10,995 matches
-
Dar atât nu-i e deajuns? Simte și trebuința de a fabrica documente false? Le fabrică și le publică. Si-a satisfăcut patima. Vrea să se ilustreze ca istoric? Nu rezistă de-a minți o Tară întreaga asupra evenimentelor ei. Inventează un document din “luna caldă a lui Iulie”. Si-a satisfăcut vanitatea!”. Phaedrus va face din fabulă un gen literar poetic, fiind luat ca model Jean de La Fontaine, în unele dintre cele mai cunsocute fabule: Vulpea și strugurii, Greierele și
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
concurență. Oamenii unei societăți concurențiale riscă adesea să devină niște numere care se întrec în a ocupa primele locuri ale clasamentului. Specialiștii însă au constatat că e toxic pentru un copil să trăiască într-o tensiune a ascensiunii. Atunci au inventat premiile pentru toți și calificativele, ceea ce înmoaie oarecum accentul tăios al unei nereușite. Notele sunt abrupte, în timp ce calificativele sunt oarecum catifelate. Notele trei și patru măcelăresc stima de sine, s-a spus, în timp ce insuficient te duce cu mintea la o dată
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care destituie ordinea existentă. Iubește Revoluția! e un titlu straniu, e ca un cap detașat de trup. Iubește Revoluția! pare un îndemn dincolo de rațiune, dincolo de bunul simț, dincolo de instinct, și se realizează prin mașina infernală a propagandei sovietice. Omul comunist, inventând o mașinărie care să aneantizeze echipamentele de autoprotecție ale semenului, inventând propaganda, reușește să prindă în captivitate fiecare conștiință care, în numele marilor idei, renunță la valorile ei în căutarea Valorilor. Ar putea fi și o scuză pentru o orbire inadmisibilă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ca un cap detașat de trup. Iubește Revoluția! pare un îndemn dincolo de rațiune, dincolo de bunul simț, dincolo de instinct, și se realizează prin mașina infernală a propagandei sovietice. Omul comunist, inventând o mașinărie care să aneantizeze echipamentele de autoprotecție ale semenului, inventând propaganda, reușește să prindă în captivitate fiecare conștiință care, în numele marilor idei, renunță la valorile ei în căutarea Valorilor. Ar putea fi și o scuză pentru o orbire inadmisibilă. Un tânăr crede în revoluție, visează că prin revoluție destinul lui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-n ceilalți, văd cum preferații tatălui sunt cei buni. Detectează răul și-n alții asemenea lor, așa cum și pentru binele din cei buni au radar. Prețuiesc binele și-l iubesc. Singura lor problemă este că vor să fie cei dintâi. Inventează un concurs: care dintre frați e cel mai iubit, când văd limpede că nu ei sunt cei mai bine echipați pentru izbândă. Construiesc accesorii, pun capcane, făuresc daruri cu care speră să atragă iubirea tatălui. Apoi constată că doar jertfa
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tu îl iubești nespus, să aspiri spre împlinirea prin reciprocitate, când vezi bine că tatăl pe celălalt-pe fratele tău îl iubește, e primul pas spre dezastru. Vederea limpede însoțită de amestecul exploziv bine-rău, e butoi cu pulbere. Inteligența caută strategii, inventează soluții. Merge până la mercantilism. Oferă ceva în schimbul iubirii. Încearcă să cumpere iubirea. Și iubirea nu se lasă cumpărată. Și atunci ecuația se răstoarnă. Răul învinge. Ura senmulțește sub numele de gelozie. Gelozia este întunecarea minții. Acolo unde primează bunătatea, aceasta
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
facă pe om fericit cu orice preț, chiar împotriva voinței sale... Eutanasierea e necesară dar nu suficientă, constată mințile puternice și neîndoielnic, vizionare, ale zilei. Problema lui Malhus nu și-a găsit rezolvarea. Și atunci? Apare (tot fulgurant) o găselniță: inventăm un virus care, chipurile, ar paraliza sistemul financiar. Banii lichizi dispar. Guvernul promite și îngăduie libertatea de a te aproviziona direct din magazine, fără bani. Visul oricărui imberb e pe cale de a se realiza: să cumperi ceți dorește sufletul fără
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
chiar furt. Presa, în loc de câine de pază al democrației, o vedem câine ce se înfruptă din micile ori marile afaceri ale zilei. Ziariștii joacă la intimidare, ei vor să se aleagă cu ceva firimituri în barbă de la corupții zilei sau inventează de-a dreptul cazuri din care să culeagă grosul. Printr-o conjunctură, Andi se trezește iubind-o pe Marga, piersica ceruită în creme. Prin același gen de conjunctură, se trezește părăsit, fără prea multe explicații. Abandonat aproape, dă peste Sem
