.). Am apelat la acea toleranță intelectuală, amîndoi, ca să nu conflictualizăm pe planul opiniilor. De fapt, numai oportunismul lor mă deranjează, preocuparea pentru hramuri. Am sentimentul că pentru mulți, ca și pentru Ciucă criticul, cultura e un mijloc pentru a nu fi oricine. Repet o întrebare la care nu înțeleg de ce nu mi-ai răspuns: a ajuns cartea mea la Grigore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Am mai făcut-o eu și alteori și tot praful s-a ales. Vreau să o iau mai încet, dar mai lucid, cu detașare, nu crispat. Am impresia că numai poezia mă preocupă, deși "neintegrarea" mea în "circuitul diplomelor" mă deranjează tare mult, orice s-ar zice. N-ai sesizat și la "Dialog" (revista studențească ieșeană n. red.) eclipsa bruscă de pe chipul (și vorbele) lui Sorin Pîrvu (universitar, coordonator, un timp, al publicației năbădăioase n. red.) în momentul cînd a aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Daniel (Corbu n. red.) și Adrian (Alui Gheorghe n. red.) să-i trimită poezii pentru antologia aceea. "Dumitrașcu? Nu, nu!". Foarte bine, un critic e liber să fie de acord cu ceva sau cu altceva, dar cum să nu mă deranjeze atitudinea a lui după ce, ți-amintești, în Maramureș îmi spunea că l-a sunat pe Valentin Ciucă și că acesta mă căutase pe la Borca în acest sens, dar nu mă găsise și că antologia fiind deja spre tipografie nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bine rîndurile lui Emil Hurezeanu! Îmi reamintește că i-s drag și poet! Aș vrea să-l văd! Nu am reușit să văd CRONICA! Aud că "Săptămîna" m-a reluat la "Versurile săptămînii"! "Prietenul" meu C. Sorescu! Dar nu mă deranjează, au contraire! Ce, ei vor ști să facă altceva vreodată?! Sînt de acord cu ce zicea de curînd Păunescu, de "unitate culturală" sau ceva în genul ăsta. Nu pot, însă, crede că scriitori enumerați de el sînt mari prozatori. Vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
distins e oricum, indiferent de păreri! Sper să-i pot scrie-n zilele ce vin! Gellu Dorian mi-a trimis "Cronica"! Deci n-o mai căuta! "Săptămîna" m-ar fi reluat la "versurile...". Iată un lucru care nici nu mă deranjează, nici nu mă bucură! Ei sînt ce sînt! Și rămîn ceea ce sînt. Aștept, da, rezultatele la "Cartea Rom.". Cred, însă, că nu mă gîndesc zilnic la asta! Poate va fi cum trebuie! Și sper că și Liviu (Antonesei n. red
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
forfecările acelea pantagruelice, "redacționale", dar prefer să nu apar nicăieri decît să fiu tăiat în bucăți și-ncă deseori de indivizi care habar n-au ce e textul poetic în sine, ce vrea el și care e muzica lui. Mă deranjează cumplit lipsa de respect pentru textul scris, pentru autorul respectivului text. Ce să mai zic! Tu mă-nțelegi în limita dreptății pe care o am în acest caz! Punct. Aș fi vrut să mai vorbim la telefon, dar nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o bucurie! Cred că după vara aceasta îți datorez și mai mult! Spun asta pentru că trăiesc cu sentimentul că am reușit numai din cauza ta (admiterea la Filologia ieșeană n. red.). Sigur, mi-era oarecum indiferent dacă intru, deși m-a deranjat mereu faptul că nu urmasem încă nici o facultate. Și încă trăiesc în gîndul că diploma aceea are pentru mine o unică semnificație: atunci cînd înjur un idiot, de acum înainte, nu trebuie să mai aduc și argumente. Calda prietenie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trimit acest gînd cu întîrziere!! Am trimis poeme pe la unele reviste și, nu știu de ce, acum regret! Poate fusese doar impulsul provocat de faptul că anul acesta n-am prea apărut; e drept, nici nu am prea trimis. Dar mă deranjează, iată, să fiu ținut aiurea prin sertare, fără să știu măcar dacă poemele au ajuns la cei cărora le erau destinate. Și nu pot da telefoane în acest sens N-o voi face niciodată. Teodor Mazilu, aflu, dădea, era altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îngeri triști", piesa lui D.R., cu Horațiu Mălăele și Dana Dogaru. Mi s-a părut excelentă! Mîine seară voi fi din nou la P. Neamț pentru a vedea "Richard al III-lea" cu Ștefan Iordache. A nins și asta mă deranjează o dată-n plus. Și niciodată n-am fost atît de singur! Citesc. E unica modalitate prin care pot rămîne în continuare un bun european. Trebuie să mă mai limpezesc pentru a-mi pune în ordine manuscrisul. În plus, mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și-mi îndeplinea doleanțele. Mergeam foarte des la el la serviciu, la primărie și-mi plăcea nespus să mă joc la mașina de scris. Nu m-a bătut nici atunci când am reușit s-o scap din mâini și să-i deranjez tastatura. A spus doar atât: Vezi c-ai făcut-o lată, de astădată! Eu am început să plâng, dar îmbrățișarea sa m-a înviorat și l-am sărutat cu multă dragoste. Pe el l-am impresionat și emoționat, mi-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mere, prune sau corcodușe. Eu îi dădeam totdeauna, căci dânsa nu avea pomi. Grădina ei era pre mică. Verona Moloci era căsătorită cu Ion, un gospodar de frunte al comunei. Avea la ochi o umflătură