9,181 matches
-
sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate" Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte bine imprevizibilitatea celui stăpânit de furie, atunci când spune: „E periculos ca un glonț rătăcit”.) „Greșești totdeauna când vorbești mânios; trebuie să știi să-ți stăpânești și să-ți Învingi reaua dispoziție.” (Napoleon I Bonaparte) În același sens, Miguel de Unamuno spunea că trebuie „să-ți gândești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
false, deși contextul situațional analizat rămâne același). Μ Pare de necrezut, dar mai des Întâlnim expresia „Nu te Înțeleg!” În gura celui care este furios decât În gura celui cu un intelect mai slab (totuși nu e de mirare, deoarece furia, având un caracter irațional prin ea Însăși, nu poate face casă bună cu deliberarea). Μ Viața ne-a fost dăruită ca să-i dăm tot mai multă viață, și nu ca s-o disprețuim, s-o batjocorim sau chiar să o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ La omul cu bun-simț, chiar și tăcerea este dătătoare de Învățătură. Μ Unii insistă asupra faptului că trebuie făcută o distincție cât mai clară Între energia derivată dintr-o stare de emoție (cum ar fi, de exemplu, cea de furie, spaimă, groază etc.), pe care ei o numesc energie pură, și energia rezultată din luarea unei decizii importante, cum ar fi, de pildă, aceea a unor cercetători de a munci neobosit pentru a obține un nou remediu În lupta cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ne poate vizita azi, așa cum am dori, trebuie să ne consolăm cu ideea că l-am putea vedea mâine etc. Desigur, și un om aflat Într-o situație critică, ce-l face să fie cuprins, de exemplu, de panică, de furie, de frică etc., poate răspunde după modelul psihologiei animale, adică În mod reflex, nedeliberat. Totuși omul normal și civilizat, chiar și atunci când se află sub presiunea unor stări de afect (adică a unor emoții violente, cum este, de exemplu, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
frică etc., poate răspunde după modelul psihologiei animale, adică În mod reflex, nedeliberat. Totuși omul normal și civilizat, chiar și atunci când se află sub presiunea unor stări de afect (adică a unor emoții violente, cum este, de exemplu, cea de furie), reacționează cel puțin printr-un moment de ezitare, care Întârzie transpunerea impulsului sau a stării de afect În acțiune de tip reflex. Desigur, această amânare sau suspendare a unei dorințe presante sau a unui act impulsiv este direct proporțională cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
conversație normală. Astfel că mașina care răspunde la numele de Eliza, deci de sex feminin, devine Încet-Încet confidenta lui preferată. Gasindu-și În sfârșit pe cineva căruia să i se confeseze, mizând pe discreție, Dempsey Îi poate mărturisi Elizei toată furia și disprețul pe care Îl trezesc În el unul dintre colegii săi, Philip Swallow: „R.D.: Nu mă simt deloc mai bine. ELIZA: De ce? R.D.: Din cauza acestei povești cu Philip Swalow. ELIZA: Povestește-mi ceva despre Philip Swalow. R.D.: Ți-am
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fi cuvenit mie. Apoi a ajuns șef de catedră printr-o lovitură norocoasă. Acum are un succes formidabil cu cărțulia aia penibilă despre Hazlitt. „ Toți cei care sunt de părere că au fost victimele nedreptății În decursul carierei vor pricepe furia lui Dempsey. Și se vor recunoaște și mai abitir În rândurile următoare: „ELIZA: Povestește-mi despre Hazlitt. R.D.: Hazlitt nu mă interesează. Nici măcar n-am citit jegul ăla de carte a lui Swallow. Nici nu-i nevoie. Am participat Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În stare să Își exprime opiniile Înfrânate, inclusiv despre rezultatele alegarilor universitare, pentru că nu este așa de autonom pe cât credea Dempsey, ci e mânuit de la distanță de unul dintre colegii săi, o șmecherie la descoperirea căreia Dempsey este cuprins de furie. O mânie de Înțeles În situația În care, neștiind că are de-a face cu un interlocutor uman, a dat la iveală, fără să-și ia măsuri de precauție, detalii din crezurile sale personale, În special ura lui pentru Swallow
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