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dar și o carte care își conține cu autoironie, promovarea. Putem spune deci că ne aflăm și în fața a ceea ce se numește carteaobiect. Detașarea autorului de produsul său pe care ar putea să-l propună celorlalți prin strategii de marketing inventate sau pe bune, te duce cu gândul la un vânzător care își momește publicul să guste din produsul lui nu fără a-l aprecia. Că sunt puse de-a valma cronici imaginate și cronici reale, e în tonul cărții. Închipuite
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aparțin categoriei de care vorbim înțeleg să se devoteze în forme dintre cele mai diferite, dar pe cât le este posibil în afara cadrelor și directivelor culturii oficiale. Ei gândesc și în perspectiva viitorului, știu să continue tradițiile românești pozitive, reale (nu inventate), nu subscriu la doctrina oficială a protocronismului și trec, ori de câte ori au ocazia, dincolo de normativele ideologiei și ale propagandei de partid. 3. Cultura română neînregimentată pe care o putem defini de tip umanist, liberal și pluralist nu pune neapărat în discuție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
polemice, au făcut interpelări. Nu societatea amorfă, indiferentă, indecisă, subdezvoltată civic și moral. Pentru această societate n-avea sens să moară, orice s-ar spune, D. Iuga. Doar că omul politic lucrează, cum se spune, cu materialul clientului. Nu poate inventa peste noapte alți români. Fără o nouă, viitoare, societate românească, în care independența economică să asigure și independența morală și deci de decizie politică imposibilă, repetăm, fără o puternică pătură mijlocie citadină toate mesajele civico-morale cad încă, din nefericire, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
proiecte individuale în perioada ceaușistă. Autorul este un mare nostalgic al acțiunii ideologice colective după model ceh, maghiar sau polonez. Dar materialul uman este altul. De unde totuși să importăm alți români? El știe că românul mediu, the average Romanian (ca să inventăm și noi o formulă anglo-saxonă în stil Stelian Tănase), este derutat, Fără puncte cardinale, fără o busolă ideologică, mediocru și miticist. înclinarea spre cârpeală și improvizare este mare. Și, până la urmă, la noi, totul se termină cu mititei și șpriț
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o direcție (ca și cum într-un regim totalitar, dirijist prin definiție, critica sau alt domeniu de creație ar putea da directive personale și lua inițiative proprii), că ar fi lipsită de creația de idei, care, oricât ne-am strădui s-o inventăm, conform principiului speranței creștine, este total inexistentă în România postbelică. Lucrurile nu stau chiar astfel. Intenția de creație, de personalizare a efortului critic și chiar de confruntare internațională (ceea ce la generația anterioară Lovinescu Călinescu n-a constituit o preocupare, critici
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
astăzi 80% din intervențiile chirurgicale pulmonare efectuându-se cu anestezie endobronșică sau pe un singur plămân, OLA („one-lung anesthesia”), [180]. Sondele de intubație cu lumen dublu, pentru bronhia dreaptă, au apărut în 1960 (Bryce-Smith și White) iar în 1962, Robertshaw inventează sondele care-i poartă numele, fără pinten carinal și cu lumen mai larg (tabelul 2.1). Modelele realizate după acestea sunt astăzi cel mai frecvent utilizate, din 1979, fiind realizate din plastic transparent și având balonașe cu presiune joasă, atraumatice
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
artificială", cu "convenționalismul secundar" leibnizian, calificat drept "un efort de demotivare artificială: limba ar câștiga fiind în întregime arbitrară, ea ar putea să fie, ea nu este, ar trebui deci s-o reformăm în sensul acesta, sau cel puțin să inventăm alta care să satisfacă această exigență". Într-un "efort de sistematizare", poeticianul îl așază pe Socrate (mimologismul secundar) în antiteză cu Leibniz (convenționalismul secundar). Cratylos reprezintă mimologismul absolut, iar Saussure, convenționalismul absolut. Hermogene este în postura de a refuza sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inventate" 167, sintagmă în care adjectivul determinant are sensul de "creat, născocit, plăsmuit, care nu are o atestare în real, ci doar în ficțiune", și înglobează numele proprii "acceptate într-un univers ficțional prin pură convenție". Diferența dintre numele proprii inventate și cele obișnuite nu se realizează la nivelul funcțional, ci la nivelul puterii de sugestie, iar exemplele pe care le oferă sunt excerptate din basme sau din operele unor scriitori. În scrierile lui Marian Popa "năucesc cititorul nu numai prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și el o întreagă poveste"411, "toate li s-au tras de la...". Felul în care povestește Fărâmă dă anchetatorilor impresia că "toate poveștile astea cu Școala Mântuleasa le spune ca să câștige timp"412, ca să scape mai ușor (Dumitrescu) sau că inventează lumea asta pe măsură ce o povestește, pentru a scăpa de o primejdie (Anca Vogel). La toate acestea, Fărâmă răspunde clătinând "deznădăjduit din cap, parcă s-ar fi întrebat cum îi va fi cu putință să se facă înțeles dacă nu e
