8,698 matches
-
câștig pentru primii. S-a mai spus, după opinia lui F. I. Uspenski, că "explozia" isihastă este și o continuare a luptei dintre Platonism și aristotelism. Conflictul fundamental a fost însă alimentat de disputa înverșunată dintre "palamiți" și "varlamiți". Două ipostaze l-au făcut celebru pe Varlaam: cea de inamic al lui Palamas și cea de profesor de greacă al lui Petrarca. Un gânditor raționalist, Varlaam a nutrit la școala ideilor filozofice și a logicii lui Aristotel, apreciind silogismele și capacitatea
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
tencuiala nouă dată deasupra. Schulz își alege din realitate modelele pentru personajele desenate. Astfel, el însuși, familia sa și alți membri ai comunității evreiești se regăsesc printre personajele Hänsel și Gretel, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici etc. Unele ipostaze conțin o ironie ascunsă la adresa regimului politic: personajele cu fețe de evrei din viața reală conduc trăsuri într-o perioadă în care evreilor le este interzis, în realitate, acest lucru. De asemenea, Bruno Schulz se folosește pe sine ca model
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
Prințesă sursă de inspirație pentru decorarea Palatului Elisabeta din București. Grifonul înaripat, întâlnit atât pe blazonul familiei Karátsonyi cât și la piesele de mobilier în stil Empire din castel, poate fi văzut și în decorațiunile palatului din București în diferite ipostaze. După piesele de mobilier de renaștere spaniolă (o parte păstrate la Muzeul de Artă din Timișoara) au fost realizate cópii ce există și în prezent în palatul de la Șoseaua Kisseleff. După anul 1948 începe pustiirea. Imediat după plecarea reginei și
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
recunoaștere reciprocă. Din punct de vedere sociolingvistic, argoul poate fi caracterizat prin dorința (sau nevoia) vorbitorilor săi de izolare și de afirmare prin limbaj a solidarității de grup, prin marginalitate și subversiune față de cultura și limba oficială. Argoul are două ipostaze principale: "limbajul mediilor interlope" - al furtului, al prostituției, al închisorii (destul de tehnic și mai bine individualizat, relativ stabil și grefat pe structurile limbii populare); "limbajul tinerilor, al nonconformismului juvenil", mai apropiat de registrul colocvial, expresiv și schimbător, foarte dependent de
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
convocate numai de rege și puteau discuta strict problemele aduse în fața acestora de către rege. În timp ce Adunarea curiată putea pasa legi pe care regele le accepta, Senatul reprezenta numai un consiliu onorabil. Putea sfătui regele privind acțiunile sale, dar în nici o ipostază nu-l putea preveni de la acționa. Singurul lucru pe care regele nu îl putea face fără aprobarea Senatului era declararea războiului împotriva națiunilor străine. Însemnele regilor Romei erau 12 lictori conducând legăturile ce purtau topoare, dreptul de a se așeza
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
sunt socotite genii rele: se răzbună doar când sunt stârnite, ofensate, sau văzute în timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-l, după ce l-au adormit cu cântecul și cu vîrtejul horei jucate în jurul acestuia de 3 ori. În această ipostază, au similitudini cu fecioarele Erinyes din mitologia greacă. Unele descântece le portretizează așa: Adesea „Ielele beau apă de prin fântâni și oricine va bea după dânsele, îl pocesc”. După caracteristicile globale mai frecvente, Ielele sunt nemuritoare, frumoase, acorporale, voluptoase și
Iele () [Corola-website/Science/299510_a_300839]
-
în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat cea mai sublimă expresie artistică a creștinității, în timp ce germanii și francezii sunt în competiție pentru a proclamă stilul gotic ca stil național
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cu decizia lui Iliescu de a face false asociații de revoluționari, pentru a intina amintirea multora care au riscat totul și care, în unele cazuri, au pierdut totul în 1989.” Despre cartea lui Tismăneanu “Marele șoc”, Gallagher scrie: “Aceste două ipostaze ale istoricului au colaborat într-una dintre cele mai bizare cărți publicate în timpul tranziției din România: "Marele șoc". Din acest volum lipsește orice analiză serioasă a mineriadelor, a manipulării naționalismului, a denigrării partidelor istorice, a mișcărilor civice și a monarhiei
