9,643 matches
-
cei mai trecuți prin viață, privirea și să frământăm prin cap niște idei curat pământene, cum ar fi, „Doamne, ce fund și ce picioare! Și ce țâte, măiculițăăăă!”, ele deodată devin cuvântătoare și cum deschid gura, se duce dracului toooot farmecul. Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul. Și te miri, cum o fată frumoasă de pică, poate să fie într-adevăr una de ceea, care dă în gropi, de isteață ce e. Pentru a vedea, cam cât sunt de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu avea cine să i le rezolve. Ce-ai cu Sina, mamă? Ce ți-a făcut ea? Este aleasa mea, vreau să mă însor cu ea, cred că numai moartea ne va despărți ! - Măi copile, parcă ți-a făcut cineva farmece, nu știu ce să mai cred, că nu mai scapi de ea, ca de râie! - Mamă, gândești ca pe vremea străbunicilor, nu mă așteptam din partea ta la așa ceva! Nicolae nu suflă o vorbă. Când erau discuții între Geta și fiul lor
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
intra pe făgașul lor, normal. - Da, cum să nu, pe tine nu te interesează că fiul nostru s-a îndrăgostit de o neisprăvită care vrea să pună mâna pe el, să-i facă și un copil! Sigur i-a făcut farmece! Când auzi a doua oară aceeași inepție din gura mamei lui, nu a mai stat o clipă. A plecat să ia o mașină de ocazie până la gară și să se întoarcă la București. Geta a rămas înmărmurită de atitudinea fiului
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sigur este anul când se vor căsători.Mama lui George, fără să știe soțul său mergea de la un timp pe la ghicitori, să-i dea în cărți, pe la fel de fel de vrăjitoare, să afle dacă fiului i s-au făcut farmece. În cărți nu-i cădea bine iar vrăjitoarele îi spuneau fel de fel de baliverne în care ea credea. Îi dăduseră și talismane să le poarte la gât să nu se mai lege farmecele și fel de fel de buruieni
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dacă fiului i s-au făcut farmece. În cărți nu-i cădea bine iar vrăjitoarele îi spuneau fel de fel de baliverne în care ea credea. Îi dăduseră și talismane să le poarte la gât să nu se mai lege farmecele și fel de fel de buruieni pe care trebuia să le fiarbă și să le pună în ceaiul pe care îl bea fiul ei, dimineața. Concursul de dansuri avu loc în reședința de raion, înainte de Paști, iar ansamblul de dansuri
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de mine, din producție proprie. - Mulțumesc, nea Gheorghe, o să vin într-o zi, mi-ar face chiar plăcere să stăm la un pahar de vin, de vorbă. Acum o să mă vezi mai des pe aici, pe la mata. Sunt atras de farmecul și calitățile fiicei dumitale! Nu o mai las să-mi scape, sunt cu ochii pe ea, spuse, zâmbind. Dădu mâna și cu acesta în semn de prietenie. Toate cele bune! Au urcat în mașină. Alexandru luase și o undiță de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
of-uri de pe urma profesorilor iar aici, în Iași puteau face orice.< nu-i cunoștea nimeni! Între timp au început studenții să sosească la cursuri și câțiva și-au recunoscut foștii prieteni. Așa s-au bucurat de niște primiri pline de farmec. Au stat o săptămână, au dormit într-un cămin de fete vreo două nopți iar la cantine intrau ca la ei acasă și toți îi întâmpinau veseli: - Au venit bucureștenii! În orice caz, Laur i-a impresionat cu mulțimea de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
faci, important e să faci... Parfumul primei iubiri (sau... primelor iubiri!) te urmărește mult timp de-a lungul vieții; depinde și de cât de concentrat a fost! Amintirile (îndeosebi cele „dulci”) ca o boare binefăcătoare în miez de vară - dau farmec și culoare vieții. Fără tradiții, fără datini și credințe, un popor e ca un arbore fără rădăcini adânci a cărui tulpină se usucă dispărând fără urmă. Transmiterea tradițiilor, datinilor, obiceiurilor înspre viitor, ca semn al existenței și trecerii unui popor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc rătăcit în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O umbră urcă rar treptele cetății, Se-aud și pașii apăsați ai nedreptății Celor căzuți demult aici în patimi, În războaie purtate, în sânge și lacrimi. Locul unde odată marii regi dormeau Și o frumoasă fată, regină
