8,637 matches
-
cu baza în jos, - protuberanța mentonieră ("Protuberantia mentalis"), care este caracteristică speciei umane. Lateral de simfiza mentală, sub dinții incisivi și deasupra protuberanței mentoniere se află o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea se inserează mușchiul mentonier (mental) ("Musculus mentalis"). Lateral de protuberanța mentonieră se află câte un mic tubercul mentonier ("Tuberculum mentale"). Protuberanța mentonieră și tubercul mentonier formează baza osoasă a mentonului (bărbiei). Pe protuberanța mentonieră se află două puncte craniometrice: gnation ("Gnathion") care
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Nervus mentalis"). Gaura mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează mușchiul milohioidian ("Musculus mylohyoideus"). Deasupra capătului posterior al liniei milohioidiană se inserează porțiunea milofaringiană ("Pars mylopharyngea") a mușchiului constrictor superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior"). Deasupra porțiunii mediale a liniei milohioidiene se află o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează mușchiul milohioidian ("Musculus mylohyoideus"). Deasupra capătului posterior al liniei milohioidiană se inserează porțiunea milofaringiană ("Pars mylopharyngea") a mușchiului constrictor superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior"). Deasupra porțiunii mediale a liniei milohioidiene se află o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Marginea inferioară a corpului mandibulei se extinde posterolateral de la simfiza mentonieră până la marginea inferioară a ramurii mandibulei. De o parte și de alta a liniei mediane pe fața internă se află o depresiune - fosa digastrică ("Fossa digastrica") - pe care se inserează porțiunea anterioară a mușchiului digastric ("Musculus digastricus"). Lateral de fosa digastrică, se află un șanț determinat de trecerea arterei faciale. Marginea superioară corespunde porțiunii alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
frontali (incisivi și canini) care proemină în afară. Pe partea posterioară a porțiunii alveolare a mandibulei, sub dinții molari și pe creasta buccinatorului (ce se află posterior de ultimul molar pe porțiune inferioară a marginii anterioare a ramurii mandibulei) se inserează mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Ramurile mandibulei ("Ramus mandibulae") sunt două lame de formă patrulateră, care se ridică oblic în sus și înapoi de o parte și de alta de la extremitățile posterioare ale corpului mandibulei. Ramurile prezintă 2 fețe: laterală, medială
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
cel mai lateral, inferior și posterior al unghiului mandibulei. Fața laterală a ramurii mandibulei are puține elemente anatomice distinctive. În porțiunea ei infero-posterioară și pe unghiul mandibulei se află o suprafață rugoasă alungită - tuberozitatea maseterică ("Tuberositas masseterica") pe care se inserează mușchiului maseter ("Musculus masseter"). Fața medială a ramurii mandibulei este mai accidentată. La mijlocul ei se află gaura mandibulei ("Foramen mandibulae"), prin care pătrunde mănunchiul vasculonervos alveolar inferior: artera și vena alveolară inferioară ("Arteria et vena alveolaris inferior") și nervul alveolar
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulei reprezintă orificiul posterior al canalului mandibular. Gaura mandibulei este mărginită anterior de o proeminență triunghiulară - lingula mandibulei ("Lingula mandibulae") care este un reper pentru anestezierea locală a nervului mandibular; lingula mandibulei acoperă parțial gaura mandibulei. Pe lingula mandibulei se inserează ligamentul sfenomandibular ("Ligamentum sphenomandibulare"). Gaura mandibulei este mărginită posterior, uneori, de o altă proeminență - antilingula ("Antilingula"), aceasta fiind întâlnită în 50% de cazuri. De la marginea inferioară a găurii mandibulei, cu direcția în jos și anterior, spre corpul mandibulei, pleacă un
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Sulcus mylohyoideus mandibulae") pe unde coboară artera milohioidiană ("Ramus mylohyoideus arteriae alveolaris inferioris") și nervul milohioidian ("Nervus mylohyoideus"). În partea inferioară a feței mediale, către unghiul mandibulei, se află o suprafață rugoasă - tuberozitatea pterigoidiană ("Tuberositas pterygoidea mandibulae") pe care se inserează mușchiului pterigoidian medial ("Musculus pterygoideus medialis"). Marginea anterioară a ramurii mandibulei este ascuțită, se continuă în jos cu linia oblică de pe corpul mandibulei. Pe fața medială a ramurii mandibulei lângă marginea anterioară se află o creastă - creasta temporală ("Crista temporalis
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Pe fața medială a ramurii mandibulei lângă marginea anterioară se află o creastă - creasta temporală ("Crista temporalis") care coboară pe fața medială a procesului coronoidian de la vârful lui până la un punct aflat posterior de ultimul molar. Pe creasta temporală se inserează mușchiul temporal ("Musculus temporalis"). Posterior de ultimul molar se află o depresine rugoasă - fosa retromolară ("Fossa retromolaris"), mărginită medial de porțiunea inferioară a crestei temporale și lateral de linia oblică. Porțiunea orizontală infero-anterioară a fosei retromolare este numită triunghiul retromolar
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
triunghiul retromolar se află o creastă - creasta buccinatorului ("Crista buccinatoria") ce se extinde de la baza procesului coronoidian a mandibulei până la un punct aflat posterior de ultimul molar; unii autori consideră creasta buccinatorului ca fiind creasta temporală. Pe creasta buccinatorului de inserează porțiune mandibulară a mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Marginea posterioară a ramurii mandibulei numită și marginea parotidiană se extinde de la procesul condilian până la unghiul mandibulei, și este ușor convexă în porțiunea sa superioară și concavă în porțiunea sa inferioară. Ea lasă