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Ungariei și Boemiei s-au pus bazele ascensiunii Habsburgilor, care vor atinge apogeul prin imperiul lui Carol Quintul, devenit împărat în 1519 după moartea bunicului său Maximilian I. Fragmentat ta maximum, pradă disensiunilor interne, Sfântul Imperiu Roman a devenit în ipostaza sa germană un teren ideal pentru experimentul reformator al lui Martin Luther. Numele dinastiei este dat de castelul Habsburg din Suabia. Castelul a fost ridicat în secolul al-X-lea de un senior suab, Gortrand cel Bogat. Un urmaș al contelui pe
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și actul reîntregirii - "ziua cea mai plăcută din calendarul personal", cum avea să noteze peste ani), ci și o participantă activă la desfășurarea lor. După trei decenii, maturizată și luându-și rolul în serios, iat-o pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
al Premiului César. Ascensiunea sa a fost rapidă, fiind la vârsta de 23 de ani comparat cu actori francezi celebri ca Gérard Philipe și Jean Marais, precum și cu actorul american James Dean. A fost denumit chiar și Brigitte Bardot în ipostază masculină. De-a lungul carierei, Delon a lucrat cu regizori celebri printre care Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni și Louis Malle. Delon a devenit cetățean elvețian în 1999, iar compania sa își are sediul în Geneva. Delon
Alain Delon () [Corola-website/Science/304529_a_305858]
-
Numeroși compozitori înainte de a elabora efectiv fugă, obișnuiesc să facă un studiu asupra posibilităților expresive și tehnice ale temei alese. Astfel se pot determina de la început, anumite coordonate ale formei și scriiturii polifone. O temă de fugă apare în două ipostaze: de subiect (este expusă pe tonica) și de raspuns (este prezentată la dominantă, subdominanta sau mai rar pe alta treaptă). O temă de fugă începe cu treaptă I, mai rar cu alte trepte. Sfârșitul poate coincide cu începutul sau nu
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
sunt date peste cap, atunci când Oana Nistor, solista trupei, naște o fetiță și decide să ia o scurtă pauză pentru a se putea bucura de micuța ei, pe nume Eva. Vara lui 2009 îi aduce pe Avi și Rudi în ipostaza de a se implica pentru a șasea oară consecutiv în realizarea imnului Liberty Parade. Eforturile lor, combinate cu munca de peste an, dau naștere la "Revolution", o piesă la care și-au adus contribuția și DJ precum DJ Optick și DJ
Activ () [Corola-website/Science/303831_a_305160]
-
același timp, a inițierii orfice. Fiul acestei zeițe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Axiokersos, Orfeu, Rhesus și Zalmoxis. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în ceremonii în ipostaza unui taur. Acest sacrificiu era celebrat ca hierogamie pe treapta a șaptea a creării universului. Numele Sabazios, atribuit de greci lui Dionis sau lui Zeus, este probabil de origine frigiană, deoarece în Frigia apare teonimul Sabas pentru prima oară, ca
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Iliada" îl implicase pe zeul războiului în luptă sub chipul căpeteniei trace Akamas.. Ritualurile orfice constau inițial în comemorarea teo- și cosmogoniei trace, reprezentată prin treptele inițierii. Numele grecești se datorează izvoarelor. Primele patru trepte, tetrada, semnifică și cele patru ipostaze ale Zeiței Mamă în conformitate cu elementele "pământ, aer, apă, foc": Această tetradă inițială e urmată de o triadă: Următoarele două trepte sunt: După aceste module de patru, trei și două trepte mai lipsește o singură treaptă pentru a împlini decada: Acestui
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
a dobândit în acest fel puterea asupra întregii lumi. Phanes întrunea în propria ființă atât prinicpiul masculin Dionysos, care însuflețea universul, cât și principiul feminin Metis, întruchiparea cunoașterii și a luminii. Cu fiica sa Persefona-Demetra, care e la orfici o ipostază a zeiței Rhea, Zeus l-a zămislit pe Dionysos Zagreus, care a fost menit a fi stăpânul lumii. Această stăpânire era însă râvnită și de titani, care, instigați de Hera, l-au ademenit pe tânărul Dionysos cu jucării și cu
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
corpul altor viețuitoare. Pentru a fi izbăvit prin Dionysos Lyseus și Persefona, adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
