10,131 matches
-
neamului românesc. Posteritatea recunoscătoare”. Chișinău Feodosia Cosmin Condrea ne trimite o descriere În forma nuvelelor documentare din viața petrecută În Siberia. Copilă fiind deportată Împreună cu părinții, cunoaște amarul vieții de lagăr și amintirea satului părăsit este unicul refugiu luminos. Ceea ce impresionează profund este că cei 16 ani de calvar sunt povestiți cu Înțelegerea copilului de la țară fără experiențe și cu puține elemente de comparație. Sunt amintiri scrise cu sânge și lacrimi și nici un cronicar nu va reuși să Înfățișeze universul concentrațional
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în mai multe zone. "Araucaria" își trage numele de la indienii araucani-mapuches care consumă semințele copacului ("fructul" o minge de cca. 20-25 cm. în diametru are cca. 100-200 semințe mari, conice, de 4-5 centimetri, cu un miez foarte gustos). Am fost impresionați și eu și specialiștii de maniera insolită a chilienilor de a exploata pădurile cu atâta masă lemnoasă în jur, arborii erau mai întâi selectați de un specialist care-i și marca, respectiv pe cei mai spectaculoși, mai înalți, mai groși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aici Salvador Allende și Pablo Neruda! În centrul din Montegrande aveam să admirăm un grup statuar, prezentând-o pe Gabriela, învățătoare, alături de doi copii, casa Gabrielei, cu doar două camere, din care una transformată în clasă de școală. Eram profund impresionați de cele văzute, așa că drumul de înapoiere la autostrada Panamericană l-am făcut în tăcere! După ieșirea din La Serena ne aștepta Atacama! Un deșert întins pe aproape 1000 de kilometri, cu o suprafață de 181.300 kilometri pătrați, "bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
apropie de Take Ionescu și Nicolae Filipescu, asigurându-i că va intra În război alături de Antanta. În ședința Camerei Deputaților din 14 decembrie 1915, cu prilejul răspunsului la Mesaj, Carp, care avea aproape 80 de ani, a reușit să-i impresioneze pe cei aflați În sală. I.G. Duca povestea În memoriile sale că „după primele fraze Adunarea și-a dat seama că avea Înaintea ei pe un om În deplinătatea puterii și a talentului său. Era Carp din epoca lui de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
franc În care Își exprima ideile, a fost asemuit de contemporani cu un „lord bismarckian”, asemănare care pornea și de la politica filogermană pe care a promovat-o toată viața. Pe Bismarck l-a Întâlnit În mai multe rânduri, fiind probabil impresionat de autoritarismul aspru al cancelarului, de stilul „despotic” cu care stăpânea administrația imperiului. Carp a căutat soluții la multe din problemele cu care s-a confruntat România În a doua jumătate a secolului XIX. A fost unul din apărătorii cauzei
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
să mă simt tot atât de bine într-un peisaj lipsit de încărcătură istorică precum mă simt și la Florența. Asta nu înseamnă că nu trăiesc fiorul trecutului când rătăcesc prin Sighișoara, că nu simt, copleșitoare, istoria, la Vatican, că nu sunt impresionat de o cetate medievală. Înseamnă doar că, în ce mă privește, peisajul "neutru" este tot atât de magnific precum unul istoric. Sulina mă înfioară, mi se pare de o tristă frumusețe copleșitoare și pentru că acolo este o imensitate de ape în amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
casă decât o pisică; era de un patriotism care mergea până la exaltare. Avea însă sentimente ostile față de călugări și disprețuia bigotismul. "Eu am calea mea spre rai; dacă există, îl voi nimeri urmând drumul meu". * Cum să nu fi fost impresionat de această femeie atât de pitorească, și să nu fi fost influențat de dânsa când, nu știu din ce capriciu, eu eram nepotul ei preferat? Simțeam asta, puțin chiar jenat față de alții din grupul nostru. Nu înțeleg ce a determinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în gol cu o voluptate disperată. "De afară se auzi scârțâind portița". Repet, nu știu de ce am reținut atât de precis toate aceste amănunte. Probabil că mi s-a părut că această tragedie face parte din viață sau m-a impresionat amănuntul cu portița care a scârțâit trist. In fond, poate că, totuși, povestea asta a fost chiar o capodoperă. Admit și aceasta; oricum o fi, face parte din amintirile mele, chiar dacă un amănunt locativ contrazice ordinea logică stabilită între ficțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
