8,653 matches
-
datoriei, sacrificiului și ascezei"370 (s.a.). Vacanța devine astfel o obligație ce trebuie bifată ca activitate colectivă (în termenii lui Baudrillard, am putea spune chiar că există o "mistică a solicitudinii" și în acest sens), alături de obligația de a fi fericit. Dacă se asumă definiția timpului liber în termenii unui "consum de timp neproductiv" din punct de vedere economic, atunci acesta trebuie perceput și din prisma producției timpul liber consumat este, de fapt, timpul unei producții de valoare. În acest punct
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bună măsură să primească răspunsul: «Dați-ne capacitățile voastre, așa da, ați putea munci pentru noi»? Apostolul, într-adevăr, nu voia să primească nimic de la corinteni, ca să nu își pângărească autoritatea sau să-și vândă libertatea. Într-adevăr, este mai fericit să ofere decât să primească (Fap 20,35) (p. 119). (Un alt aspect interesant este menționat prin asemănarea viezurelui de stâncă cu lăcusta): 4a. Viezurele de stâncă, specie slabă, își face locuința în piatră (cf. Ct 2,14). Aceștia sunt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru trecutul eroic, a cărui caracteristică este peregrinarea și cerșitul, ci recunoștință pentru milostivirea divină ce a săvârșit această minune prin «neputința mea și a altora care, ca și mine, au fost trimiși în Germania». Fratele Giordano, în timp ce se arată fericit de realizările sale și ale însoțitorilor săi, este convins că situația actuală este demnă de începuturi și autentică în identitatea sa fidelă față de Dumnezeu și față de Francisc. Amintește cu admirație începuturile modeste, dar se complace mai mult în splendida maturitate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
apă, iar apoi beau cu bucurie. La fel se întâmpla și la Salisbury, unde cu o nespusă bucurie și bună dispoziție frații beau în bucătărie, în jurul focului, drojdie de bere, în momentul împărtășirii trăirilor din timpul zilei, așa încât fiecare era fericit să ia în mod fratern din mâna vecinului cana pentru a bea. Întocmai s-a întâmplat și la Sherwsbury, atunci când frații au sosit acolo. Bătrânul frate Martin, care a ajuns primul acolo, își aduce aminte cu bucurie de acel obicei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a încredințat pe sine, pe frații săi, regina, mama sa și întreg regatul, și îngenunchind a implorat rugăciunile și mijlocirea fraților. După ce a ascultat cuvintele fratelui Ioan din Parma, regele i-a mulțumit ministrului general și a fost atât de fericit de răspunsul primit, încât a vrut să-l aibă și în scris, cu litere autentice și confirmate de sigiliul Ordinului. Și s-a făcut întocmai. În ziua respectivă, regele și-a asumat responsabilitatea tuturor cheltuielilor și a mâncat cu frații
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
păcii încheiate, vă cer din dragoste să-mi vizitați casa, care nu este departe de aici, și să binevoiți a-mi binecuvânta soția și familia». Ei au fost de acord și au mers la el, făcându-i pe toți mai fericiți cu prezența lor. Mai apoi, acea persoană evlavioasă s-a pus pe sine și averea sa, pentru totdeauna, la dispoziția fraților și a necesităților lor. Și nu și-a schimbat decizia până la sfârșitul vieții. 3. Seria maeștrilor generali Prezentăm doar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
angajaților față de slujbele lor și față de companie. Sunt atent În special la notițele lipite pe dulapurile cu acte sau prinse În pioneze de perete. N-am să uit niciodată ce am citit pe un bilețel la o companie. „A fi fericit”, scria, „Înseamnă să vezi poza șefului la cei dați dispăruți”. Îmi aduc aminte de un tur pe care l-am făcut Într-o companie din sud-vest. Era o companie din industria alimentară. În timp ce mergeam Împreună cu ghidul meu prin fabrică, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Corina Bădeliță, eminentă italienistă, pentru traducerea acestei lucrări în limba română. DEMETRIO MARIN Ovidiu a fost exilat pentru că s-a opus regimului lui Augustus? PRECUVÂNTARE În toamna anului în curs 1958 se împlinesc exact 1950 de ani de când în viața, fericită până atunci, a acelui tenerorum lusor amorum s-a produs, după cum se exprimă poetul însuși, o lovitură de fulger pe cer senin: pe când se afla pe Insula Elba, însoțindu-l pe Cotta Maximus (după cum se admite), i-a fost înmânat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Brutus. Potrivit Sulmonezului, caracterul monoton, lacrimogen al scrisorilor sale din Pont, în care se lamentează mereu de locurile și de persoanele din exil și cere, prin urmare, un loc mai bun, se datorează realității ambientale și psihologice: când era fericit, scria versuri vesele, pe când acum, în exil, nu poate scrie decât versuri triste. Trebuie să mai adăugăm câteva cuvinte despre ultima scrisoare din Ponticele (IV, VI) adresată lui Brutus. Este foarte importantă din mai multe puncte de vedere. La început
