9,213 matches
-
ancorați În realitate, așa cum bine observa Valentin Ciucă: “Pictorii naivi par a fi niște cronicari mondeni ai clipei, malițioși nu o dată, urmărind faptele la fața locului, exagerînd adesea spre a atrage atenția. Moraliști deghizați, ei nu uită faptul că prin ironie pot restabili primatul eticii. Ei urmăresc o conciliere blajină cu ordinea comunitară, și nu se sfiesc ca săgețile ironiei să țintească propria persoană.” (2). Toți pictorii naivi autentici sînt sinceri și au viziunea lor asupra lumii, o lume unică și
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
nu o dată, urmărind faptele la fața locului, exagerînd adesea spre a atrage atenția. Moraliști deghizați, ei nu uită faptul că prin ironie pot restabili primatul eticii. Ei urmăresc o conciliere blajină cu ordinea comunitară, și nu se sfiesc ca săgețile ironiei să țintească propria persoană.” (2). Toți pictorii naivi autentici sînt sinceri și au viziunea lor asupra lumii, o lume unică și diferită de a oricărui altuia și de aceea arta naivă nu e ceva care să poată fi Învățat. Cu toate că
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
etc. În cadrul derivării sunt valorificate diferite tipuri 61 de sufixe, respectiv prefixe care aduc radicalului un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a caracteristicilor diminuate ale unui element, raportarea subiectivă la acesta implicare afectivă/ alint, ironie/ caracter peiorativ etc.): măsuță, scăunel, ineluș, floricică, floricea, frunzuliță, copilaș, puișor, mămică, tătic, inimioară, copiliță, profesoraș, repejor, aolică, mătăluță etc.; * sufixe augmentative (plus semantic = ideea de mărire sau perceperea exagerată a caracteristicilor unui element): copilandru, băiețoi, băietan, căsoaie; * sufixe colective
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
capitalei, din jurul anului 1900. În prim-plan se află istoria unei familii de birtași care, deși prosperă, se destramă din motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni, ajunsă roabă la turci, răscumpărată de un negustor grec (care o face stăpâna unui han) și devenită „țiitoarea” lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
și Marea Britanie (locul 14) obțin rezultate mult mai bune. Ideea cea mai bună prin care America își va ameliora scorul este de a face eforturi mari pentru a produce energie pe cale nucleară și pe baza gazelor naturale.” Dar, ca o ironie a sorții, după cum observă și subliniază bine ziariștii, țări bogate în petrol și gaze naturale ca Arabia Saudită (locul 99) și Qatar (locul 122) nu-și văd reduse punctele pentru impactul asupra mediului din exporturile lor de hidrocarburi! 1.5. Avantaje
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
observațiile făcute de un personaj, Aurel, la o evocare a lui Mihail Sadoveanu ținută la Pașcani și la mănăstirea Neamț și, pe de alta, remarcile Caterinei, la studioul de televiziune unde lucrează. Se adaugă multe rememorări, paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmul ating cote înalte, obiectul lor fiind figuri universitare compromise, scriitori, gazetari, editori care după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
le propun sunt standarde de evaluare ale acțiunilor actorilor politici, "teoria" priorității absolute a valorilor morale pentru acțiunea, decizia și evaluarea politică, "teoria" că "circumstanțele nu contează" pentru politică sau "teoria" că problemele politice sunt probleme de moralitate personală). Culmea ironiei în aceste acuzații mi se pare totuși faptul că, după toate probabilitățile, dacă li s-ar adresa întrebările despre logica acțiunii, moralității, raționalității și evaluării politice pe care le ridică de obicei realiștii, moraliștii ar oferi, în linii mari, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
relatate cam în doi peri. Cei ce le povestesc nu prea cred în ele, le spun mai curând de dragul poveștii ca atare. Baciul, mai cu seamă, vorbește cu subînțelesuri, pe un ton mucalit, strecoară în evocare un umor ghiduș, o ironie subțire, parodiază cu bonomie folclorul orientat spre fabulos. Suflete simple, țăranii și ciobanii sunt, în același timp, minți limpezi, lucide, naturi sănătoase, care, chiar dacă un moment admit posibilitatea unor întâmplări în răspăr cu ordinea firească a lucrurilor, nu se pierd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
