9,544 matches
-
Ambrosie a primit interdicția de a mai sluji din partea Patriarhului său până la trecerea la credința de rit vechi. Subbotiul Ivanovici, marele apologet al Ortodoxiei oficiale din acea vreme, dezvăluie invenția pusă în circulație de adeptul belopopoviț Platon Afanasievici. Dimpotrivă, când mitropolitul Ambrosie a trecut la Biserica de rit vechi, și aflând aceasta, Patriarhul Constantinopolului, i-a trimis o scrisoare în care îi cerea să se reîntoarcă și că îi va da cea mai bună Eparhie." . Mitropolitul Ambrosie a refuzat categoric, iar
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
belopopoviț Platon Afanasievici. Dimpotrivă, când mitropolitul Ambrosie a trecut la Biserica de rit vechi, și aflând aceasta, Patriarhul Constantinopolului, i-a trimis o scrisoare în care îi cerea să se reîntoarcă și că îi va da cea mai bună Eparhie." . Mitropolitul Ambrosie a refuzat categoric, iar o altă mărturie despre vrednicia sa, relatează: ajungând mitropolitul Ambrosie la Viena cu deputații săi pe 25 iunie, și prezentându-se personal împăratului Ferdinand I, pe 11 iulie, cu cererea și celelalte acte, Împăratul trimite
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
și aflând aceasta, Patriarhul Constantinopolului, i-a trimis o scrisoare în care îi cerea să se reîntoarcă și că îi va da cea mai bună Eparhie." . Mitropolitul Ambrosie a refuzat categoric, iar o altă mărturie despre vrednicia sa, relatează: ajungând mitropolitul Ambrosie la Viena cu deputații săi pe 25 iunie, și prezentându-se personal împăratului Ferdinand I, pe 11 iulie, cu cererea și celelalte acte, Împăratul trimite consulului Țarigradului o scrisoare, cerând să fie arătată Patriarhului și să fie întrebat acesta
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
săi pe 25 iunie, și prezentându-se personal împăratului Ferdinand I, pe 11 iulie, cu cererea și celelalte acte, Împăratul trimite consulului Țarigradului o scrisoare, cerând să fie arătată Patriarhului și să fie întrebat acesta, dacă există într-adevăr un mitropolit Ambrosie și dacă nu este oprit de a oficia slujbe religioase. Patriarhul va răspunde că nu doar există, ci acest mitropolit n-a greșit cu nimic, iar schimbarea lui a fost cauzată invidiei turcilor. Mai mult, el este liber să
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
consulului Țarigradului o scrisoare, cerând să fie arătată Patriarhului și să fie întrebat acesta, dacă există într-adevăr un mitropolit Ambrosie și dacă nu este oprit de a oficia slujbe religioase. Patriarhul va răspunde că nu doar există, ci acest mitropolit n-a greșit cu nimic, iar schimbarea lui a fost cauzată invidiei turcilor. Mai mult, el este liber să plece din Eparhia sa prin acordul primit de patriarhul Anthimos, care a și semnat în acest răspuns. Împăratul a primit hârtiile
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
Mai mult, el este liber să plece din Eparhia sa prin acordul primit de patriarhul Anthimos, care a și semnat în acest răspuns. Împăratul a primit hârtiile consulului și a emis Decretul Cancelariei Împăratului pe 3 noiembrie 1846, nr. 34987. Mitropolitul Ambrosie nu a stat multă vreme la Mănăstirea de la Fântâna Albă. La 6 ianuarie 1847, pentru prima dată a hirotonisit la rang de episcop pe preotul Kiril Timofeev, apoi pe ieromonahul Arcadie Dorofeev, devenit astfel episcopul credincioșilor din Dobrogea (Slava
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
de rit vechi din Rusia. De asemenea, a mai hirotonit cinci preoți și trei ierodiaconi. La 6 decembrie 1847, în semn de protest contra episcopului Antonie al Rusiei, la cererea energică a guvernului rus în frunte cu Împăratul Nicolae I, mitropolitul Ambrosie este calomniat de acesta în fața guvernului austriac, și este exilat pentru totdeauna de la Fântâna Albă la Zill (Austria, astăzi în Slovenia), unde a trăit sub strictă supraveghere timp de 15 ani, până la moartea sa survenită pe 30 octombrie 1863
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
Patriarhiei Constantinopolului, dar IPS Ambrosie a refuzat. A fost înmormântat în cimitirul grecesc din orașul Trieste (astăzi în Italia). Mitropolia de la Fântâna Albă a înaintat în anul 1912 o cerere către autoritățile austriece pentru a permite aducerea rămășițelor pământești ale mitropolitului Ambrosie de la Trieste la Fântâna Albă. Începerea primului război mondial nu a permis realizarea acestui plan. Cu ocazia Soborului Mondial al Bisericii de Rit Vechi din septembrie 1996 de la Brăila, mitropolitul Ambrosie a fost trecut în rândul sfinților. La 3
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
autoritățile austriece pentru a permite aducerea rămășițelor pământești ale mitropolitului Ambrosie de la Trieste la Fântâna Albă. Începerea primului război mondial nu a permis realizarea acestui plan. Cu ocazia Soborului Mondial al Bisericii de Rit Vechi din septembrie 1996 de la Brăila, mitropolitul Ambrosie a fost trecut în rândul sfinților. La 3 iulie 2000, rămășițele pământești ale mitropolitului Ambrosie au fost aduse de la Trieste, fiind depuse în Catedrala Mitropolitană de Rit Vechi din municipiul Brăila (România).