repunerea în funcție a unui alt criteriu, indispensabil, constitutiv acestor domenii specifice: criteriul estetic. Cu timpul, acesta va dobândi o extensie, o pondere și o autonomie de-a dreptul uluitoare. Spre deosebire de criteriul social-ideologic care, în formula sa leninistă aplicată cu furie dogmatică în anii ""50, a făcut ravagii în cultura română, naționalul recunoscut, reinstaurat ca valoare, își asumă valoarea estetică, fără incompatibilități sau restricții"38. De asemenea, într-un proiect al Istoriei literaturii române, publicat în revista "Familia", în 1968, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
același Dicționar general al literaturii române menționează: "Noile poeme, cele din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), Somnul din somn (1977) sau Ochiul de greier (1981), "evidențiază o oarecare umanizare a vocii, domolirea orgoliului intransigent. Fugind de "soarele nerușinat" ce dezvăluie "neroada furie a creșterii", poeta imaginează un teritoriu umbros și calm, în care "firul nopții dă colț și crește pur", iar "mirii unei lumi crepusculare" se pierd în natura primară. Elegia cunoașterii și a purificării se echivalează discret și generos cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dată jocul, însă fără șanse de reușită, deoarece, volum al maturității, Octombrie, noiembrie, decembrie poate promova cel mult, "o atmosferă onirică, de "basm vegetal"97: "Așteaptă să vină octombrie./ Așteaptă să treacă/ tulburea fugă de moarte,/ Ascunsă în fruct,/ Neroada furie a creșterii/ Și coacerea oarbă,/ Așteaptă până creanga/ se leapădă de fructe/ și fiara își uită/ Puiul crescut./ Rămâi în cer,/ Până când ziua/ Are curajul să se umilească,/ Punându-se cu noaptea,/ Spate-n spate,/ Să vadă cine-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să se trezească brusc, speriat și dezorientat) Vecin 3: Ce e? Unde sîntem? Ce facem, ce cîntăm? (Vecin 1 vine spre el) Ce facem? Încercăm pupăturile? (Vecin 1 îl strînge tare de braț) Ei, ce facem, plecăm? Vecin 1: (stăpînindu-și furia) Mergem și mîncăm. Vecin 3: Bună idee. (de braț amîndoi, se îndreaptă spre salon; ajungînd în dreptul lui Vecin 4, Vecin 1, scîrbit de extazul acestuia, îi răstoarnă masa cu toate ceasurile) Vecin 4: Vai de mine! Le-ai stricat! Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fost dragă, pentru că erai bună, solidară și cinstită. Cam de asta. Ea 2: Și acum? El 1: Și acum îmi ești dragă. Și acum ești, încă o mai cred, bună și cinstită. Numai că acum toate astea le dai pe furie. Ea 2: (chiar așa și crede) Cred că ai dreptate. Cred că dau prea multă importanță unei aventuri. Asta e. Ai mai avut tu "alunecări" de astea și ți-a trecut. Trece și asta. El 1: (după o pauză) Vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mda! Am primit niște colivă... mere... găina a luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mort îl cheamă ca pe mine... Preotul: Mă rog... da noi pentru cine facem parastasul ăsta?! Octav: Pentru mine, părinte... de fapt numai pentru o jumătate din mine... mi-a murit numai o jumătate... Cealaltă e vie... după cum vedeți... Preotul: (furie cu greu stăpînită) Nu-i frumos! Păi ce, ne jucăm de-a parastasul? Octav: Ne mai jucăm și noi, părinte... Dacă ne jucăm mereu de-a viața, de ce nu ne-am juca și de-a moartea... Ne mai distrăm și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spui poftă bună... Autorul: (se uită în text) Așa e... Poftă bună (se îndreaptă spre public) În paranteză mai scrie că autorul spune ultima replică...; o spun; (înainte de a o spune, privește spre scenă; cei doi îl privesc și, între furie și stînjeneală, trag cortineta) (pe banda sonoră este bucata " Nimic nu e pierdut, dragul meu" cîntată de Nana Mouskouri) Doamnelor și domnilor spectacolul din această seară s-a terminat. Dacă după ce o să ieșiți din sală și vă veți opri în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
