10,921 matches
-
și „conformistul” Sașa. Să se fi „colorat” oare Manolescu imediat după revoluție de acea „boală”, de acel „tropism” pe care l-am întâlnit și la alți „devotați prieteni” ( G. Liiceanu, printre alții!Ă de a arunca peste bord pe vechii, intimii prieteni dacă aceștia avuseseră cât de cât de-a face cu regimul, în cariera lor, în ciuda talentului, culturii, a personalității lor, în ciuda chiar a rezistenței lor la abuzurile tot mai frecvente ale ceaușismului, în ciuda propriilor lor suferințe politice, sociale, profesionale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu numai planurile pe care și le face orice tânăr cuminte care vrea să aducă mulțumire familiei și apropiaților, dar și strictele, elementarele necesități, intime sau sociale, ce-ți promit, dacă nu fericirea, oricum o viață calmă, suportabilă. Uitându-mă azi în urmă și „în jos”, mă îngrozesc de nepăsarea mea sinucigașă, cum i-am spus, de „inconștiența” insistentă, fixă, rigidă a acelui tinerel ce-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam măsura, măcar pentru un ceas, pentru un an, cu acei eroi de hârtie, En-Ghidu și Ghilgameș, dragi lui Nichita, cu Achile și Patrocle, cu fugăritul Oreste și ortacul său Pilade și, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
izolat, atunci, în vara lui ’72, la întoarcerea mea „din primul exil”, nu numai prin zvonurile și presiunile securității, dar și de „scepticismul” și persiflajul sau așa-zisa „prudență” a unor vârfuri literare, printre care se numărau și prietenii mei intimi, cărora li se părea „că am sărit peste cal”. Apoi, a fost iute răspândit zvonul „că aș fi nebun”, dar cum apariția Îngerului de gips - scris pe malul mării, la „2 Mai”, în casa unui țăran lipovean -, prin soliditatea construcției
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă curta, mă invita serile la el, unde jucam, „ca bătrânii noștri ardeleni!”, preferans și beam vermut italian. Eu însumi eram atras de persoana sa ce emana o reală seducție umană, cult, inteligent, vioi, el părea, în astfel de discuții intime, a fi partizanul literaturii bune, române și străine, încă ocultată dacă nu călcată în picioare de critica literară oficială. Prima mea surpriză a fost atunci când l-am auzit apoi, în repetate rânduri, ridicându-se în ședințele prezidate chiar de șeful
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
destinul îi înzestrase cu un mare talent și un puternic discernământ intelectual și moral: e vorba de Alexandru Ivasiuc și Sorin Titel. Cu ambii am fost bun prieten; dovadă e faptul că, în cazul lui Ivasiuc, mi-l făcusem prieten intim, în timp ce mulți colegi îl ocoleau deoarece, deși a fost deținut politic, „lucra la ambasada americană”, lucru care nu era posibil fără încuviințarea forurilor „de resort”. Iar pe Sorin Titel l-am angajat la România literară, aducându-l de la Timișoara și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales viitorul și supraviețuirea copiilor. Trebuind totuși să-mi dau mie însumi un răspuns la această sâcâitoare întrebare care uneori reușea într-adevăr să-mi strecoare un insistent dubiu în forul meu cel mai intim, mi-am dat „două” răspunsuri, dar ambele cu un statut „provizoriu”, deoarece nu cred că cineva, chiar mai sigur decât mine pe propriile-i acțiuni, poate da răspunsuri definitive la acestă chestiune!... Primo: nu știu, cu adevărat nu știu de ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
compilației. Un carnet de note de drum este de regulă o redactare plină de ciudățenii. Giruetei îi lipsește dialectica: ea se învârte după cum bate vântul lucrurilor văzute și auzite, al bunei sau proastei dispoziții de moment, al unor reverii prea intime uneori pentru a nu fi și indecente. Viciul paradoxului "la cald" sau al observației făcute în trecere este talmeș-balmeșul, acel ceva fără cap și coadă. Voi spune oare, pentru a mă dezvinovăți, că amestecul genurilor, combinația de religios și laic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă mai bine, ce înseamnă oare Iordanul geografiei față de Iordanul de pe atlasul nostru intim, cel din muzeele noastre, din visele copiilor care-am fost, cântând despre crucea de lemn? Numai acela e frumos, pentru că nu există. Și un sfat adresat viitorilor Pasolini: scutiți-ne de exterioare, limitați-vă la interior! La întoarcere, îmi trebuie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