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
a ducilor de Normandi, catedrala (primul edificiu carolingian) nu a fost mărită decât sub domina lui Richard I al Normandiei, acesta din urmă murind în 996. Pe la anul 1030, arhiepiscopul Robert Danezul a reconstruit corul în stil romanic și a inserat o "criptă" dedesupt, cu scopul de a mări "bazilica Notre-Dame" existentă. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
de pe fața medială a procesului coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae"). După un scurt traiect, cele două capete se unesc și formează corpul mușchiului, ce se îndreaptă oblic în jos și lateral trecând pe sub mușchii laterali ai antebrațului și se inseră în treimea mijlocie a feței laterale a radiusului, pe tuberozitatea pronatorie ("Tuberositas pronatoria"). Mușchiul pronator rotund este acoperit de piele și acoperă mușchiul brahial ("Musculus brachialis") și mușchiul flexor superficial al degetelor ("Musculus flexor digitorum superficialis"). Înăuntru (medial) vine în raport cu
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
încasări totale de 402.906.229 dolari la nivel mondial. Coloana sonoră a acestui film a fost compusă și produsă de Hans Zimmer. Coloana sonoră a fost lansată la 13 decembrie 2011. Achiziționarea CD-ului fizic a inclus o permisiune inserată de descărcare gratuită a trei piese bonus de pe coloana sonoră. Coloana sonoră include un fragment muzical bazat pe o temă a lui Ennio Morricone din filmul "Two Mules for Sister Sara" (1970) al lui Don Siegel. Warner Bros. a anunțat
Sherlock Holmes: Jocul umbrelor () [Corola-website/Science/325125_a_326454]
-
Eutropius. Ducesa longobardă s-a conformat, însă s-a plâns de faptul că acest autor păgân nu amintește nimic referitor la chestiunile ecleziastice și își încheie narațiunea cu urcarea pe tronul Romei a împăratului Valens, în 364; ca urmare, Paul inserează în textul lui Eutropius diverse extrase din Scripturi și din istoricii ecleziastici și adaugă încă șase cărți, așa încât întreaga istorie ajunge la anul 553. Opera are valoare doar pentru prezentarea făcută Imperiului Roman de Apus, însă s-a bucurat de
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
de relief de pe latura vestică a Carpaților Orientali. A elaborat și utilizat un sistem original de cartografie geomorfologică, adoptat ulterior de numeroși alți specialiști. O altă contribuție remarcabilă este cea legată de raionarea geomorfologică a teritoriului țării ce se găsește inserată în Monografia geografică a R.P.R. (1960), prezentând raporturile tectonice-structurale și morfologice. Prin studiile și lucrările sale a ajutat la elaborarea planurilor și proiectelor de sistematizare a numeroase localități urbane și rurale, au fost valorificate pentru utilizarea și organizarea suprafețelor agricole
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
Responsabilul de resort din cadrul Bibliotecii Naționale întocmește la rându-i două astfel de cataloage: unul cu cataloagele care se conțin ca titlu și altul cu cele care nu se conțin. Se pune problema: în care din acestea două poate fi inserat titlurile celor două "cataloage ale cataloagelor"? O persoană vrea să întocmească o colecție de lucruri (obiecte) care nu fac parte din nicio colecție. Să o notăm cu formula 8 Când colecționarul studiază ce fel de lucruri formula 9 trebuie să conțină această
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
ultimul capitol pentru a deschide calea unei trilogii. Vlad Popescu afirmă că romanul a fost publicat într-un tiraj de 5.000 de exemplare. În anul 2008, editura Millennium Press a reeditat romanul într-o versiune revăzută și adăugită, care inserează idei din povestirea "Pletele Sfântului Augustin" și are un final diferit. Imperiul controlează majoritatea planetelor descoperite, iar pentru a asigura hrana locuitorilor acestora are nevoie de Lumile Agricole, exploatate de clonele produse de Abație, un ordin al Sfântului Augustin cel
Abația (roman de Dan Doboș) () [Corola-website/Science/326067_a_327396]
-
concerte acustice, iar playlist-ul îl putem face aproape în întregime acustic. Dar partea asta electro e clar că se potrivește mai bine în concerte și, atunci, am mai luat o clapă, un drum machine, iar încet-încet, instrumentele astea s-au inserat pe toate piesele de pe noul album.” Charlie Brown de la "The Music Critic" scria că piesa „Kids in the Garden” are „un refren... în genul Arcade Fire”, notând drept principale componente ale sunetului „chitara energică și sunetele catchy ale sintetizatorului ce
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
prevăzute cu cârliguțe, cu ajutorul cărora barbulele de pe barbele vecine se prind între ele. Ansamblul barbelor unei pene constituie vexilul, numit și steag sau stindard. Remigele sunt penele mari ale aripilor, care servesc pentru zbor. Ele sunt pene de înaltă specializare, inserate pe muchia posterioară a aripilor de-a lungul oaselor brațului, antebrațului și ale autopodului. Restul aripii este acoperit cu pene mai mici, numite tectrice. Remigele sunt denumite astfel datorită funcției lor analogă ramelor de vâslit și servesc la baterea aerului
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
și servesc la baterea aerului în timpul zborului. Rahisul remigelor prezintă în genere o adâncitură în formă de jgheab de-a lungul părții ventrale, iar lamele externe sunt de regulă mai înguste decât cele interne. În plus, barbele lamei externe se inseră deseori de-a lungul rahisului sub un unghi mai ascuțit decât cele ale lamei interne. Ca și la celelalte pene de contur, baza remigelor este pufoasă. Implantarea remigelor se face prin calamus, inserat în membrana alară printr-un fel de
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]