8,912 matches
-
această perioadă, Wurmbrand compune cîteva serii de predici, pe care le învață pe de rost și pe care le expune în două volume - "Dacă zidurile ar putea vorbi" și "Predici din celula singuratică", la care se adaugă volumul "100 de meditații din închisoare". Volumul "Christos pe ulița evreiască" cuprinde mărturii de viață ale pastorului Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului pînă la anii de închisoare. Ca răspuns pentru "Manualul ateului", Wurmbrand redactează "Umpleți vidul
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
regresia cauzală infinită este imposibilă, deoarece ideea de Dumnezeu este anterioară tuturor celorlalte idei pe care le putem concepe: „...percepția infinitului este, întrucâtva, anterioară în mine celei a finitului, cu alte cuvinte, percepția lui Dumnezeu e anterioară celei de mine” ("Meditații III"). Cu toate că Descartes afirmă necesitatea cunoașterii prealabile a esenței unui lucru, pentru a putea trece la afirmarea existenței lui, totuși, acest principiu nu se aplică riguros decât în cazul demonstrației existenței lucrurilor materiale. În rest, atât în ceea ce privește existența eului („Eu
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
întâlnesc numai oameni exemplari, ci și lichele." (Virgil Munteanu, Teatrul, 7/1978) SCAUNUL, Februarie 9, 1979, Teatrul dramatic, Constanța; Februarie 22, 1987, Teatrul "Victor Ion Popa", Bârlad "Scaunul de Tudor Popescu este o piesă cu multiple disponibilități, puse sun semnul meditației existențiale. Avem de a face cu o confruntare în planul problematicii unui timp revolut, privit din perspectiva prezentului chemat să aprecieze, să înțeleagă, să tragă învățăminte. A degaja, în aceste condiții, adevărul de eroare și esențialul de accidental este o
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
comedie." (Ileana Berlogea, Scînteia, 21 noembrie 1980) "Concursul de frumusețe canină care declanșează pasiunile furibunde ale notabilităților unui orășel este investit treptat, într-un subtil crescendo, cu atribute alegorice care ascund, de fapt, sub cascada strălucitoare a replicilor, o inclementă meditație despre putere și efectele nefaste ale exercitării ei. Nici o clipă însă această structură de adânc nu iese ostentativ la suprafață, ea putând fi reconstituită doar á rebours, după căderea cortinei." (Ioan Groșan, Viața studențească, 21 ianuarie 1981) "Noua comedie a
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
cum trăim, cum trebuie să trăim..." (Margareta Bărbuță, Informația Bucureștiului, 24 decembrie 1980) "Directă, sinceră, nelipsită de o undă lirică, beneficiind de simplitate, cât și de ironia specifică omului simplu, piesa se integrează teatrului politic propunând în termeni convingători o meditație intimă asupra necesității de a fi tu însuți întotdeauna, judecând realitatea în termenii adevărului." (Ileana Lucaciu, Săptămîna, 26 decembrie 1980) "Realitatea complexă în care trăim nu se poate rezolva comod după cunoscuta schemă a happy-end-ului, viața e compusă și din
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
când Tudor Popescu - aflat în plină glorie comediografică - se reculege în dramă, parcă oferindu-și compensații reflexive în urma temerarelor sale bătălii satirice cu actualitatea. O dramă mai veche, Scaunul, ne-a rămas în memorie ca una dintre cele mai adânci meditații asupra timpului care dizolvă pasiunile politice și umanizează istoria. De altfel, chiar comediile lui Tudor Popescu sunt, adesea, scuturate de un fior elegiac ce poetizează satira și îi adâncește semnificațiile. De data aceasta ar părea că pășește pe drumul bătătorit
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
este și faptul că ceea ce nu ne imaginăm există, de asemenea. Ce cale trebuie urmată spre a nu ne lăsa striviți de limitările abuzive ale realului dar să nici nu ne pierdem în haosul imaginarului? Cu inteligența îndelung exersată în meditații solitare, pictorul nu acceptă penitența impusă de această dualitate fertilă și profitabilă unde sinteza coagulează energiile însumate ale tezei și antitezei. Privit astfel, acest proces logic împacă aparentele contrarii și sfîrșește în com- plementaritate și adiacență. Iată deci, un comportament
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
sensibilități picturale pure". Octavian Barbosa, 1976 "Sîntem în aria «arhitecturii plate și colorate», în care se topește amintirea picturii murale bisericești în general: nu este vorba despre vreo raportare la ceva concret, ci mai curînd de o definitivare interioară a meditației asupra colorismului de acest tip. Distingem ca semne ale metodologiei personale a lui Val Gheorghiu balansul între transformarea unui motiv figu- rativ, printr-o serie de trepte intermediare (unele desene țin chiar de «priza directă») pînă la limita abstractului, dar
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