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
locul La masa de desen, Unde fericirea e singurul lucru real, Iar restul lumii se constituie Din vagi idei. Fiecare mișcare a mâinii, Fie și părând greșită, ascunde o alta, Corectă și simplă, Ce urmează un detaliu care Să acorde Farmecul bine meritat Muncii acestui desen Plin de suflet și de speranța că, Într-o zi, Voi desena sublim. Nisipuri mișcătoare Nu pot să mă înalț, Dar sigur pot să-ncerc să văd Dincolo de tot ce pot simți, Căci eu nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Ținutul meu fermecat Un clar răsărit își legănă lumina pe azurul înalt al cerului, soarele de aur își răsfira degetele crude și-mi mângâia atât de fin obrazul. Trezită de farmecul dimineții de mai, îmi deschid brațele, îmi deschid ochii, îmi deschid inima. Privesc. O zi minunată ca să descopăr lucruri noi. Nu obișnuiesc să fac ce fac toate cele fete într-o zi de sâmbătă, adică nu dorm până târziu. Mi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îndeplinesc, pe care să nu-l pot face. Aveam puteri magice, eram fericită și pământul era la picioarele mele. Viața la țară nu a făcut altceva decât să completeze careul magic și să-mi confere raiul pe pământ. Pădurea avea farmecul ei și ori de cate ori mă rătăceau în desișul verde, bagheta magică îmi arăta drumul. Vietățile apăreau și dispăreau după bunul meu plac, iar Zâna Pădurii... eram tot eu. Copiii în jurul meu existau și probabil fiecare își juca propriul rol, dar eu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mici dungi fragede. Pe una din lalele, au rămas două picături de rouă. ”Oare lalelele plâng?” mă întrebam în sinea mea. Sala de clasă era întunecoasă, mohorâtă, ca un nucleu ce aduna toată melancolia generațiilor, tablourile de pe pereți își pierdeau farmecul, deveneau deja vulgare iar lalelele, erau singurul punct briant din tot peisajul obscur. Clanța s-a mișcat, ceilalți s-au așezat la loc iute, iute. Suspansul împânzea privirile ațintite spre ușă. Brusc, profesorul a intrat, iar surprinderea mea a fost
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar părul care mi se părea sumbru îți completa personalitatea castă. Lucia, ai zis. Poate prea cuprins în farmecul tău, nu mi-am dat seama de semnificația acestui cuvânt. Acum aș râde cu poftă la nătângia ce-am avut-o atunci. După clipe în care tu doar m-ai privit, iar eu procesam informația, am răspuns: Poftim? Aaa, Darius
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luna în săptămână, săptămâna în zi, ziua în oră, ora în clipă și astfel nimeni nu a mai putut opri Timpul în loc,iar de aceea “cel dintâi vis al anului” a dispărut parcă. Pentru a putea însă să gustăm din farmecul acelui anotimp trebuie să-l prindem pe veșnicul “călător” în clepsidra inocenței și astfel vom putea savura eternitatea unei clip Din acea zi am înțeles că naivitatea noastră se luptă cu timpul, aflând totodată că “cel dintâi vis al anului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dintâi al Metaforei, vis ce întruchipează prinderea Timpului pentru ca al cincilea anotimp să poată fi trăit de oricine își dorește evadeze din cotidian, să colinde trecutul în prezent, să oprească timpul în loc pentru o clipă și să se bucure de farmecul unui tărâm de poveste. Da, indubitabil, al cincilea anotimp este copilăria. Tripon Georgiana, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Pot să devin adult? Oare de ce îmi pun această întrebare mereu? Pentru că încă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care un altul o declanșase, și Îi puse mîna pe braț. - Iartă-mă. Ești chiar ultima persoană căreia ar trebui să-i caut nod În papură. Scriitorul zîmbi scurt, ridurile din jurul ochilor se Încrețiră și mai mult, conferindu-i un farmec la care puține femei rămîneau insensibile. - Nu ezita să apelezi la mine, Marie. Vocea-i gravă căpătă o nuanță ironică. - Am pielea mai tăbăcită decît un sac de box. Ea zîmbi fără să vrea și se uită la el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