mare, nevindecabilă (ereditară). Nu-l deranja la vedere. Țineau multe animale și păsări, având câteva hectare de pământ la Haraiț. Aveau doi copii: Laurica și Ghiță. Ghiță a rămas moștenitor în gospodărie, iar Laurica s-a căsătorit cu Isopescu Gh. și locuiește în Rădăuți. A prestat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-au terminat orele. Veniți și dați-ne teme pentru mâine! Faceți rândul și plecați acasă. Lăsați temele pentru altădată! Ce, v-a apucat dorul așa de tare de teme? Noi, fără niciun rând, plecam într-o hărmălaie, ce nu deranja pe nimeni. Când se apropiau sărbătorile de iarnă sau sfârșitul anului școlar, începeau pregătirile pentru serbare. Doamnele învățătoare dădeau sarcini unor elevi mai mari, să se ocupe de program și de repetiții. Aceștia mergeau din clasa-n clasă și înscriau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și o mică pastă de dinți, iar celălalt un aparat de ras. În plus, zilnic primești un pachețel de ceai japonez, pe care îl poți prepara la aparatul special care există în toate camerele de hotel. Singurul lucru care mă deranjează este faptul că nu pot deschide geamul, dar oricum, afară e foarte cald... Mă simt derutată, chiar dacă sunt cu „prietenul” meu, Dimi, pentru că nu știu încotro să mă îndrept. Băieții au plecat în UENO după cumpărături, iar Criss doarme pentru că
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
-i atât de consistent, îmi ține de foame până dupăamiaza târziu. Azi, s-a reunit toată trupa „Formulei 4”, și plecăm cu toții la bazar. Afară plouă mărunt, cam așa cum sunt ploile mocănești la noi. E o ploaie caldă care nu deranjează turiștii adunați cu zecile pe treptele templului „Senso-ji”. La o intersecție, în bazar, am întâlnit un călugăr budist care aduna bani pentru renovarea unui templu. Chipul îi este senin, iar privirea limpede. Înalt, suplu, smerit, ținând o tipsie întinsă spre
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
XI După convorbirea cu părintele Bernhard, În care acesta Îi spuse despre răpirea copilei și atacul asupra lui Bodo, Conrad se retrase tulburat În odăile sale. Ca de obicei, chipul lui nu trăda nici o emoție. Întrucât poruncise să nu fie deranjat, Haro cel credincios puse un soldat cu halebarda la ușă, ca s-o păzească aidoma unui arhanghel la poarta raiului. Curtenii erau obișnuiți cu aceste momente de reverie și până și măritul stăpân Bertold le respecta. Când i se spunea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pedalat mai departe. Ca din pușcă mergeam la vale, intrând în forță în județul Iași, unde ca prin minune vremea s-a îndreptat. De reținut că, pe două roți, condițiile meteorologice sunt într-adevăr foarte importante. Temperatura de 17˚ nu deranja, fiindcă pedalam. La vale, doar menținându-mi echilibrul mai ales în curbe, pentru că efortul de până atunci mă făcuse să transpir, simțeam răceala vilolentă prin trening. Din cauza asta, la întoarcere, am răcit destul de bine. Mereu cu gândul la arhitectura neogotică
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
când ne depăși cu mașina "nea Petrică” (cunoștință a lui Mircea). Spre deosebire de el, cei vreo 75 de kilometri îi parcursesem fără să consumăm nici un gram de benzină! Soarele puternic al după-amiezii, de care de obicei mă păzesc, nu deranja. Înainte de Fălticeni, ne-am abătut la stânga, spre mănăstirile Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am cotit la stânga
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Mai departe, pedalam spre Bicaz, cu oprire la port. Chiar în imobilul "căpităniei”, erau niște încăperi amenajate cu un confort peste așteptările noastre. Ne-a tentat o cameră în "clădirea” plutitoare, cum mai văzusem numai la Dunăre. Din fericire nu deranja legănatul apei, contrar așteptărilor. După ce-a aflat pe unde fusesem, marinarul recepționer nea condus în cameră, și ne-a parcat la loc sigur bicicletele. Regret că nu i-am fotografiat figura când, parcă scârbit auzind că voiam să mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
agăț de crengi, pe când alunecam pe pietre. Dar, îmi fusese dat să văd pe viu cascada pe care-o știam doar din poze. O credeam mai spectaculoasă. Odată revenit, am avut de-a face cu niște tipi pe care-i deranjau bicicletele noastre (erau cu o mașină care aproviziona cabana, așa că le-am mutat). Mâncarea acolo, a fost foarte bună și... a fost! În dimineața următoare (a zilei a șaptea), am plecat spre Bâlea Lac, unde intenționam să rămânem. Pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fostul său conac. Nu zăbovesc acolo, muzeul fiindu-mi cunoscut. Lunca Siretului ramâne în stânga drumului. Dezamăgire: între copaci, când eram elev mai existau cei doi frați dintr-o tulpină, pomeniți în Hora Unirii. Mă- ntreb pe cine-or fi deranjat, fiindcă au fost tăiați. Trec peste Siret cu gândul la castelul și mănăstirea de la Miclăușeni, o oază de frunusețe, spiritualitate și tragedii de care puțini mai știu. Mi s-a spus despre castel, că deja este vizitabil; eram curios dacă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]