tinde a se uni cu divinitatea. Teosofiile antice și cele actuale nu pun accentul pe credință sau pe raționamente, ci pe imaginație și sentimente. Ele afirmă că misiunea omului este să aibă intuiția divinității, susțin reîncarnarea sufletului, propun tehnici de meditație, propovăduiesc datoria jertfirii de sine cu renunțarea la bunurile pământești. În filosofia neoplatonică, teosofia presupunea cunoașterea divină la care omul poate accede doar prin intermediul unei experiențe mistice. Mulți oameni cred ca teosofia modernă este, în mod tradițional, mai aproape de filosofia
Teosofie () [Corola-website/Science/303237_a_304566]
-
monahi exemplari, stăpânirea propriului eu, supunerea la privațiuni și probe ascetice. Rezultatul era achiziționarea unei bune discipline psihice. "Regenerarea morală" este ținta celei de a doua etape, în cadrul căreia, printr-o supremă concentrare interioiară, prin izolare de lumea exterioară, prin meditație continuă și prin practicarea rugăciunii mentale (specifică isihaștilor), se poate ajunge la purificare, resurecție spirituală și starea de extaz ce îngăduie "vederea luminii divine" (care, în concepția lui Palamas, este identică cu cea apărută pe muntele Tabor). Isihasmul este prin
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Astfel, în Isihasm creștinismul este în primul rând "experiență". Isihasmul consideră că Dumnezeu poate fi cunoscut, deoarece omul este părtaș la energia divină increată, adică la harul lui Dumnezeu. Practica isihastă este uneori comparată în mod exagerat cu tehnicile de meditație Budiste, Hinduiste sau Sufi, deși asemănările pot fi considerate forțate atâta timp cât practicanții isihasmului le resping pe motivul că posturile corporale și tehnicile de respirație practicate în isihasm sunt considerate de importanță instrumentală, pe primul loc fiind rugăciunea și Grația divină
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
a fost arhiepiscopul de Salonic, Grigore Palamas, născut în 1296 la Constantinopol, călugăr athonit. El s-a implicat într-o polemică cu călugărul filosof Varlaam din Calabria. Varlaam era interesat de fenomenul isihast și se documenta în legătură cu metoda psihofizică de meditație din Athos (contemplarea buricului), culegând informații și emițând judecăți superficiale cu privire la aceasta. Varlaam spunea că isihaștii confundă inima ca organ fizic cu inima înțeleasă ca centru spiritual al persoanei umane, accentuând că rugăciunea este un fapt mental care nu are
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
cu lupta fără arme, în Thailanda se studiază Krabbi Krabbong - arta luptei cu arme albe, derivată din armele tradiționale utilizate în Evul Mediu, precum și multe discipline anexe - tehnica proiecțiilor, procedeelor articulare și luptei la sol, masaj, medicina luptătorilor, tehnici de meditație, sportul având dintotdeauna o conotație religioasă și rituală în țara de origine. Asia de Sud-Est este o zonă cu o istorie tumultuoasă. Cu totul altceva decât "splendida izolare" a imperiului insular japonez, unde generații întregi au petrecut secole în lupte civile și
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
Shingo, în vârstă de 62 de ani; Fusako, sora lui Shuichi, precum și pe Kikuko, soția lui Shuichi. Romanul este presărat de imagini din trecut pe care Shingo și le amintește cu ocazia unor stimuli prezenți, cât și de reflecțiile și meditațiile lui îndreptate asupra naturii și lumii înconjurătoare. Astfel, cireșul înflorit, croncănitul unui uliu, înălțimea pinilor, dangătul clopotelor, zborul păsărilor pot fi pentru bătrân tot atâtea elemente impresionante ale naturii, realizând pentru cititor adevărate poeme în proză. Un loc aparte îl
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
lor o crimă, simte moartea ca o eliberare, prin care întunecata și greaua povară (iubirea pentru Misugi și obsesia pentru fostul soț) pe care o purtase pe umeri atâta timp, dispare. „Pușca de vânătoare”, roman subtil psihologic, este axat pe meditația asupra solitudinii, pe interogația majoră în fața destinului. Plasându-și acțiunea după cel de-al doilea război mondial, epicul extrem de condensat, gradat cu măiestrie, oferă o permanentă schimbare de planuri, o neîncetată modificare a viziunii despre personaje. Bărbatul, părăsit de făpturile
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
Jodo (Budismul Țării Pure). Cu toate că nu a fost un adept al nici uneia dintre școlile filosofiei occidentale, Nishida este influențat în concepțiile sale de Hegel, filosof a cărui operă a aprofundat-o în timpul studiilor la Universitatea din Tokyo. Angajat profund în meditația vieții, el afirma în jurnalul său: “Voi fi un cercetător al vieții. zen înseamnă muzică, zen înseamnă artă, zen înseamnă mișcare...”. Nishida, considerat cel mai mare filozof japonez al acestui secol, a căutat mijloacele cu care să rezolve problema care
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
