13,191 matches
-
Wind 1997" a fost vândută în peste 37 de milioane de exemplare, fiind cea mai bine vândută melodie din istorie. A avut peste 50 de melodii Top 40, șapte albume consecutive pe locul 1 în topurile din Statele Unite, 56 de melodii Top 40, 16 melodii Top 10, patru melodii numărul 2 și nouă melodii numărul 1. A câștigat cinci premiiGrammy, un premiu Tony, iar pentru muzică de film "The Lion King / Regele Leu" a primit în 1995 premiul Oscar și un
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
vândută în peste 37 de milioane de exemplare, fiind cea mai bine vândută melodie din istorie. A avut peste 50 de melodii Top 40, șapte albume consecutive pe locul 1 în topurile din Statele Unite, 56 de melodii Top 40, 16 melodii Top 10, patru melodii numărul 2 și nouă melodii numărul 1. A câștigat cinci premiiGrammy, un premiu Tony, iar pentru muzică de film "The Lion King / Regele Leu" a primit în 1995 premiul Oscar și un Glob de Aur. În
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
de milioane de exemplare, fiind cea mai bine vândută melodie din istorie. A avut peste 50 de melodii Top 40, șapte albume consecutive pe locul 1 în topurile din Statele Unite, 56 de melodii Top 40, 16 melodii Top 10, patru melodii numărul 2 și nouă melodii numărul 1. A câștigat cinci premiiGrammy, un premiu Tony, iar pentru muzică de film "The Lion King / Regele Leu" a primit în 1995 premiul Oscar și un Glob de Aur. În 2004, revista "Rolling Stone
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
cea mai bine vândută melodie din istorie. A avut peste 50 de melodii Top 40, șapte albume consecutive pe locul 1 în topurile din Statele Unite, 56 de melodii Top 40, 16 melodii Top 10, patru melodii numărul 2 și nouă melodii numărul 1. A câștigat cinci premiiGrammy, un premiu Tony, iar pentru muzică de film "The Lion King / Regele Leu" a primit în 1995 premiul Oscar și un Glob de Aur. În 2004, revista "Rolling Stone" l-a poziționat pe locul
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
Waltz" a lui Winifred Atwell după ureche. După ce a interpretat la petreceri și reuniuni de familie, la vârsta de 7 ani a început să ia lecții de pian formale. A dovedit aptitudini muzicale în timpul școlii, inclusiv abilitatea de a compune melodii. La varsta de 11 ani a obținut o bursă la Academia Regală de Muzică. Pentru următorii cinci ani asista la orele de sâmbată ale Academiei din centrul Londrei și a declarat că îi facea plăcere să interpreteze lucrări de Chopin
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
vitreg extrem de grijuliu și devotat de care John s-a atasat și îi spunea Derf (prenumele său scris invers). S-au mutat într-un apartament dintr-o clădire numită Frome Court, nu departe de prima casă. Aici John a compus melodiile care aveau sa îi lanseze cariera. A trăit aici până când a avut patru albume în topul 40 american. La vârsta de 15 ani, cu ajutorul mamei și tatălui său vitreg, Reginald Dwight a devenit un pianist de weekend la un local
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
teanc de versuri scrise de Bernie Taupin, care a răspuns aceluiași anunț. Dwight a compus muzica pentru versuri și le-a trimis lui Taupin prin poștă, începând o prietenie care ține până astăzi. În 1967, ceea ce avea să fie prima melodie Elton John/Bernie Taupin, "Scarecrow", a fost înregistrată; când cei doi s-au cunoscut, șase luni mai târziu, Dwight activa sub numele de "Elton John", în omagiu pentru saxofonistul Bluesology "Elton" Dean și Long "John" Baldry. Echipa formată din John
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
sub numele de "Elton John", în omagiu pentru saxofonistul Bluesology "Elton" Dean și Long "John" Baldry. Echipa formată din John și Taupin s-au angajat la DJM Records ca și compozitori în 1968 și pentru următorii doi ani au compus melodii pentru diferiți artiști precum Roger Cook și Lulu. Taupin scria versurile în mai puțin de o oră și le dădea lui John, care compunea muzica pentru ele într-o jumătate de oră, lăsând la o parte versurile dacă nu putea
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
care compunea muzica pentru ele într-o jumătate de oră, lăsând la o parte versurile dacă nu putea veni repede cu ceva pentru ele. În această perioadă, John a mai activat ca pianist de studio pentru diferiți artiști, inclusiv pentru melodia "He Ain't Heavy, He's My Brother" a lui The Hollies. La îndemnul publicistului muzical Steve Brown, John și Taupin au început să compună melodii mai complexe pe care John să le înregistreze pentru DJM. Primul single a fost
