8,846 matches
-
05 , 3, 73 , respectiv , 79 ore ) . Absorbția este foarte bună ; aproximativ 10 % dintr- o doză de compus radioactiv se excretă prin scaun . Totuși , biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 45 % - 65 % , probabil datorită metabolizării la primul pasaj hepatic . Există o relație liniară între doză și ASCtf după doze unice de 200- 1200 mg ribavirină . Volumul aparent de distribuție este de aproximativ 5000 l . Ribavirina nu se leagă de proteinele plasmatice . Ribavirina prezintă o variabilitate farmacocinetică mare inter - și intraindividuală după administrarea unor
Ro_879 () [Corola-website/Science/291638_a_292967]
-
05 , 3, 73 , respectiv , 79 ore ) . Absorbția este foarte bună ; aproximativ 10 % dintr- o doză de compus radioactiv se excretă prin scaun . Totuși , biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 45 % - 65 % , probabil datorită metabolizării la primul pasaj hepatic . Există o relație liniară între doză și ASCtf după doze unice de 200- 1200 mg ribavirină . Volumul aparent de distribuție este de aproximativ 5000 l . Ribavirina nu se leagă de proteinele plasmatice . Ribavirina prezintă o variabilitate farmacocinetică mare inter - și intraindividuală după administrarea unor
Ro_879 () [Corola-website/Science/291638_a_292967]
-
formă de compus nemodificat în urină . Cinetica de distribuție și de eliminare a fost descrisă , în general , printr- o funcție de reducere bi - exponențială , cu un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de 6- 15 ore . Liniaritate Creșterea ASC medii este liniară și proporțională cu doza în intervalul terapeutic . Aliskiren/ hidroclorotiazidă După administrarea orală a comprimatelor de Rasilez HCT , timpul mediu până la atingerea concentrației plasmatice maxime este de până la 1 oră pentru aliskiren și de 2, 5 ore pentru hidroclorotiazidă . Viteza și
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
formă de compus nemodificat în urină . Cinetica de distribuție și de eliminare a fost descrisă , în general , printr- o funcție de reducere bi - exponențială , cu un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de 6- 15 ore . Liniaritate Creșterea ASC medii este liniară și proporțională cu doza în intervalul terapeutic . Aliskiren/ hidroclorotiazidă După administrarea orală a comprimatelor de Rasilez HCT , timpul mediu până la atingerea concentrației plasmatice maxime este de până la 1 oră pentru aliskiren și de 2, 5 ore pentru hidroclorotiazidă . Viteza și
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
formă de compus nemodificat în urină . Cinetica de distribuție și de eliminare a fost descrisă , în general , printr- o funcție de reducere bi - exponențială , cu un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de 6- 15 ore . Liniaritate Creșterea ASC medii este liniară și proporțională cu doza în intervalul terapeutic . Aliskiren/ hidroclorotiazidă După administrarea orală a comprimatelor de Rasilez HCT , timpul mediu până la atingerea concentrației plasmatice maxime este de până la 1 oră pentru aliskiren și de 2, 5 ore pentru hidroclorotiazidă . Viteza și
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
formă de compus nemodificat în urină . Cinetica de distribuție și de eliminare a fost descrisă , în general , printr- o funcție de reducere bi - exponențială , cu un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de 6- 15 ore . Liniaritate Creșterea ASC medii este liniară și proporțională cu doza în intervalul terapeutic . Aliskiren/ hidroclorotiazidă După administrarea orală a comprimatelor de Rasilez HCT , timpul mediu până la atingerea concentrației plasmatice maxime este de până la 1 oră pentru aliskiren și de 2, 5 ore pentru hidroclorotiazidă . Viteza și
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
W 38 W 38 W 34 W 47 W Atunci când un balast este conceput pentru o lampă care se intercalează între două valori indicate în tabelul de mai sus, puterea maximă de intrare a circuitelor balast-lampă se calculează prin interpolarea liniară între cele două valori ale puterii maxime de intrare pentru cele două puteri ale lămpii care sunt cele mai apropiate în tabel. Astfel, dacă balastul unei lămpi din categoria 1 este evaluat pentru o lampă de 48 W la 50
jrc4601as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89767_a_90554]
-
W 36 W 38 W 34 W 45 W Atunci când un balast este conceput pentru o lampă care se intercalează între două valori indicate în tabelul de mai sus, puterea maximă de intrare a circuitelor balast-lampă se calculează prin interpolarea liniară între cele două valori de putere maximă de intrare pentru cele două puteri ale lămpii care sunt cele mai apropiate în tabel. Astfel, dacă balastul unei lămpi din categoria 1 este evaluat pentru o lampă de 48 W la 50
jrc4601as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89767_a_90554]
-