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reziști ferm pe poziție! Turpe referre pedem, nec passu stare tenaci: (v. 21) Ce rușinos este să părăsești o navă în dificultate! Ce rușinos este să urmezi destinul, să cedezi norocului, să-ți renegi un prieten când nu mai este fericit!" Turpe sequi casum, et fortunae cedere, amicum Et, nisi sit felix, esse negare suum. (v. 23-24) Afirmațiile lui Ovidiu sunt direct legate de nenorocirea care l-a lovit; dar, e la fel de adevărat că unele expresii sunt mai vagi și implică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cere-i să nu mă lase în prada ușoara a geților, ci să-mi acorde un loc mai bun pentru bietul meu exil. Momentul e cum nu se poate mai propice pentru această intervenție afirmă Ovidiu. Augustus și Livia sunt fericiți. Germanicus își demonstrează prematur curajul. Drusus arată o vigoare egală cu noblețea sa. Nurorile, nepoții și fiii nepoților, toți membrii familiei lui Augustus sunt în starea cea mai înfloritoare... Ce contrast strident între această descriere paradisiacă despre bunăstarea familiei imperiale
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel actual al lui Ovidiu și al Fabiei). "Gloriei râvnite îi place să urce pe căi abrupte. Cine l-ar cunoaște pe Hector, dacă Troia ar fi fost fericită? Calea spre virtute se deschide în mijlocul relelelor publice (Publica virtuti per mala facta via est, v. 76)". Câte aluzii la situația prezentă nu numai a lui Ovidiu, ci a Imperiului! "Virtutea, care se ascunde, care zace necunoscută în evenimentele fericite
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
demonstrată în vremuri grele, și mai exact probitatea (adversis probitas exercita rebus), trebuie pusă în valoare în momente potrivnice, și elogiată în momente nefericite (tristi tempore). Dacă Ulise nu ar fi avut de înfruntat atâtea adversități, Penelopa ar fi fost fericită, dar fără glorie. Dacă Capaneu ar fi intrat glorios în cetatea Tebei, cine ar fi cunoscut-o pe Evadne? Alcesta nu ar fi celebru, dacă Parcele nu ar fi decis moartea prematură a soțului ei, Admet. Dacă un altul și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulțumit să Întîrzie În acest limb. Cel puțin așa ne Încredințează el În stihuri: „Mă arz fără măsură ................................... Să-mi pară focul viață, Și moartea o dulceață! ..................................... În piept purtîndu-ți focul să-mi fericesc norocul!” Nu cunoaște sau nu prețuiește treptele de jos ale suferinței erotice: melancolia, tristețea... Alecu stă, mereu, pe treptele de sus ale pasiunii și aspiră să trăiască, s-a văzut, În inima focului. Prigorirea este visul lui cel mai Înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care naratorul lovinescian, la momentul bilanțului lucid, o consideră complet inutilă: Bizu "trăise fără evenimente", "nu i se întâmplase nimic în tot acest sfert de veac", "nu fusese niciodată nenorocit în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu voise să fie fericit în același înțeles" și "își trăsese substanța vieții din toate virtuțile negative ce-l apărase de ravagiile furtunilor". Concluzia e că viața lui Bizu (lipsită de tragism, "banală și fără interes") nici nu trebuie, de fapt, "povestită". Într-adevăr, biografia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sine, deși semnele îi arată mai degrabă contrariul, ea pare convinsă (mai exact: vrea să pară) că Bizu o iubește fără să știe, întrucât "liniile vieții lor erau sorocite să se întâlnească, să se îmbine". Mili visează că Bizu e fericit datorită ei în realitate, fericirea și-o găsește bărbatul în brațele femeii cu strungăreață -, nu se mai îndoiește de nimic, iubește și se crede, la rândul ei, iubită, pentru că imaginația ei febrilă "nu-i îngăduia să retrăiască și stările sufletești