locurile pe care turismul comemorativ le pune la dispoziția ei, fiind din ce în ce mai puțin disponibilă pentru așa ceva. Industrializarea simbolisticii, o trăsătură originală a secolului XX, a înzecit oferta vizuală de "resursare" pe măsură ce declinul școlii și apusul umanioarelor i-au epuizat cerința intimă. Sufletele noastre secătuiesc, iar noi ne încovoiem sub potopul de pliante ispititoare și de invitații multicolore la întoarcerea în locurile despre care suntem asigurați că reprezintă punctul nostru de plecare. Această criză de trezorerie a memoriilor colective cu cât mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
evreiască întoarce spatele mării, porturilor, contoarelor comerciale de pe coastă (marea fiind considerată a fi sediul răului, un rezervor de monștri gen Leviathan sau Behemot). Cultura elenistică s-a propagat de-a lungul coastelor, dar grecul este privit ca un dușman intim; cetățile, gânditorii, limba însăși s-au lățit ca o pată de ulei înspre interior. Cuvintele sinagogă și sanhedrin vin din greacă. La fel ca termenii specifici spectacolului. Hypocrites, care n-are echivalent în ebraica veche și nici în arameeană, înseamnă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Era deja acolo la începuturi, de ce n-ar fi și la sfârșit? 5. Sexul frumos este mereu în câmpul vizual, în ciuda esteticii ambiante a forței și a vociferărilor bădărănești auzite adesea în autobuz. Am încercat efectiv un sentiment de fericire intimă retrecând îndărăt podul Allenby (o pasarelă de ciment peste un vag pârâiaș cu apa cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care n-are nimic cinematografic în afara numelui), după un stagiu de o oră petrecut printre polițiștii mustăcioși, mai mult sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sau de regrete. În orice om, fie el chiar ateu, sălășluiesc un muslman, un creștin și un evreu care dormitează, dar pe care o astfel de galerie plină ochi îi pot trezi, dând în vileag atunci anumite alergii sau predispoziții intime, nebănuite până în acea clipă. În jocul florilor și al spinilor, ai și surprize neplăcute: în Sri Lanka, budiștii incendiază biserici. De aceea, pe piața mondializată a bunurilor mântuirii, trebuie să iei și anumite precauții. Unii mizează totul pe o convertire. Unele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Țara Sfântă, lucrurile stau cam așa; dacă nu te duci tu la ea, poți fi sigur că va veni ea la tine. Herman Melville era nu dezamăgit mai discret, dar mai ușor de consolat atunci când încredința acest pronostic jurnalului său intim: "Nicio țară nu va risipi previziunile romantice mai repede ca Palestina și înainte de toate, Ierusalimul. Pentru unii, decepția merge până la îngrețoșare". El imputa dezamăgirea pe care i-o inspira Palestina în 1857 își putea oferi această compensație "îmbrățișării fatale a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-ți pierde volumul propriu, devenind apoi o suprafață plană, deschisă și fără contururi? Una aservită tuturor vânturilor și expusă pericolului de a muri de foame? Substituți ai pântecelui matern, noi nu încetăm să fabricăm mereu utere de sinteză, mici spații intime securizante și călduțe, așa cum erau odinioară triburile și clanurile, mai apoi Bisericile și națiunile, iar acum cluburile sportive, întreprinderile și mica familie. Tot ceea ce permite să închizi căile de acces înspre exterior și să te rostogolești mai departe ghem, noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care nu-i ca celelalte și care le conține pe toate; el e metafora noastră, atâți cîți suntem, credincioși și necredincioși, și care o facem pe struții. Să-i fim recunoscători, acestei oglinzi arzătoare care aduce la incandescență secretele noastre intime, pentru că ne face să scoatem capul din nisip. Cel mai bine păstrat, cel mai fatal pentru "previziunile noastre romantice", este și cel mai derizoriu, ca litera ascunsă a lui Edgar Poe. Este secretul energiilor mutante și al ambivalențelor elanurilor noastre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