î.Hr., când se crede că a avut loc Războiul troian) și a „Cupei lui Nestor”. Acropola a fost excavată din 1902, atât de Școala Britanică de la Atena, cât și de arheologi greci. Sau găsit de asemenea diferite tăblițe cu scrisul Liniar B, multe dintre ele fiind cu caracter economic. Situl arheologic de la Micene a fost înscris în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
în codrii Apuseni și în partea superioară a versanților hîrtoapelor. Aceste alunecări se produc în condițiile unor versanți cu denivelări accentuate formati din alternante de argile, de nisipuri și gresii cu bogate straturi acvifere. De obicei ele reprezintă o cornisă liniară sau semicirculară de la baza căreia începe o succesiune de trepte cu dimensiuni variabile. Uneori aceste au lungimi de sute de metri și lațimi de zeci de metri. Aspectul terasat al versanților afectați de asemenea alunecări se explică prin faptul ca
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
să-mi identific trăirile, care știe să protesteze fără să-mi zgândărească auzul, care mă face să cred că nimic nu-i zadarnic. Restu-i zgură. Dacă ar fi să-l citez pe Harold Bloom probabil că aș începe cu descrierea liniară a limitei canonului occidental desfoind acele pasaje prin care este sugerată duplicitatea interpretativă a simbolului estetic. Dar n-am să fac acest lucru cel puțin din doua motive; odată pentru faptul că metoda de analiza a textelor - potrivit afirmațiilor lui
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
Secuiesc (Leț). După "cultura Storcevo-Criș" o largă răspândire va cunoaște în această parte a Transilvaniei, "cultura Boian", urmată de "cultura Precucuteni" care după toate probabilitățile se naște în aria Carpaților Răsăriteni, zona de confluență a "culturii Boian" și a ceramicii liniare. În perioada de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului pe teritoriul județului a fost răspândită "cultura Coțofeni" urmată de "cultura Schneckenberg", atribuită celei de a doua părți a epocii bronzului. Bronzul mijlociu aparține "culturii Wietemberg" care domină toată Transilvania, pe
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
la est, la vest cu Mureș, la sud cu Brașov și Covasna, iar la nord cu județul Suceava. Descoperirile arheologice ne arată că teritoriul județului Harghita a fost locuit încă din paleolitic, trecând apoi la neolitic zona aparținea arealului "culturii liniare", "culturii Boian" și "Precucuteni". În eneolitic pe teritoriul județului pătrund comunitățile "culturilor Tisa, Bodrogkeresztúr" și apoi "culturile amforelor sferice", iar trecerea la epoca bronzului îi aparține "culturii Ciomortan", suprapusă de "cultura Wietenberg". La începutul perioadei târzii a epocii bronzului pe
Județul Harghita () [Corola-website/Science/296662_a_297991]
-
Un spațiu vectorial (numit și spațiu liniar) este o colecție de obiecte numite vectori, care pot fi adunați între ei și („scalați”) cu numere, denumite în acest context "". Scalarii sunt de multe ori luați ca numere reale, dar există și spații vectoriale în care înmulțirea cu un
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
nu trebuie să fie neapărat obiecte reprezentabile prin săgeți, așa cum apar în exemplele amintite: vectorii sunt considerați ca abstracții matematice, obiecte cu proprietăți speciale, care în unele cazuri pot fi reprezentate sub forma unor săgeți. Spațiile vectoriale fac obiectul algebrei liniare și sunt bine caracterizate prin dimensiunea lor, care, aproximativ vorbind, specifică numărul de direcții independente în spațiu. Spații vectoriale infinit-dimensionale apar în mod natural în analiza matematică, ca , ale căror vectori sunt funcții. Aceste spații vectoriale sunt, în general, înzestrate
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
Este în special cazul spațiilor Banach și spațiilor Hilbert, care sunt fundamentale în analiza matematică. Din punct de vedere istoric, primele idei care au condus la noțiunea de spațiu vectorial pot fi găsite în geometria analitică, matricele, sisteme de ecuații liniare, și vectorii euclidieni din secolul al XVII-lea. Abordarea modernă, mai abstractă, formulată pentru prima dată de către Giuseppe Peano în 1888, cuprinde obiecte mai generale decât spațiul euclidian, dar o mare parte din teorie poate fi văzută ca extensie ideilor
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
ca extensie ideilor din geometria clasică idei, cum ar fi drepte, planuri și analogii în dimensiuni superioare. Astăzi, spațiile vectoriale au aplicații în toată matematica, în științe și inginerie. Acestea sunt noțiunile liniar-algebrice adecvate pentru a trata sisteme de ecuații liniare; a oferi un cadru pentru dezvoltarea în serie Fourier, utilizată în rutinele de ; sau a oferi un mediu care poate fi folosit pentru tehnici de rezolvare a ecuațiilor cu derivate parțiale. Mai mult, spațiile vectoriale furnizează o modalitate abstractă, independentă