după ce mi-a întins hârtia, privind în jur bănuitor. Am citit: "...parcurge literele, motilitatea, sinagogă, după acceleratul de ieri. Trei pași minori, ușa, două persoane satanice. B.M.W. Germania, nou". Din Ionesco am ajuns la Agatha Christie. Dar m-a impresionat, împărtășirea unui secret este un semn de prețuire, ar trebui să lui mândru. Astăzi a fost o oarecare vâlvă în spital; doamna a dispărut... dar o voce străină, un bărbat în vârstă, a anunțat la telefon că o va aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cine poate aspira la un succes mai mare al unei cărți? Scrierea aceasta urmează a trăi; ea va exista în viitor, fiecare cititor, care a avut norocul să o citească și meritul să reflecteze asupra ei, rescriind-o. * M-au impresionat, încă din copilărie, copacii. Am simțit de atunci că suprema biruință a poeziei copacului, a frunzelor, a codrului, a lumii vegetale este acceptarea relațiilor de tandră intimitate cu universul uman. "Codrule, codruțule..." nu-i un simplu refren formal, este consfințirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nadia, Regina Era înaintată în ani, dar una dintre rarele persoane ce nu își arată vârsta. O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, zveltă și elegantă. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul impresiona prin energie, dar și prin idei. Nu știu de ce mi-a apărut pe masa la care scriu, ca o fantomă, mătușa Nadia. Există o simetrie ocultă și complicată, ascunsă de geometria logică. De acolo probabil s-a ivit imaginea acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, despre care se spune că sunt ochi de vrăjitoare, zveltă și elegantă, îmbrăcată totdeauna cu rochii foșnitoare, mătăsoase și înfoiate. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul impresiona prin energie parcă simțeai concret vigoarea acestei femei, dar și prin idei. Necăsătorită (avusese un "roman tragic", atât putusem afla, fără a înțelege bine despre ce era vorba, ceva totuși extraordinar), tiotia Nadia fusese asistentă medicală, categorie profesională foarte prețuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru rarele ocazii festive, sigur pentru înmormântare. Curați, ferchezuiți, cu pantofi strălucind, printre bolnavi erau câțiva tineri. Încă înainte de urcarea în autobuz, s-au creat afinități, o atmosferă grijulie, o așteptare bucuroasă. A venit autobuzul, unul elegant, ceea ce i-a impresionat pe toți. (Unii nu-și închipuiau că o mașină poate fi atât de elegantă și nu îndrăzneau să se așeze pe scaunele de piele și se temeau de aceste fotolii, preferind să stea în picioare...) De la plecare, în locul agitației la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cine era doamna, un nume care a fost, pe vremuri, mare, mare de tot în lumea profesorilor celebri, de la un liceu celebru din Iași. Scrisorile, poștașul, alte timpuri Sunt fermecat de geometria obiectelor moderne, care constituie un univers interesant; mă impresionează avântul sugerat de structura creațiilor destinate viitorului; sesizez cu bucurie romantismul probabil al timpurilor care vin, însă acest avântat romantism viitorologic mi se pare plasat după o cortină insuficient de penetrabilă pentru puterea înțelegerii mele și oarecum străină sufletului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
minune de care auzisem; știam că Isus, Fiul lui Dumnezeu, murise în chinuri, după cum știam și despre enorma întâmplare a învierii Lui, dar legenda era atât de îndepărtată în timp și cu oameni atât de străini, încât nu mă mai impresiona cine știe cât, nu mă extazia, nici nu mă îngrozea. Era o poveste, având destinul fictiv al poveștilor. * Atunci s-a petrecut mica întâmplare cu "Țurcănița", care a acordat această filosofie la persoana întâi. Adică întâmplarea cu doamna Țurcanu, căreia i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plătit toată viața asigurări medicale, adică și operația asta. Curățenie generaălă. Într-o dimineață au răsărit ca din pământ femeile de serviciu cu găleți pline cu detergenți și cârpe noi, neîmbibate de grăsime. Frecau tot ce putea să fie spălat. Impresionați de atâta grijă, stomacele, rinichii și uterele încă nescoase, le întreabă pline de recunoștință: - Ne faceți frumos? Răspuns sec: - Nu ne țineți de vorbă și stați naibi în paturi. Vine control de la Direcția Sanitară! Știința sacră. Spitalul e o industrie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
despre următoarea catastrofă de sezon și să ne continuăm dialogul cu lipsa de civilizație. Text publicat în Revista 22, 25-31 ianuarie 2000 Partea a III-a Cetățenii și guvernanții Retorica autosacrificiului În 11 martie 1998, domnul deputat Mureșan ne-a impresionat profund cu memorabila expresie: „Aș vrea să văd un român care muncește cât domnul prim-ministru Ciorbea!”. Ea a fost rostită la un clasic talk-show de noapte. Unii dintre noi or fi început să-și facă mustrări de conștiință: ne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