romantismul/postromantismul (clasicizat În secolul XX) și radicalismul nihilist (adept al sincronicității și autogenerării). Fiecare dintre cele șapte categorii care investesc fenomenul literar este urmărită de la naștere, diacronic, și apoi focalizată În momentul contestării la care au supus-o cu furie și superbie maeștrii anilor ’60. Concluzia este de fiecare dată egal distantă Între punctele de vedre expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primul rînd În modalitatea de abordare diegetică: evenimentele “serioase”, grave, sînt prezentate În registrul derizoriului (Redonnet, de exemplu, alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă proporții cosmice (În acest caz secund cititorul suportă greu lectura, și asta dintr-un fel de furie rece a descoperirii a unui pai roșu Într-un car cu fîn, alimentată de iluzia narativă care mizează pe o dinamică a iminenței: Christian Oster). Minimalismul Îl are ca maestru incontestabil pe Samuel Beckett, adevăratul părinte al prozei franceze de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anticipată este urmată de alta, de data aceasta ingenioasă: Textor Texel și Jérôme Angust sînt două capete ale aceleiași persoane, două caractere și două regimuri ontologice, dacă ni se permite, ale unui singur bărbat. Jérôme, Într-un acces final de furie, vrînd să-și ucidă tot mai enervantul companion, se sinucide de fapt; Je vrea să-l elimine pe autre, dar l’autre Îl trage inexorabil pe Je după sine. Una dintre morale este foarte accesibilă: trebuie să ne sustragem unui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca urmare a unui amănunt autoreferențial, plasat la Început, de a cărui importanță cititorul nu-și dă seama decît la sfîrșitul lecturii: singur În aeroport, Jérôme Angust citește, sau mai degrabă pretinde că citește o carte (În care “plonjează cu furie”). El citește cartea pe care noi o avem În față, iar noi, În urma lecturii, urmează să stăm pasămite de vorbă cu propriul nostru eu. O nouă Franșoise Sagan: Anna Gavalda Anna Gavalda este o femeie simpatică, slabă, tunsă scurt, șatenă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celei medii, ele nu reușesc mai niciodată să evadeze, fiind destinate unei vieți la 20ș. Jean-Philippe Toussaint este un romancier mai direct. Fundamental asemănătoare cu cele create de Jean Echenoz, personajele sale evită să călătorească, devitalizate, cu mici accese de furie, dar, În general, comune. Perspectiva este Însă alta, pentru că Toussaint scrie la persoana I. Naratorii apar astfel la lumina unei conștiințe acute care Încearcă zadarnic un sol În care să se Înrădăcineze. În cel mai bun roman al său, La
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
indezirabil. Povestea n-are, Însă, cronologia liniară și seacă a unui polar; narațiunea, la limită, este un pretext pentru o jerbă prozastică surprinsă În plin fuleu, care are de-a face cu monologul lui Molly din Ulysses sau zgomotul și furia faulkneriene. Cartea, care se citește pe nerăsuflate (cu sentimentul celui ce se află pe marginea cascadei, fără ca Înfrigurarea crescândă să aibă de a face cu o defrișare a unei progresii diegetice calculate), este Într-adevăr o agonie: cavalcada stărilor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai multe clătite cu Fio, să vă mai spun că modul ăsta de convivialitate se nuumește "serată toxică" și subvertește o altă marotă de-a societății de consum, obsesia ecologicului. Dar tot n-ați aflat de ce, la o adică, atîta furie consumată pe și atîtea riscuri luate Împotriva unei biete societăți de consum - una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea de-altădat'. Vă adie o amintire livrescă a lui Gide cu ale sale soties, un estetism light, o decadență
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
una din imaginile Străinului din mine. * Simțindu-l "din interior", cu toate bolile și decăderile lui, trăim cu sentimentul relativei fragilități a propriului corp, fără să ne imaginăm că altcineva ar putea fi intimidat de masa noastră corporală. Doar rezultatul furiilor noastre ar putea să ne pună în față animalul pe care-l locuim. Ca români dezvoltăm un mod aparte de eu, la limita dintre egoism și patologie, ce nu ne permite să construim decât forme precare (și gregare) ale lui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să spionez prin alte bucătării; pe acolo nu prea se gătea, era un cartier locuit în special de extratereștri. Din păcate, necazurile n-au întârziat să apară; și au venit de unde nici nu mă așteptam: în zonă se construia cu furie, totul în jur era un imens șantier, iar una dintre barăcile muncitorești era amplasată la doar câțiva metri de gardul meu. Sâmbătă seara, acolo se petreceau lucruri îngrozitoare: constructorii se strângeau ca sălbaticii în jurul focului, beau, cântau și, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]