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni..." 635. Decăderea se explică prin faptul că toate artele, "muzica vocală și instrumentală, dansul, sculptura, pictura, toate au fost inventate ca să omagieze și să slujească pe zei...", așadar au avut o origine sacră. Trădându-și vocația religioasă, saltimbancul (arhetip al artistului, așa cum distracția este arhetipul artei) ajunsese "ca toți cei din breasla lui, un simplu meșteșugar de bâlci"636 care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
funcție intertextuală este un nume care vine dintr-un alt roman și este "umplut semantic", motivat; este situația unui referent ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare intertextuală este pusă în relație cu "situația specială a unor nume cu referent preexistent, a unor nume care desemnează într-o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în afara logicului..."492. O dialectică fără "sinteză" Ștefan Lupașcu atribuie logicii dinamice a contradictoriului un caracter dialectic 493. Dar ea diferă mult de logica dialectică a lui Hegel, care nu s-a putut elibera de tradiția raționalistă și identificatoare aristotelică, inventând ideea sintezei, în care se vor topi toate contradicțiile. Lupașcu crede că ceea ce îl desparte pe Hegel de logica dinamică a contradictoriului este faptul că nu a sesizat dinamica contradictoriului prin proprietățile de actualizare și potențializare 494. Experiența științifică contemporană
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în cele târzii) actul ipostazierii se developează revelator, ca fundament al manifestării poetice. Dacă, așa cum precizează Jung, "ipostaza semnifică faptul că există dedesubt ceva care este material și pe care se sprijină altceva", atunci "a face o ipostază înseamnă a inventa un subiect care e suspendat în aer, fără bază; dar se presupune că are una și că el este real". Cu alte cuvinte, "există ceva dedesubt care îl face să stea în picioare"1. Ce stă sub imagine ipostaziindu-se în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 54), a pragului de trecere, zace în sensul punții de legătură, al termenului mediu care să pună în relație nivelurile realului: Lipsește termenul mediu/ care nu e nici/ afirmație/ nici negație/ și fără de care/ omul/ e o pasăre mută// Inventează-l" (Ca soarele, ciclul De la capăt, în Cezar Baltag, Poeme, Editura Eminescu, București, 1981, p. 231). 1 Vina, în Daniel Turcea, Epifania (1978), Editura Cartea Românească, București, 1982, pp. 133, 134. În continuare vom nota cu E poemele ce fac
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
periferia unor preocupări realmente fraterne. Și cum ar putea un om aflat în deplină siguranță aborda optim pe un altul, căzut pradă zbaterii într-o interminabilă incertitudine și precaritate? Un fond așa-zis comun e mai mult de găsit sau inventat decât de luat drept bază deja existentă. Nu conjura tocmai echitatea adresării un revers al ei - pe cât de discret, pe atât de inechitabil și hâd - ce o acompania ca o aură nesfântă și grotească, nespulberată defel de firava ființă a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ehei, câte vorbe nu-i ieșiseră reginei lor unse cu uleiurile tuturor încuietorilor și balamalelor, umbrite de rege parcă anume spre a-i tempera protector atracția asupra privirii, făcătoare și desfăcătoare de noduri alunecoase (unii spuneau chiar că ar fi inventat spânzurătoarea) și îmblânzitoare a șerpăriei gestuale ce mișuna liber prin limpezime! Tot ea lansase moda cu sânii dezveliți, care furau pe față ochii bărbaților, împiedicându-i astfel să scruteze prea indiscret chipurile expuse ale femeilor, cu tot cu tainele disimulate în ele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
metaforei retorice; 2) dinamica metaforei în uzul curent, dezvoltată pe ideea că limba este în mod vital metaforică. Diferențe necesare, literatura de specialitate a evidențiat și între metafora științifică și metafora poetică. Pornind de la aserțiunea că "știința descoperă" în timp ce "arta inventează", Daniela Rovența-Frumușani considera că "cele două aspecte, cognitivul și expresivul, coexistă, numai că, în știință, metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă" [D. Rovența- Frumușani, 2000: 118]. Mihaela Mancaș făcea observația că metafora "poetică sau lingvistică presupune un
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]