caz), îi ignoră pe ceilalți membrii ai echipei: Ana Bulai (sociolog), Daniela Cutaș (eticiană), Liviu Andreescu (specializat în politici pentru educația universitară), toți doctoranzi la SNSPA și Daniela Ion (consiliera ministrului Educației, conf. univ. la Facultatea de Medicină). M-a impresionat cât de restrânsă este categoria celor care înțeleg că instituțiile trebuie să își asume abordări raționaliste ale eticii, nu abordări religioase și că cele din urmă țin de morala personală, de privat, le inspiră pe cele dintâi, dar nu le
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dogme politico-culturale. Doar Labiș a avut îndrăzneala. De la Fălticeni poetul venise cu o mentalitate de premiant. Asta însemna că Labiș a fost acolo un elev cu toate normele însușite, modelul școlarului ce se bucură de aprecierea oficială. Încă mai era impresionat de poezia lui Dan Deșliu pe care la cunoscut la București unde, poet în vogă, Deșliu prezidase concursul ARLUS câștigat de micul creator. Labiș era convins că un poem ca „Minerii din Maramureș” era superior artisticește operei lui Sadoveanu. Mărgărit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cunoaștere a limbii franceze, prin faptul că era un causeur și mai ales prin fronda sa estetică și morală, în scurt timp a devenit o vedetă. Avea și un nemaipomenit talent de a carica oamenii și faptele lor ridicole. Ceea ce impresiona pe tinerii care aspirau să facă literatură era însă gustul său precis și nemilos. Realitatea era că, chiar dacă refuzaseră proletcultismul, acești veleitari cochetau mai degrabă cu ideile gheriste decât cu cele maioresciene. Crețescu era însă în chip radical un estet
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
jure credință Regelui și Constituției și să învețe limba română, altfel erau nevoiți să părăsească instituția, unii chiar preferând să părăsească Bucovina, în frunte cu directorul austriac. La inaugurarea universității, Regele Ferdinand, Regina Maria și Principele Carol, au rămas profund impresionați de bogăția și varietatea colecției bibliotecii. În calitate de director al acestei biblioteci, Nectarie își dă „în chipul cel mai operant contribuția la naționalizarea fondurilor bibliotecii și la organizarea activității ei pe principii moderne”. Și-a luat astfel angajamentul de a pune
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de frumos de Vasile Alecsandri am avut regretul că marele poet și om de stat nu s-a născut la Adjudu Vechi unde lunca Siretului era nesfârșit mai pitorească. Podul de piatră care leagă cele două maluri ale Siretului mă impresiona prin măreția și soliditatea sa. Chiar și astăzi acest pod te impresionează și îți dă siguranță. Siretul era apa noastră de scaldă. Nu aveam o apă tot atât de cristalină ca Ozana lui Creangă dar era, în unele momente, un adevărat fluviu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
om de stat nu s-a născut la Adjudu Vechi unde lunca Siretului era nesfârșit mai pitorească. Podul de piatră care leagă cele două maluri ale Siretului mă impresiona prin măreția și soliditatea sa. Chiar și astăzi acest pod te impresionează și îți dă siguranță. Siretul era apa noastră de scaldă. Nu aveam o apă tot atât de cristalină ca Ozana lui Creangă dar era, în unele momente, un adevărat fluviu. La picioarele podului oamenii prindeau pești mari, crapi și somni. Eram uimiți
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
cursă, și ce cal! pur sânge arab. Bunicul după mamă (numai pe el l-am cunoscut) era în acel timp primarul comunei Adjudu Vechi. Adjudu Vechi era comună deoarece cuprindea și satul Șișcani. Bunicul avea o figură luminoasă și mă impresiona cu surtucul său frumos. Mustățile mari și răsucite în sus îi dădeau un aer de mare senior. Bunicul, Sandu Munteanu a avut cinci fete, care i-au dăruit 25 de nepoți. Fiind primar în timpul războiului ne-a scos din multe
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
și de avantajul de a avea rude în acest oraș. Când m-am văzut cu șapcă de licean și cu număr la mână abia așteptam să mă duc acasă și să mă fălesc în fața colegilor. Nu am reușit să-i impresionez, ei aveau uniforme noi și foarte frumoase. Am stat o perioadă la gazdă, la rudele noastre Smărăndița și Petru Ivan. Aveau doi copii: Lizica și Puiu-Mihai. Lizica era studentă la Iași, la Facultatea de Industrie Alimentară, iar Puiu era cu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]