scria el în Anii de ucenicie capitolul XX li se năzărea că literatura mea e o funcție firească în care cheltuiesc puțină substanță: nu cunoșteau pe faurul aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înșelător..." Numeroase notații de jurnal intim probează că tranziția de la orizontul prim la capodopere implică un lent proces de selecție și cristalizare. La o anchetă a României literare (I, 1930, nr. 30), la care participaseră Camil Petrescu, Gala Galaction, Ion Minulescu, Nichifor Crainic, Perpessicius și alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mâna ca niște vechi cunoștințe. 28 Dechemvrie Credințile d-lui N. Iorga E cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim că și de mâine. Nu știu ce ideie intimă are domnia sa despre divinitate, dar în ultimul timp a asociat la considerațiile sale de artă clerul ortodox, ziarul "Universul" și un Dumnezeu moral și pudic, cărora le-a adaos puțin și poliția Regatului României, la bunele oficii ale căreia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Wilhelm Meister) Tragicul e conflictul moral insolubil. Lupta disperată a conștiinței încleștată între datorii contradictorii. Eroul e un Sisif care urcă necontenit pe culme stânca ce se rostogolește iarăși, după aceea, în prăpastie. Onoarea, formă nouă a sentimentului de conservare intim asupra instinctului moral al individului. În vremea crizei religioase din Franța pe timpul revoluției franceze, a apărut melodrama, ca moralizator al mulțimilor. Cele două orfeline, Curierul de Lion, și alte înscenări lacrimogene ale lui Pixérécourt, Victor Ducagne, Bouchardy, D'Emmeri, emoționau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înmulțit excesiv violențele bestiale. Observațiuni. Trebuie să mai facem și unele observațiuni asupra răpeziciunii cu care ne însușim moralizarea ascendentă. * Suntem cărturari. Pentru noi, sufletul acestui popor se deschide. Între sufletul acestui popor și între sufletul nostru se nasc corespondențe intime și rezonanțe. Citim în el ca-n cartea naturii. Ne însușim din el ceiace e în armonie cu noi, după cum sorbim din natura înconjurătoare lamura ființei noastre. Prin ce ne înconjoară în acest chip intrăm în trecut până la morții noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asculta e o bună rânduială pentru un om care vrea să se deprindă a gândi. Ideile se dezvoltă și rodesc în meditație și tăcere, într-un fel de colocviu cu tine însuți. Opiniile bine raționate sunt un rezultat al desbaterilor intime. Înțeleptul după tradiția esoterismului care nu întrebuința cărți și opinii gata făcute, înțeleptul cugetă mult și vorbește puțin. Un neofit trebuie, în general, să se arate foarte rezervat față de profani. Orice prozelitism intempestiv îi este interzis. Adevărurile rău înțelese sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înfricoșează de propria-i mărire și a-tot-știință: e însuși Dumnezeu. Dacă inițierea nu-l poate deplasa din acest impas, de lene sau quasi-nebunie, menirea lui este să rămâie un biet profan. Negreșit, de la această primă lucrare cu caracter personal și intim, fie de speculație pură, fie de înfrânare, neofitul trebuie să treacă, atunci când îi vine timpul, la o realizare în afară. Devenit o putere a Binelui, nu trebuie să se izoleze de lume, de ticăloșiile ei, de corupția generală, de indiferența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu imaginea sfântului invocat: „el a avut chiar de la început un rol de prim-plan printre cei 12 apostoli, datorită zelului, curajului și energiei sale. Petru se află întotdeauna în capul listei (...). Trei dintre ucenicii Domnului Isus erau prietenii Săi intimi: Petru este menționat primul și în acest grup (...). El este purtătorul de cuvânt al apostolilor: primul care mărturisește că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu (...), dar și acela care încearcă, pe neașteptate, să-L abată pe Învățătorul său de pe drumul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bălți sau păduri: trăind un fel de existență embrionară în sânul veritabilei Mame, Pământul”. Cele trei sărituri (a treia oară se îndeplinește fatum-ul) parcurg un drum dinspre exteriorul lumii (geam), spre nucleul existenței tradiționale (focul din sobă), până în spațiul intim feminin, unde poate avea loc zămislirea. Actul care provoacă fecundarea magică, măturatul, are o puternică încărcătură apotropaică vizibilă în textul descântecelor: „Aceea care mătură, să-mi măture,/ Datul, faptul, urâciunea,/ Din fața mea,/ De pe vorbirea mea,/ De pe statul meu,/ De pe hainele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plin pân-n gură; pe drum a tot curs cenușe d-a lungul pe toate potecele pe unde au trecut” (Telega - Prahova). Deși atât fata, cât și băiatul sunt neofiți aici, el este cel care resimte materia mistuită în mod intim, până la o adevărată îmbrăcare spirituală în cenușă. Nu în buzunare, un spațiu profan de depozitare, își așază pruncul reziduurile lemnoase, ci în sân, în spațiul vulnerabil al plexului solar. Într-un basm cules de la prețiosul Gheorghe Zlotar, descoperit de Ovidiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]