imprimat în italice. Și iată-l pe Dumitru Țepeneag călare pe două limbi. Cum se descurcă? După toate aparențele foarte bine. El a pus în mișcare un nou mecanism și se supune lui de bună voie. Cu emoție, surpriză și ironie. Căci avem de-a face cu un autor foarte inteligent, caustic și, când își scoase ghearele (sau... cuțitele), chiar mușcător. Dar esențialul stă în altă parte. Situație suprarealistă tipică: scriitorul simte că renaște într-o altă limbă; inocent, pur, proaspăt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de atunci este, după noi, cel care se referă însă la cei ce au avut generozitatea să ne elibereze; cu alte cuvinte, o eliberare la sfârșitul unei condamnări expirate legal, după un proces înscenat, devine un act de... generozitate șo ironie?ț; vom reveni și asupra unui alt aspect, foarte important, după noi, pentru evaluarea obiectivă a unor astfel de afirmații: semantica cu totul particulară a lui Constantin Noica). Se mai vorbește acolo de eventualitatea de a deveni agent (sic !) cultural
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
această acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție disidentă și contestatară. Formele acestei atitudini și Virgil Nemoianu le trece în revistă: ironia, sarcasmul, parodia, fantasticul, satira etc. n au de fapt nici un sens politico-ideologic originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le conferă un înțeles polemico-ideologic într-o direcție sau alta. Ne bucurăm când vedem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai bună impresie. Operația cosmetică este doar de ochii lumii, deoarece schema de bază rămâne tot cea veche, dogmatică, marxistă. Ceea ce se vede cu ochiul liber și prin faptul că ideile și obiecțiile opoziției sunt tratate totdeauna cu aroganță, suficiență, ironie și agresivitate abia disimulată. Mimează totuși obiectivitatea (falsă), dar nu reușește niciodată să-și disimuleze zelul propagandistic (real). Aceste ticuri sunt reținute uneori și de opinia critică a presei 11. Tipul nr. trei este expresia perimată, agresivă și sumbră a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
felul pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu secretă plăcere. O anume detașare a autorului, ca și ironia tandră cu care sunt consemnate zbaterile lor întru supraviețuire nu fac din acești inși pitorești personaje cu adevărat tragice, cum și sunt în fond, ci doar simple apariții uneori desuete. În consecință, autorul nu găsește printre contemporanii săi pe adevărații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L’Indépendance roumaine” (1884). Gazetarul, care prețuia teatrul eroic și susținea cultul ideilor nobile, al „înălțării sufletului”, era iritat de ironia lui Caragiale față de „cele sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate, cea a lui Rica Venturiano, deși, se pare, Caragiale îl imortalizase în personajul sau chiar pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
mai specializat, care devine inutil câtă vreme nu-l mai poate pricepe aproape nimeni”. Fervoarea deconstructivistă e efectul unui scepticism față de un model cultural puternic. Semnificativ pentru aceasta e amplul eseu Scandalul Sokal, unde P. arbitrează, cu gravitate mimată și ironie subterană, părțile beligerante, pentru a mărturisi la sfârșit că nu citise textul fondator al scandalului, culegându-i doar ecourile. Există, totuși, un plan în care se suspendă relativismul ironic, și acesta este al judecății etice. Nisipul mișcător al „adevărurilor” ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
vetuști”). Enervarea este, de altfel, una dintre muzele cele mai fidele ale lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește scrieri ale lui Ioan Petru Culianu (cumnatul său), precum și texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
și orașele provinciale, dar și dintre zona centrală a acestor orașe și periferiile lipsite de rețea de canalizare sau de instalații de iluminat public conferă societății românești din acele vremuri imaginea unui spațiu al contrastelor. Discrepanțele au fost adesea obiectul ironiei din presa provinciei. Iată cum ilustrează mirajul capitalei pentru un țăran bucovinean, o foaie literară umoristică din Botoșanii de la 1932: Moș Pintilie, un chiabur țăran dintr-un sat din fundul Bucovinei, auzind de minunile din București, se hotărî să vină
