10,350 matches
-
creației a fascinat spiritul uman din timpuri imemoriale. Secole de-a rândul apropierea de universul creației s-a făcut cu sfială și venerație. În trecut, individul creativ era perceput ca un vas gol pe care ființa divină îl umplea cu inspirație, pentru ca el să își reverse ideile pline de grație cerească. Se considera că produsul creației prin originalitatea sa nu își avea germenii lumea asta, deci era inspirat de divinitate. De alte ori, persoana atinsă de „geniul” creației se credea că
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
deci era inspirat de divinitate. De alte ori, persoana atinsă de „geniul” creației se credea că a intrat în grațiile unei muze ocrotitoare și inspiratoare a artelor sau științelor. Noțiunea de creativitate a fost, la început, consemnată sub alte denumiri: inspirație, talent, supradotare, geniu, imaginație sau fantezie creatoare. După cum se va vedea mai departe, aceste noțiuni reprezintă doar unele trăsături psihologice ale persoanei creatoare. Inspirația este o stare psihică de tensiune puternică, cu o durată variabilă, în cursul căreia se conturează
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
inspiratoare a artelor sau științelor. Noțiunea de creativitate a fost, la început, consemnată sub alte denumiri: inspirație, talent, supradotare, geniu, imaginație sau fantezie creatoare. După cum se va vedea mai departe, aceste noțiuni reprezintă doar unele trăsături psihologice ale persoanei creatoare. Inspirația este o stare psihică de tensiune puternică, cu o durată variabilă, în cursul căreia se conturează în linii generale viitoarea idee sau soluție nouă. Atributele esențiale ale inspirației sunt spontaneitatea și vibrația afectivă [33]. Cercetările psihologice ulterioare au arătat că
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai departe, aceste noțiuni reprezintă doar unele trăsături psihologice ale persoanei creatoare. Inspirația este o stare psihică de tensiune puternică, cu o durată variabilă, în cursul căreia se conturează în linii generale viitoarea idee sau soluție nouă. Atributele esențiale ale inspirației sunt spontaneitatea și vibrația afectivă [33]. Cercetările psihologice ulterioare au arătat că inspirația este doar o etapă a procesului de creație (vezi Capitolul 3). Talentul este considerat ca o continuare a unei aptitudini naturale sau o unei abilități, o treaptă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
este o stare psihică de tensiune puternică, cu o durată variabilă, în cursul căreia se conturează în linii generale viitoarea idee sau soluție nouă. Atributele esențiale ale inspirației sunt spontaneitatea și vibrația afectivă [33]. Cercetările psihologice ulterioare au arătat că inspirația este doar o etapă a procesului de creație (vezi Capitolul 3). Talentul este considerat ca o continuare a unei aptitudini naturale sau o unei abilități, o treaptă superioară de dezvoltare a acesteia. Talentul este caracterizat nu numai prin efectuarea cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
astronomie, horticultură, farmacie. Creatorul trebuie să posede deprinderi specifice domeniului de creație în care activează. Este vorba, deopotrivă, de deprinderi intelectuale cât și de deprinderi motrice (esențiale în: tehnică, arte plastice, muzică, etc.). Acestea se denumesc aptitudini speciale. Pentru favorizarea inspirației persoana creatoare poate să-și creeze condiții speciale de lucru, proprii, în care se simte în largul său. Exemple: Balzac lucra numai la lumina lumânărilor, cu storurile trase, îmbrăcat în roba unui călugăr dominican. Ibsen punea, în fața lui, pe birou
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Exploatând energiile abisale, individul are acces la capitalul informativ depozitat mai demult, la acele alternative „care dorm”. Participarea inconștientului dinamizează procesul creator, deoarece, în acest mod, fluxul asociațiilor se desfășoară alert, pe itinerarii simplificate. 3.3 Iluminarea Iluminarea, denumită și inspirație, este etapa străfulgerării ideii, apariția bruscă a soluției pentru problema care a frământat creatorul. Aceste moment este însoțit de multe ori de exclamația „aha!” sau „am găsit, asta era!”. Răspunsul căutat apare ca o iluminare bruscă a conștiinței, ca o
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ei Pierre Curie și-au dedicat mulți ani cercetării radiațiilor radioactive. Împreună, cei trei cercetători au primit premiul Nobel pentru fizică în anul 1903. 