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
continuare cu prezentarea numerelor complexe de către Argand și Hamilton și introducerea cuaternionilor și de către acesta din urmă. Acestea sunt elemente din , și ; tratarea lor drept pot fi găsită la Laguerre în 1867, care și el a definit sisteme de ecuații liniare. În 1857, Cayley a introdus notația matriceală, care permite o armonizare și o simplificare a aplicațiilor liniare. În același timp, Grassmann a studiat calculul baricentric inițiat de Möbius. El și-a imaginat mulțimi de obiecte abstracte dotate cu operațiuni. În
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
Acestea sunt elemente din , și ; tratarea lor drept pot fi găsită la Laguerre în 1867, care și el a definit sisteme de ecuații liniare. În 1857, Cayley a introdus notația matriceală, care permite o armonizare și o simplificare a aplicațiilor liniare. În același timp, Grassmann a studiat calculul baricentric inițiat de Möbius. El și-a imaginat mulțimi de obiecte abstracte dotate cu operațiuni. În lucrarea sa sunt prezente conceptele de și dimensiune, precum și cea de produs scalar. În fapt, activitatea lui
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
scalar. În fapt, activitatea lui Grassmann din 1844 depășește cadrul spațiilor vectoriale, deoarece abordarea înmulțirii l-a condus pe el la ceea ce astăzi numim algebre. Peano a fost primul care a dat definiția modernă a spațiilor vectoriale și a aplicațiilor liniare în 1888. O dezvoltare importantă în domeniul spațiilor vectoriale se datorează construcției de către Lebesgue. Ulterior, aceasta a fost formalizată de către Banach și Hilbert, în preajma anului 1920. La acea vreme, algebra și noul domeniu al au început să interacționeze, în special
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
o astfel de proprietate și-o conservă. Prin urmare, mulțimea acestor funcții sunt spații vectoriale. Ele sunt studiate în detaliu, folosind metodele de , vezi mai jos. Constrângerile algebrice produc și ele spații vectoriale: este dat de polinoame: Sisteme de ecuații liniare omogene sunt strâns legate de spații vectoriale. De exemplu, soluțiile sistemului sunt date de triplete arbitrare cu "a", b = "a"/2 și c = −5"a"/2. Ele formează un spațiu vectorial: și după adunarea și înmulțirea cu un scalar a
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
spațiu vectorial: și după adunarea și înmulțirea cu un scalar a acestui gen de triplete, ele continuă să satisfacă aceleași raporturi dintre cele trei variabile; astfel și ele sunt soluții. Matricele pot fi folosite pentru a condensa mai multe ecuații liniare ca mai sus într-un singur vector ecuație, și anume: unde "A" = formula 2 este matricea care conține coeficienții ecuațiilor date, este vectorul , reprezintă , și este vectorul nul. În mod similar, soluții "ecuațiilor diferențiale liniare "formează spații vectoriale. De exemplu, produce
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
pentru a condensa mai multe ecuații liniare ca mai sus într-un singur vector ecuație, și anume: unde "A" = formula 2 este matricea care conține coeficienții ecuațiilor date, este vectorul , reprezintă , și este vectorul nul. În mod similar, soluții "ecuațiilor diferențiale liniare "formează spații vectoriale. De exemplu, produce , unde "a" și sunt constante arbitrare, și e funcția exponențială cu baza naturală. "Bazele" permit reprezentarea vectorilor cu ajutorul unui șir de scalari numit "coordonate" sau "componente". O bază este o mulțime (finită sau infinită
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
o mulțime (finită sau infinită) de vectori , pentru comoditate de multe ori indexați cu un " i", care generează întregul spațiu și este liniar independentă. "Care generează întregul spațiu" înseamnă că orice vector poate fi exprimat ca sumă finită (numită "combinație liniară") a elementelor bazei: formula 3 unde sunt scalari, numiți coordonatele (sau componentele) vectorului în raport cu baza , iar elemente din . Independența liniară înseamnă că coordonatele sunt unic determinate pentru orice vector din spațiu vectorial. De exemplu, , , până la , formează o bază în , numit , deoarece
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
spațiu și este liniar independentă. "Care generează întregul spațiu" înseamnă că orice vector poate fi exprimat ca sumă finită (numită "combinație liniară") a elementelor bazei: formula 3 unde sunt scalari, numiți coordonatele (sau componentele) vectorului în raport cu baza , iar elemente din . Independența liniară înseamnă că coordonatele sunt unic determinate pentru orice vector din spațiu vectorial. De exemplu, , , până la , formează o bază în , numit , deoarece orice vector poate fi exprimat unic ca o combinație liniară a acestor vectori: Coordonatele corespunzătoare , , , sunt coordonatele carteziene ale
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]