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
școlii normale, Tiberiu Crudu 99. Evocând anii de formare, Crudu notează cu umor: "destul atât să spun că, deși în cursul superior al liceului am avut cele mai slabe notări la franceză, română și istorie astăzi, ca o culme a ironiei, sunt profesor de istorie, încerc uneori să fac proză în română iar în casă, din anumite pricini, vorbesc aproape numai franțuzește!..."100. Nivelul ridicat de instrucție s-a menținut și în deceniile interbelice. Dar, evoluția anevoioasă a procesului didactic de după
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și are câteodată - în atacurile împotriva lui Maiorescu, de pildă - impulsivități în exces. Redactate cu scrupulul său stilistic absolut, scrisorile întregesc imaginea omului și a scriitorului. Contribuția sa la crearea unei literaturi urbane s-a exercitat pe calea negativă a ironiei; dar Caragiale este singurul creator al nostru care a lăsat mai multe tipuri decât toți prozatorii veacului trecut. POMPILIU CONSTANTINESCU Prin valoarea comediilor de moravuri și de caractere, scrise, din păcate, într-o limbă fără circulație mondială, I.L. Caragiale este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
imagine a femeii contemporane, ce contrazice tipologia tradițională: „femeia cultivată, misterioasă, de o agerime remarcabilă a minții, nu lipsită de voință și orgoliu și cu toate acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă la toate acestea o fină ironie, subiacentă în toate narațiunile. Tipuri concludente: adolescenta - ce evadează în ficțiunea cu aspecte realiste - se vede pe sine, în antiteză cu Doamna Bovary, ca o făptură urâtă, nevoită să-și îngrijească bunica paralizată, dar salvată de un misterios bărbat, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
tatălui, în Simfonia, moartea mamei, în Culorile ; ambele texte se încheie cu începutul unui nou joc. Între moarte și viață, sub semnul ludicului, se derulează ghemul miilor de scene care povestesc, fragmentar, cu o seriozitate căreia nu-i lipsește niciodată ironia, existența sub regimul comunist, libertatea regăsită, iubirea, familia, copiii, în "țara de aici". El trasează astfel un parcurs pe care l-am putea numi, pentru a o parafraza pe Lise Gauvin, un drum al "ne-liniștii", cu diferența că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult mai mult în jurul textelor franceze sau a traducerilor de calitate, cu o anumită înclinație spre exotism, scriitorii chinezi sau indieni fiind preferați omniprezenților anglo-saxoni. Ar mai fi o diferență semnificativă: femeile par să aprecieze mult mai puțin decît bărbații ironia tăioasă, postmodernismul agresiv, mesajele de gradul doi sau textele șocante. Linia narativă clasică este privilegiată în continuare. Desigur, nu au dispărut nici difuzorii editoriali, deși nu sunt mulți cei care și-i mai pot permite, reprezențanții editorilor care, înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
această aventură, căci departe de a fi sinistră și deprimantă, cum o consideră unii, mai ales cei care nu o cunosc, această literatură e originală și proaspătă, țesută pe un umor irezistibil, chiar dacă mușcător și adesea negru și decalat. O ironie suplă, ce permite să afirmi lucruri înspăimîntătoare aproape fără să bagi de seamă. Nu știu dacă trăim o "vîrstă de aur" nordică, dar ceva se întîmplă cu adevărat prin zona aceea și, cu siguranță, merită o privire cît o auroră
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mănușile strîmte, cu oțetul maroniu și scriitorul italian ; cam așa fusese mereu, chiar cînd era mică, avea vreo opt ani, văzuse el bine și i-o spunea uneori la masă, era o burgheză, nu făcea zgomot cînd își mînca supa. Ironia face ca, odată devenită profesoară și împlinind visul tatălui, care-și dorise atît de mult reușita socială pentru fiica sa, Claire să adîncească iremediabil prăpastia dintre ei și să nu mai găsească nicicînd vorbele potrivite pentru comunicare. Altfel, virtuozitatea limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]