3. Atenția la analogiile care ni se ivesc din întâmplare O altă modalitate de facilitare a inspirației este atenția la propriile analogii la care suntem martori involuntari. Exemple: Rudolf Diesel a inventat motorul cu aprindere prin compresie inspirându-se de la o brichetă. Ernest Michaux, copilul de 14 ani, era pasionat de mersul cu bicicleta. La vremea aceea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ambientale se referă la blocaje ale mediului extern: 1. Lipsa cooperării și încrederii între colegi Rezolvarea problemelor complexe implică munca în echipă. Patrimoniul informațional al grupului profesional este incomparabil mai bogat decât al oricărui membru al său luat izolat. Apoi, inspirația se manifestă prin contagiune în cadrul activităților în cadrul grupului. Din aceste motive, creativitatea grupului este superioară creativității individuale. În toate cazurile în care în grupul profesional a existat cooperare și încredere reciprocă, creativitatea a fost ridicată. Nu același lucru se poate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu un număr destul de mare de membri. Principalele avantaje ale activității de grup în raport cu activitatea individuală, cu impact asupra creativității, sunt: * patrimoniul informațional al grupului, privit în ansamblu, este incomparabil mai bogat decât la oricare din membrii săi luat izolat; * inspirația se manifestă prin contagiune în cadrul grupului; * apariția noului este stimulată datorită interacțiunilor din grup; * folosirea metodelor de creativitate (brainstormingul, sinectica, metoda Phillips 6-6, reuniunea panel, metoda 6-3-5, etc.) pentru stimularea creativității; * momentele de impas sunt depășite mult mai ușor, deoarece
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
dar deosebirile față de brainstorming sunt numeroase. Iată care ar fi cele mai importante: * Sinectica se bazează pe folosirea stărilor psihologice și a aspectelor emoționale considerate de W. Gordon mai importante în creație decât elementele intelectuale și raționale. Sinectica va favoriza inspirația, căutând să procedeze conștient așa cum este de presupus că se desfășoară lucrurile în inconștient. Deși inspirația este o întâlnire întâmplătoare între imaginație și problema formulată, în sinectică inspirația este stimulată, canalizată și chiar supusă unui program de organizare. (W. Gordon
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe folosirea stărilor psihologice și a aspectelor emoționale considerate de W. Gordon mai importante în creație decât elementele intelectuale și raționale. Sinectica va favoriza inspirația, căutând să procedeze conștient așa cum este de presupus că se desfășoară lucrurile în inconștient. Deși inspirația este o întâlnire întâmplătoare între imaginație și problema formulată, în sinectică inspirația este stimulată, canalizată și chiar supusă unui program de organizare. (W. Gordon) * Brainstormingul este o metodă cantitativă, iar sinectica este o metodă calitativă. În brainstorming evaluarea este amânată
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai importante în creație decât elementele intelectuale și raționale. Sinectica va favoriza inspirația, căutând să procedeze conștient așa cum este de presupus că se desfășoară lucrurile în inconștient. Deși inspirația este o întâlnire întâmplătoare între imaginație și problema formulată, în sinectică inspirația este stimulată, canalizată și chiar supusă unui program de organizare. (W. Gordon) * Brainstormingul este o metodă cantitativă, iar sinectica este o metodă calitativă. În brainstorming evaluarea este amânată și se selecționează soluțiile revelatoare dintr-un număr foarte mare de idei
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
frecvență provenită de la circuit electronic ce lucrează în comutație. Căutarea în alte domenii sau „în alte lumi” cere atenție din partea subiectului. Spiritul de observație trebuie să fie o caracteristică a creatorului. Lumea naturii și lumea imaginației pot fi zone de inspirație pentru obținerea de idei valoroase. Inventatorul George de Mistral aflat la vânătoare a fost acoperit de scaieți când s-a strecurat printr-un tufiș. Încercând să scoată scaieții a constatat aceștia erau bine prinși de haine. La preocupat felul în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
fel. * Evită să cazi în automulțumire! * Când gândești creator nu există un singur răspuns corect, ci răspunsuri mai ingenioase sau mai puțin ingenioase. * Poți fi mai bun decât ești. Poți realiza lucruri mai mari decât acum. Fii convins de aceasta! * Inspirație = concentrare mintală maximă. * Notează idea pe loc! Șansa nu se repetă. * O idee creativă dă naștere la multe altele, ca într-o reacție în lanț. * Și pauzele sunt creative. * Înainte de a putea rezolva problemele trebuie să trăiești în compania lor
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
1972, 2; Daniel Dimitriu, „Epitaf pentru iarbă”, CL, 1972, 19; Constantin, A doua carte, 249-252; Piru, Poezia, II, 317-318; Dana Dumitriu, Interpretări lirice și epice, RL, 1979, 16; Ion Caraion, Mamă și fiu, LCF, 1979, 11; Ana Selejan, Câmpii pierdute, inspirații regăsite, T, 1979, 2; Dana Dumitriu, În satul Poiana, RL, 1985, 8; Adrian Riza, Ca o cumințenie a pământului, LCF, 1985, 32; Anton Horváth, „Fascinația clipei”, ST, 1993, 8-9; Popa, Ist lit., II, 564-565; Dicț. scriit. rom., IV, 495-497; Firan
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