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
perioadă, John a mai activat ca pianist de studio pentru diferiți artiști, inclusiv pentru melodia "He Ain't Heavy, He's My Brother" a lui The Hollies. La îndemnul publicistului muzical Steve Brown, John și Taupin au început să compună melodii mai complexe pe care John să le înregistreze pentru DJM. Primul single a fost "I've Been Loving You" (1968), produs de Caleb Quaye", fost chitarist la Bluesology. În 1969, împreună cu Quaye, toboșarul Roger Pope și basistul Tony Murray, John
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
ceea ce-l determină pe domnul Orphée să-și ridice apoi glasul într-o lamentație ipocritâ, interpretând la vioară primele acorduri din celebra arie a lui Orfeu la Gluck: "On m'a ravi mon Eurydice!" Zeii îl acompaniază imediat, cunoscând toți melodia - patosul operei "Orfeo ed Eurydice " înlocuiește aici, sub formă de citat, disperarea reală. Nici Jupiter nu se lasă înșelat de acest fals patetism, dar poruncește totuși eliberarea Euridicei, fiind supus convențiilor sociale și în plus sperând să o seducă el
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
regizorului Scott de a folosi piesă "Hispanola" pentru a da tonul filmului, si mai putin tema pentru eroica "Conquest of Paradise". CD-ul a fost lansat în magazine cu cele două coperți. S-a lansat și un EP incluzând două melodii care nu au fost incluse pe album: Alături de Vangelis mai interpretează și alți artiști, chitariști flamenco, vocaliști iar prințe instrumentele folosite se numără vioară, mandolina, flautul. Vangelis utilizează sintetizatoare, dar și instrumente clasice, coarde normale și etnice, pianul electric și
1492: Conquest of Paradise (album) () [Corola-website/Science/304531_a_305860]
-
electrică. În videoclip nu se indică numele interpretului. Dar, abia după ce a fost vizualizat de milioane de ori, ziarul New York Times i-a dezvăluit totuși identitatea, fiind vorba de Jeong-Hyun Lim, un băiat de 23 de ani care a înregistrat melodia în dormitorul său. Succesul lui YouTube a afectat situl companiei Universal Tube & Rollform Equipment, a cărei adresă era utube.com. Din cauza numărului mare de vizitatori nesiguri de scrierea corectă pentru YouTube (utube se citește la fel ca și youtube), situl
YouTube () [Corola-website/Science/304518_a_305847]
-
dacă postarea s-a făcut în condițiile de "utilizare cinstită". Cazul a avut-o în vedere pe Stephanie Lenz din Gallitzin, Pennsylvania, care a creat un videoclip de 29 de secunde în care fiul ei de 13 luni dansa pe melodia "Let's Go Crazy", publicându-l apoi pe YouTube. YouTube cere utilizatorilor săi să "marcheze" videoclipurile ca "nepotrivite", dacă e cazul, urmând ca un angajat să le verifice dacă într-adevăr încalcă vreo regulă a site-ului sau nu. Încă
YouTube () [Corola-website/Science/304518_a_305847]
-
de producție, Adel, jucând și în primul film al companiei, "Jeff". Delon a jucat apoi în "Borsalino", unul dintre filmele franceze cu cele mai mari încasări în acei ani. În 1973 a cântat în duet cu cântăreața pop fraceză, Dalida melodia "Paroles, paroles". A jucat în "Zorro" (1975), iar în 1976 a jucat în filmul câștigător al Premiului César, "Monsieur Klein" . De la apariția unei mărci de parfum cu numele său, au existat mai multe produse vândute sub numele : ceasuri, articole de
Alain Delon () [Corola-website/Science/304529_a_305858]
-
ale sale. Printre operetele din această perioadă se numără "Frumoasa Elena" (1864), "Viața pariziană" (1866), "Marea Ducesă de Gerolstein" (1867) și "Pericolla" (1868). Umorul riscant (deseori despre intrigi sexuale) și aluziile subtile aduse societății burgheze, împreună cu aplecarea lui Offenbach asupra melodiei, i-au făcut operetele cunoscute la nivel internațional, cu versiuni traduse fiind interpretate la Viena, Londra și în alte mari orașe ale Europei Offenbach este asociat cu Al Doilea Imperiu Francez al lui Napoleon al III-lea; împăratul și curtea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
de starea economică precară să valorifice toate aptitudinile copiilor cât mai repede, ca muzicant prin localuri. Împreună cu Julius și Isabella, un frate și o soră mai mari, Jacob a format un trio care interpreta cu predilecție dansuri la modă și melodii din opere. Vârsta oricum fragedă a copiilor a fost subevaluată în textul afișelor, mai ales Jacob a fost prezentat peste tot drept un copil-minune. Deși tatăl devenise între timp cantor cu salariu fix al comunității evreiești, micii muzicieni au fost
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