de veghe și pândă, precum vânătorul din basme - lui atât de revelatorii - să surprindă hoțul merelor de aur. Acest "hoț" îl stăpânește pe omul plecat în căutarea de sine și ca întreg; fiindcă el cunoaște, mai mult decât omul în ipostaza de veghe și "vânător", arta disimulării. După o hărțuire de-o viață, sau după o luptă de o noapte, omul se trezește sub stăpânirea aceleiași dorinți care îl pusese pe calea căutării de sine. "Aș vrea ca în momentul trecerii
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
asimilarea intimă a realului dispersat în formele sale. De-a lungul timpului, umanitatea și-a reprezentat prin diverse feluri modelele sale intime de gândire, sensibilitate, devenire sau existență, iată de ce există mai mult decât suficiente imagini, desene, picturi sau varii ipostaze adiacente celor înșirate, dintr-o dorință mistică neexplicată de a-și apropia în orice fel natura, transcendentul, sau de a-și explica ființarea. Există trei dimensiuni ale imaginii, spune Jean Paul Sartre, în "L’imaginaire", prima este aceea că imaginea
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
deși necunoscut nominal în Vede decât ca Rudra și amintit cu numele de Shiva doar în Ramayana, iar mai târziu, compunând împreună cu Brahma și Vishnu triada supremă. Cu timpul, cele două divinități contopindu-se, Shiva devine un zeu cu două ipostaze, simbolizând echilibrul de forțe în univers, reprezentate de două principii sau direcții contrare: distrugerea sau reparația universului. Rudra, ca distrugător al universului, este energia cosmică negativă (manifestată uneori și în forme feminine, ca ipostaze ale lui Shiva sau, de obicei
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
Shiva devine un zeu cu două ipostaze, simbolizând echilibrul de forțe în univers, reprezentate de două principii sau direcții contrare: distrugerea sau reparația universului. Rudra, ca distrugător al universului, este energia cosmică negativă (manifestată uneori și în forme feminine, ca ipostaze ale lui Shiva sau, de obicei, în împreunarea lui cu soția sa plurinominalizată - care șade întotdeauna în stânga zeului : Sakti, zeița vieții și morții, care e totodată Kali (Cea Neagră), devoratoarea lumii, sau Uma. Altă zeiță considerată ca fiind soția lui
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
împreunarea lui cu soția sa plurinominalizată - care șade întotdeauna în stânga zeului : Sakti, zeița vieții și morții, care e totodată Kali (Cea Neagră), devoratoarea lumii, sau Uma. Altă zeiță considerată ca fiind soția lui Shiva este Parvati, fiica munților Himalaya și ipostaza ei malefică, Durga, cea inaccesibilă, zeița războiului și a măcelului. Shiva, reparatorul universului distrus, este energia cosmică pozitivă, izvorul forței de reproducție și divinitatea fecundatoare, având, în această ipostază a fecundării universului, ca simbol principal, organul falic (lingamul), venerat și
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
ca fiind soția lui Shiva este Parvati, fiica munților Himalaya și ipostaza ei malefică, Durga, cea inaccesibilă, zeița războiului și a măcelului. Shiva, reparatorul universului distrus, este energia cosmică pozitivă, izvorul forței de reproducție și divinitatea fecundatoare, având, în această ipostază a fecundării universului, ca simbol principal, organul falic (lingamul), venerat și astăzi ca simbol al forței creatoare și considerat ca investit cu puteri magice, fiind purtat în India contemporană adesea ca amuletă. De altfel, în India de azi sunt numeroase
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
Panchatantra I, 168). Cele 6 silabe sunt ""Om, namah Shivaya", adică ""Om, închinare lui Shiva"("om" este silaba sacră cu care începe invocarea oricărui zeu). Totodată, Shiva este ocrotitorul asceților și deținătorul puterii magice a meditației și căinței (în această ipostază reprezentat adesea ca ascet gol, cu cenușă pe trup și cu un craniu în mână, în care adună milostenia oamenilor, purtarea craniului fiind osânda primită de zeu după ce a ucis un brahman). În călătoriile sale, Shiva se folosește ca vehicol
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
În religia hindusa, (sanscrita दुर्गा, bengali দূর্গা) este o formă a lui Devi, zeița supremă. Ea este uneori identificată cu Parvati și personifica victoria. În ipostaza de zeița mama ea este numită frecvent "Maa " și uneori este considerată mama zeilor Ganesh, Lakshmi și Saraswati (în unele tradiții ea este doar o incarnare a zeițelor Saraswati și Lakshmi. Durga este înfățișata de obicei că o luptătoare călare
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]