frumoasă zi din viața mea. Acum viața ne oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm să treacă. Anunțurile au fost deja făcute publice. Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i lăsa să-și pună lucrurile la punct În cadrul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat și ascuțit de copil. Încercarea amorezilor de a transfera acel farmec într-o cameră de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida, piaza rea, ce nu are voie să se îndrăgostească, ci numai puterea, pe care și-o exercită malițios, de a nenoroci îndrăgostiții. Sensul filigranat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întotdeauna incompletă sau falsă și interpretarea care i se dă este de cele mai multe ori greșită. Câte interpretări și controverse n-au suferit miracolele Bibliei? Totuși, actul interpretării miracolului rămâne un act de creație, de aceea prin relatare miracolul își dobândește farmecul și forța, chiar și atunci când sensul său real va rămâne pentru totdeauna incomprehensibil. Jorge nu se întreabă de ce l-au ales tocmai pe el miracolele ca să se reveleze. El trăiește miracolul propriei sale persoane și îi este de ajuns, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
găsea acolo și o bucată de cărbune de desen. Se apucă să Îl treacă peste suprafața pergamentului, prin ușoare apăsări succesive. În spatele lui, părintele stareț Își lungea gâtul, Încercând să priceapă ce tot făcea acolo. Încetul cu Încetul, ca prin farmec, redeveni vizibilă urma primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase el, ci altceva, și mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată la castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pumnal. Săltându-se pe vârful picioarelor, izbuti să ajungă până la marginea superioară a inciziei. Cel care scrijelise zidul trebuie să fi fost cam de aceeași Înălțime cu dânsul. Văzuse cândva unul dintre acele semne ale răului pe o carte de farmece sechestrată În casa unui om bănuit de vrăjitorie. Acesta fusese prins În timp ce evoca nălucile morților și fusese predat Inchiziției, odată cu toate hârtiile găsite. Se spunea că fusese transportat În butuci, Într-un car acoperit, direct la Roma. Nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În spatele lui Îl determină să se Întoarcă brusc. Unul dintre panourile din lemn ale mobilei aflate lângă perete se deschisese, scoțând la iveală o Încăpere. În dreptul ușiței Își făcuse apariția Antilia. Teofilo Îi parcurse cu privirea formele, care transpăreau cu farmecul lor sub pliurile delicate ale rochiei, aidoma unei statui a Venerei Întemnițată În veșmântu-i drapat. O picătură de sudoare Îi coborî pe frunte. Femeia Își scosese de pe față masca de călătorie, iar acum i se arăta În Întreaga ei frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Italia? Nimeni să nu Îi fi urmărit mișcările, nimeni să nu o fi Împiedicat să treacă granița? Cum a putut străbate teritoriile Bisericii ca să ajungă până aici? Noffo ridică din umeri. — Nu știm. A apărut la Florența ca prin farmec. Se crede că a călătorit cu o corabie. Probabil la bordul unei nave genoveze... Pentru bani, pirații aceia sunt gata de orice. Se află În oraș și sienezul acela milog, Cecco Angiolieri. S-a alăturat de Îndată companiei. Ei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se pomeni Înconjurat de lăncile gărzii, În timp ce un număr de brațe robuste Îl Înșfăcau. Încercă să reacționeze, eliberându-se și strigându-și numele. Auzi un glas ordonând gărzii să se oprească și să Îl lase slobod. Bargello apăruse ca prin farmec În mijlocul oamenilor săi. — Și domnia ta tot În recunoaștere nocturnă, messer Alighieri? Îl Întrebă când fură aproape unul de altul. E o recunoaștere dulce, dacă e să judecăm după locul de unde vii, adăugă el cu un zâmbet prefăcut, arătând spre Paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]