în continuare lecții de violoncel, întâi la Alexander, mai târziu la profesorul Bernhard Breuer (1808-1877), care l-a instruit pe adolescent probabil și în teoria compoziției. Breuer însuși devenise celebru în Köln drept membru fondator al conservatorului și compozitor al melodiilor de carnaval. După un timp, Isaac a realizat că nici Breuer nu mai avea ce să-l învețe pe Jacob și a decis să-și înscrie fiul la conservatorul de la Paris. În noiembrie 1833 Isaac a plecat cu fiii săi
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Comice. Fiind de-acum încolo considerat un talent promițător, el a fost interpretat de către dirijorul Louis-Antoine Jullien (1812-1860) și în sezonul de vară 1837 din Jardin Turc. „Rebecca”, un vals al adolescentului Offenbach, a ajuns astfel notoriu în presă, datorită melodiilor preluate din cultul iudaic și i-a adus renumele unui modernist radical și iconoclast. Activitatea pentru Jardin Turc a fost întreruptă abrupt, probabil din cauza diferendelor cu Louis-Antoine Jullien, astfel încât compozitorul s-a văzut deodată lipsit de venituri. Un tânăr muzician
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a înlesnit lansarea ca violoncelist, la nouăsprezece ani. Primul concert în public l-a susținut alături de Jules, în 1839. Încă din aceea perioadă muzicianul a fost atras de lumea teatrului și a acceptat cu plăcere angajamentul de a scrie câteva melodii pentru vodevilul „Pascal et Chambord”, care au rămas însă lipsite de succes. Prin ascensiunea ca violoncelist al saloanelor pariziene, Offenbach a câștigat în schimb o serie de discipoli. Renumele de curând dobândit i-a permis să apară și pe scena
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
neatinsă în "Deșert" este transformată de Offenbach în același an într-o farsă în care patosul modelului este contracarat de plângerile prin care un dandy impută deșertului lipsa cafenelelor și un climat mizerabil. În lamentațiile acestea sunt amestecate fragmente din melodiile în vogă pe străzile Parisului. Cu scopul de a se vedea interpretat pe scena Operei Comice, Offenbach a prezentat doar la două luni după această parodie, în aprilie 1846, nu mai puțin de șapte noi fragmente de operă într-un
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
franceză la începutul anului 1860, pentru a fi decorat peste un an cu "Legiunea de Onoare", cel mai înalt ordin francez. Pe la mijlocul lunii februarie 1860 Offenach a organizat spectacolul "Le Carnaval des Revues", care trecea în revistă cele mai celebre melodii ale sale și prezenta în plin carnaval mai multe parodii muzicale noi. Printre acestea s-a numărat și scena "Muzicianul viitorului" ("Le Musicien de l'avenir"), un pamflet mai degrabă naiv la adresa lui Richard Wagner. Wagner reușise cu mare greutate să
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
înainte un proiect wagnerian. Vienezii nu au apreciat însă nici opera lui Offenbach, care includea atât un vals din "Le Papillon" cât și cântecul patriotard "Vaterlandslied", compus la Köln în 1848. Posteritatea le va da dreptate, compozitorul va folosi singura melodie care avusese succes la Viena, "Cântul elfilor" ("Der Elfengesang"), în "Povestirile lui Hoffmann". Probele operei au făcut necesară o ședere mai îndelungată la Viena, cu ocazia căreia Offenbach fusese primit în audiență de către împăratul Ferdinand I și era aproape în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
din New York. Offenbach și-a petrecut vara anului 1867 compunând bufonerii pentru teatrul din Bad Ems, deși suferea de o gută care aproape îl imobiliza. După acest ultim mare succes compozitorul s-a mărginit să alcătuiască cu ajutorul celor mai celebre melodii ale sale noi înscenări. Din această masă de piese stereotipe se remarcă doar opera bufă "La Périchole", reprezentată în 1868. Anul 1868 a fost marcat de reformele liberale ale lui Napoleon, prin care au fost permise libertatea presei și demonstrațiile
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
valea Rinului și că este astfel „asociat într-o oarecare măsură acestor groaznice fiare”. Foștii compatrioți au nutrit în schimb în continuare admirație pentru compozitor; astfel, trupele prusace victorioase au fost întâmpinate la Berlin cu o reprezentație de gală a melodiilor din "La Vie Parisienne". Între timp în Franța izbucnise, după retragerea germanilor, războiul civil dintre Comuna din Paris și forțele legitimate de "Assemblée nationale", conduse de la Versailles de către liberalul Adolphe Thiers. Prin eliberarea deținuților de război din captivitatea prusacă acesta
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]