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unei vizite oarecare. La plecare, se lasă condusă prin Cișmigiu, ca și altădată, dar Bizu o expediază, inelegant, pentru a-și întâlni cât mai grabnic iubita. Plimbarea deșteptase însă în Mili dorința imperativă "de a se da, de a fi fericită prin altul", dar când se întoarce în parc își zărește alesul de care tocmai se despărțise în brațele altei femei. Răvășită, Bârzulica e lovită de un tramvai (vehicul, e drept, mai trivial decât trenul ce luase viața Anei Karenina dar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și "sensibilitatea" poetului nu rezonează decât la stimulii dureroși, activați în registru tragic, creativitatea eminesciană va fi asimilată, firesc, unei trăiri masochiste, care-și găsește satisfacția numai în suferință ("Poezia lirică fără durere nu se poate"; "neputința de a fi fericit forma, negreșit, elementul esențial al conștiinței lui"). Iar concepția aceasta "doloristă" nu-i o "invenție" lovinesciană. O regăsim și la alți exegeți, care invocă nu doar "realitatea" operei, ci și unele mărturii ale poetului însuși, precum următoarea: "[...] ca să scrii mare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
verde și mătăsoasă ce se întinde cât vezi cu ochii, că stați întinși pe un braț de iarbă abia cosită și priviți cerul limpede și albastru... albastru... Soarele și păsările întregesc tabloul.Oare e nevoie de mai mult să fii fericit? Iată, așa se poate începe o lecție despre mediul înconjurător stârnind o mare curiozitate,dragoste și interes fată de natură, dar nu numai atât,căci n-ar fi îndeajuns. Copiii au nevoie să "simtă"ceea ce le spui, trebuie scoși în
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
-le ziua (1976), La munte și la mare... (1980). Romanul Patima (1972), care împreună cu altul, intitulat Umbra, alcătuiesc ciclul Semnul șarpelui (1974), se așază în linia romanescă inaugurată de Ioan Slavici. Câteva cărți de amintiri, în care umorul se asociază fericit cu nota amical-sentimentală, evocă „întâmplări cu scriitori” - Întâmplări cu scriitori (I-II, 1979-1982), Întâmplări cu scriitori și alte năluciri (1985), Întâmplări vesele cu scriitori triști (2003). I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1972, 1975, 1977). În poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
lupta cu dușmanii lui. Dumneata ai Închegat În stihuri statura de luptător cu credință față de Partid și de poporul muncitor a lui Lazăr de la Rusca și Lazăr de la Rusca va fi cântat tot așa cum dumneata l-ai cântat. Eu te fericesc pentru acest Început visat și de mine și Încercat pe plan istoric În Vulturul răzbunării și În Chivără roșie. Dar câți eroi ai clasei muncitoare, căzuți la Lupeni, la Grivița, omorâți și putreziți prin Doftana și În atâtea și atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
națiunii și, prin mii de detalii de port, limbă, bună-cuviință, marchează, mai mult sau mai puțin instinctiv, atașamentul său la această originalitate a grupului și la acest prestigiu colectiv. Or burghezia, astfel înțeleasă, încetase, în Franța dinainte de război, să fie fericită. Revoluțiile economice, care erau atribuite ultimei catastrofe mondiale și care nu proveneau toate din ea, săpau stabilitatea calmă a averilor. Altădată sursă aproape unică a multor familii, ultima speranță a atîtor altele, aflate încă pe primele pante ale succesului, renta
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
spui că... ei bine, poți să-i spui că l-am dus de nas. Și adaose, în sinea lui: „Și nu numai pe el, ci, poate și pe altcineva...“ Ă Monsieur, zise omul din Guernesey, dumnealui spune că-i foarte fericit că ne-a putut face un bine. La auzul acestor cuvinte, căpitanul spuse că el și secundul îi sînt recunoscători și-l poftesc pe Stubb în cabină ca să bea împreună o sticlă de vin de Bordeaux. Ă Vrea să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
starea țărănimii din vremea sa (1826), exploatarea ei de către boieri. Constantin Radovici din Golești mărturisește că și el a făcut ca alții și spune că, după ce și-a deschis ochii, în urma călătoriei în Apus, l-a apucat mustrarea de cuget, fericind pe cei care n-au făcut ca dânsul, care n-au stors poporul! V. Alecsandri, în articolul despre C. Negruzzi 1, ne vorbește de mizeria țărănimii, de deposedarea cu sila a răzeșilor, de umilirea breslașilor și de robia țiganilor din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în Muntenia -, presiunea europeană, idealismul, snobismul sunt cauzele mișcării liberale de la jumătatea veacului al XIX-lea. Criticii de la mijlocul veacului al XIX-lea nu au putut fi, prin urmare, decât constituționaliști liberali. După 18664 dorințele cele mari se îndepliniseră și ferici 1 Opere complete, Proză, p. 101. 2 Ceea ce spune și C. Negruzzi în articolul Paveaua, Călindar pentru poporul român, 1846. 3 Opere complete, Teatru, I, p. X. 4 Și chiar mai înainte: Kogălniceanu, în 1855 ("Romînia literară", 1855, 53), ne
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]