Londrei. Developând și mărind filmul, se convinge treptat că a fotografiat din întâmplare o crimă. Se duce în parc noaptea și găsește corpul dar, a doua zi, toate negativele filmului au fost furate iar corpul a dispărut. Filmul este o meditație asupra naturii realității. Filmele lui Michelangelo Antonioni presupun o complexitate estetică și o ambiguitate a semnificației ce le impune automat atenției critice. Reacția privitorului (pe care mizează stilul său cinematografic) prin tocmai caracterul său ezitant se vede obligată să apeleze
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
a ținut cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971 și 1974 a fost numit director al Bibliotecii Române din New York. Însemnările din acești ani americani, conținând meditații asupra culturii și societății americane contemporane, vor fi reunite în volumul „Marile canioane” (1977). A prezentat sute de vernisaje ale unor artiști plastici contemporani din România și a semnat mai multe monografii ale acestora la editura Meridiane, unde a fost
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
revine la Madrid unde rămâne douăzeci și cinci de ani, trăind în intimitatea poeziei și oarecum la marginea vieții literare, căci viața lui de izolare mândră și concentrată este în întregime subordonată operei. După propria lui apreciere, duce o existență ""singurătate și meditație"", în compania ""trandafirului de argint al experienței proaspete"", într-o ""indiferență absolută pentru aspectul practic al vieții"", și ""hrănindu-se numai cu frumusețe"". În anul 1916 are loc un eveniment decisiv în viața sa : în urma unei călătorii în Statele Unite ale
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
sorții (destinului) oferă o perspectivă asupra lumii, oamenii trebuie să lupte cu greutățile lumii terestre, fără a aștepta intervenția lui Dumnezeu asupra fiecărui aspect al vieții terestre. În "Discursurile asupra primei decade a lui Titus Livius" (3 cărți), în care meditația și politica erau o continuare a ideilor din "Principele", valorizează virtuțiile romane, punându-le în contradicție cu declinul Italiei. Raportul dintre biserică și stat trebuie să fie înclinat în favoarea statului. În "Arta Războiului", Machiavelli susține supremația armatei naționale de cetățeni
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și stat trebuie să fie înclinat în favoarea statului. În "Arta Războiului", Machiavelli susține supremația armatei naționale de cetățeni asupra armatei de mercenari, după modelul militar roman antic. În "Istoriile Florentine" se folosește de materialele adunate de la alți istorici și reia meditația asupra sistemelor politice din "Principele" și "Discursurile", în care istoria apare ca un pretext pentru o nouă și aprofundată analiză ce punea în prim plan știința politică. Francesco Guicciardini (1483 - 1540) a scris o "Istorie a Florenței" și "Istoria Italiei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ce avea ca tema evul mediu în secolul XII. Romanul istoric transformă istoria în cel mai popular subiect. Consacră istoria scrisă ca o istorie narativă, trecutul fiind reînviat, fiind descrise costumele și clădirile, dar lipseau elementele de analiză și de meditație specifice literaturii istorice din secolul anterior. Astfel, literatura a înlocuit filosofia. În Franța s-au remarcat: Victor Hugo (care a scris "Mizerabilii" și "Notre Dame de Paris);" Marie Henry Beyle Stendhal (care a scris "Roșu și Negru" și "Mănăstirea din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefața multor cărți și monografii ale unor mănăstiri și biserici din cadrul Patriarhiei Române. Între anii a publicat peste 17 de volume de predici, cuvântări și meditații, cu titlul general " Pe treptele slujirii creștine" și un volum cu titlul "Slujind Altarul străbun", care cuprind peste 7000 de pagini, cu aproximativ 1500 titluri. A inițiat o bogată și fructuoasă activitate culturală și științifică, promovând permanent acțiuni care au
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de la Universitate pe motiv de absenteism. În acești ani o cunoaște pe viitoarea sa soție Cristina Mamali. Urmează o perioadă 1970 - 1973 mai grea, perioadă în care nu-și găsește loc de muncă și este întreținut de către tatăl său, dă meditații și scrie volumul de proză scurtă „"În după amiaza aceea"” pe care-l depune spre publicare la Editura Cartea Românească, dar pe care-l retrage din cauza apariției „"Tezelor din iulie"” ale lui Nicolae Ceaușescu. În această perioadă îi cunoaște pe
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
viziuni despre socialism. În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) "Noi" de Evgheni Zamiatin pentru gazeta "". Cartea autorului rus avea să-i inspire romanul său propriu, "O mie nouă sute optzeci și patru". Publicată în 1949, cartea era o meditație asupra destinului tiraniei în viitor. Ea a avut un efect foarte puternic și numeroase formule și cuvinte au intrat în vocabularul de zi cu zi. George Orwell a murit la data de 21 ianuarie 1950, la Londra, din cauza tuberculozei. Postum
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]