prozele cu subiect istoric - de pildă, cele două nuvele din Mireasa lumii (1973), unde structura dramatică se susține prin abundența dialogului și a monologului față de limitarea drastică a narațiunii. De la teatrul istoric T. s-a îndreptat spre o formulă de inspirație mitico-folclorică, cu veleități metafizice. Principala carență a acestei etape constă în eclectismul viziunii (care îl separă net de Marin Sorescu, de exemplu): urmărind să își dezvolte concepția pe o linie arhetipală, autorul împrumută procedee ale teatrului istoric sau senzațional. Nu
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
fixa emoția sau de a ieși definitiv din „lumea” culturii în adevărata lume a vieții. Substituiri (1983) este o culegere eteroclită, în care se întâlnesc mai multe influențe sau tipuri de discurs practicate și înainte: livrescul pe alocuri prețios, de inspirație orientală, expresionismul sau poezia cotidianului, discursul simbolizant neomodernist sau construcția de tip puzzle (turnura dinspre vizionarism spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
tânăr contemporan. Atras de marele poet cu o forță aproape magică, irezistibilă, i-a comentat opera în mai multe rânduri, în special în Clasicii noștri (1943). Luceafărul e „o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului”. Despre Floare albastră afirmă că e un embrion al liricii eminesciene, exprimând concentrat spectaculoasa oscilație între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se pronunță, poate prea categoric, împotriva așa-zisului curent eminescian; unicitatea lui
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
cel mai apreciat este Tudor Arghezi, a cărui creație a comentat-o adesea, începând cu volumul Cuvinte potrivite. Singular e considerat geniul verbal arghezian, de o forță hugoliană, „de o materialitate copleșitoare”, iar o atenție deosebită e acordată poeziei de inspirație religioasă. Criticul îl așază pe Arghezi alături de Paul Valéry, R. M. Rilke, T. S. Eliot, Giuseppe Ungaretti, în lirica românească socotindu-l „cel mai mare poet după Eminescu”. Foarte receptiv se arată și la scrisul lui Bacovia, „un poet unic
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
să vrea, în expresie”. De asemenea, pe larg scrie S. despre V. Voiculescu, care „a ținut o dreaptă cumpănă a lirismului nostru”, lucrând cu vremea în spiritul inovației, cu etape mereu suitoare. Voiculescu nu este uitat nici ca poet al inspirației religioase, situat alături de Tudor Arghezi. Criticul comentează numeroși alți poeți, de la Dan Botta la Ștefan Aug. Doinaș, de la Constant Tonegaru la Marin Sorescu, pe care, deși foarte tânăr, îl prețuiește în chip deosebit. Respinge însă suprarealismul și, în ultimii ani
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
a lui E. A. Poe, în urma unui minuțios studiu comparat stabilind câteva similitudini aproape surprinzătoare: ideea incompatibilității structurale dintre artă și știință, izvorul poeziei - filosofia germană, preocuparea pentru sugestivitatea liricii, concizie și pentru compunerea ei mentală, cultivarea efectelor și disprețul față de inspirație. Într-o Schiță pentru o istorie a criticii românești, pornind de la Maiorescu, îl amintește pe Gherea, care a instituit la noi critica de analiză și al cărui determinism a fost continuat de N. Iorga și G. Ibrăileanu. Prim descendent maiorescian
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
amplu dovedește bună cunoaștere a graiului popular din Maramureș și a unor termeni împrumutați din maghiară și germană. Colecția a fost un imbold pentru culegerile ce au urmat, iar unele balade i-au servit lui George Coșbuc că izvor de inspirație pentru Blăstăm de mama și Crăiasa Zânelor. Deși numele nu îi este menționat în carte, din corespondență lui Ț. cu Ioan Bianu rezultă că maramureșeanul a îngrijit în 1908 tipărirea altei culegeri de poezii populare din zonă, realizată de Țiț
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
există deosebiri stilistice sau tematice, versul se construiește concentric, acumulând și dezvoltând aceleași motive. Patria eroică, aureolată de figurile lui Horea, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, sau țara mitică, diafană, cu zâne, zmei, vârcolaci etc., vor constitui centrul de gravitație al inspirației lirice. Ca mulți poeți ai exilului, Ț. proiectează imaginea unei Românii simbolice, atemporale. Registrul grav, emoția spiritualizată, solemnitatea, religiozitatea vor caracteriza de multe ori și textele ce alcătuiesc volumul Din crucea pădurii (1955). În general, autorul stilizează poezia populară, versul
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
Vianu, Radu Stanca ș.a. Criticul propune și aici o lectură personală, tinzând să fixeze dimensiuni mai rar cercetate sau chiar aspecte inedite ori controversate (în cazul lui Rebreanu, de exemplu). Cu Ora cărților deschise (2003), volum purtând un titlu de inspirație lovinesciană, T. recuperează, fără a o epuiza, foiletonistica sa din anii ’70-’80. Multe comentarii își păstrează peste timp prospețimea și transparența, obiectivitatea și rigoarea. SCRIERI: Apropierea de imaginar, Cluj-Napoca, 1988; Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000; Ora cărților deschise, Cluj-Napoca
TIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]