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
Albă. Începerea primului război mondial nu a permis realizarea acestui plan. Cu ocazia Soborului Mondial al Bisericii de Rit Vechi din septembrie 1996 de la Brăila, mitropolitul Ambrosie a fost trecut în rândul sfinților. La 3 iulie 2000, rămășițele pământești ale mitropolitului Ambrosie au fost aduse de la Trieste, fiind depuse în Catedrala Mitropolitană de Rit Vechi din municipiul Brăila (România).
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
arhimandritul Pimen Zainea este ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul “Suceveanul". Este hirotonit întru arhiereu, cu prilejul hramului Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava, la 24 iunie 1982 de către IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, împreună cu PS Episcop Eftimie Luca al Romanului și Hușilor și cu PS Roman Ialomițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La săvârșirea hirotoniei au participat și Patriarhul Iustin Moisescu al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Diodor
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
lui Alexandru căpitanul, jumătate din Crasna. Cealaltă jumătate de sat este a Mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuți. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului 1729 mitropolit al țării. El întări în 12 martie 1731 zapisul lui Miron Gafenco uricariul, către Nicolai Talpă privitor la jumătate din Crasna, la care renunțase el mai înainte împreună cu Misail, egumenul Mănăstirii Putna. La 12 ianuarie 1736, Grigore al II-lea
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
ș stăpâni cineș parte sa, în sămnile ce s-au arătat mai sus și pe hotărâre ce s-au făcut. Am dat această mărturie hotarnică la mâna părinților călugări de Putna ca să le fie de cradință.”" La 11 martie 1762, mitropolitul Gavril Callimachi al Moldovei, împreună cu doi boieri dă mărturie pentru Crasna, ținutul Sucevei, din care: jumătate este a Mănăstirii Putna, iar jumătate a lui Alexandru Ilschi. La 2 septembrie 1762, Grigore Callimachi, domnul Moldovei, întărește Mănăstirii Putna jumătate din satul
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
să mai revină în fruntea partidului, în pofida rugăminților membrilor de frunte ai partidului. El s-a retras din nou la Storojineț, mulțumindu-se, în toată această perioadă, cu postura de sfătuitor al oamenilor politici români din Bucovina și sprijinitor al mitropolitului Vladimir de Repta, în chestiunile privitoare la păstrarea caracterului românesc al Mitropoliei Bucovinei. Odată cu izbucnirea primului război mondial și deși era amenințat cu eventuale represalii din partea autorităților austriece, Flondor a refuzat să se refugieze în România afirmând că: ""Mai am
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
1968 să se înscrie la Facultatea de Filosofie din București, dar, deși a trecut baremurile, a fost refuzat din cauza „originii nesănătoase” (fost deținut politic). După un an a încercat la Facultatea de Teologie din Sibiu, dar a fost respins de mitropolitul de atunci pe același motiv. A început să scrie atât proză cât si poezie. A încercat să publice câteva poezii fără nici o tentă politică în ziarele vremii, dar a fost refuzat. De la ieșirea din închisoare în 1964 și până în 1990
Ioan Victor Pica () [Corola-website/Science/305477_a_306806]
-
numai pentru export, si a fost ascultat în România doar începînd din decembrie 1989, în timpul revoluției. Colindele Madrigalului lui Marin Constantin au devenit legendare și au făcut parte din istoria lui Marin Constantin și a corului sau Madrigal, așa cum atestă Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania. În 1985 a creat și înregistrat zece discuri sub titlul „Artă construcției și interpretării corale” reprezentînd teoria să, psihotehnica, pentru dirijat coral Cele zece discuri sînt prezentate de Marin Constantin și exemplificările realizate de Corul Madrigal sub
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]
-
nesocotind prerogativele domniei, manifestatu tendințe opoziționiste. Fenomenul este relevat de cronicarul Radu Popescu și Paul de Alep, aflat în vizită la Craiova în acea perioadă. Tot în 1620, Mihail Moxa, care-și făcuse ucenicia la mănăstirea Bucovăț, scrie, la îndemnul mitropolitului Teofil, un hronograf, prima istorie universală în cultura românească. Banul Chirică Rudeanu a rămas în amintirea Craiovei prin "închisoarea marelui ban" care se bucura de o "faimă" deosebită, devenind neîncăpătoare pentru rumânii, robii și meșteșugarii provinciei. Viața țăranilor din jurul Craiovei
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
1917, este trimis la Saratov, dar după o serie de cereri imperative din partea clericilor și laicilor din Kiev s-a reîntors după trei luni la vechiul post. La inițiativa sa au fost înființate consiliile parohiale, care l-au ales ca mitropolit al Kievului pe IPS Vladimir Bogoyavlenski. Episcopul Nikodim a fost suporterul Rusiei unite și indivizibile, ca urmare a acestui fapt intrând în conflict cu activiștii pentru reînființarea statului național ucrainean și pentru autocefalia bisericească ucraineană. După moartea martirică a mitropolitului
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
mitropolit al Kievului pe IPS Vladimir Bogoyavlenski. Episcopul Nikodim a fost suporterul Rusiei unite și indivizibile, ca urmare a acestui fapt intrând în conflict cu activiștii pentru reînființarea statului național ucrainean și pentru autocefalia bisericească ucraineană. După moartea martirică a mitropolitului Vladimir Bogoyavlenski, PS Nikodim a contribuit la alegerea ca mitropolit al Kievului și Galiției a IPS Antonie Khrapovitski, de asemenea un inamic declarat al autocefaliei Bisericii Ucrainiene. La sfârșitul vieții sale, el și-a justificat astfel poziția sa din timpul
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
fost suporterul Rusiei unite și indivizibile, ca urmare a acestui fapt intrând în conflict cu activiștii pentru reînființarea statului național ucrainean și pentru autocefalia bisericească ucraineană. După moartea martirică a mitropolitului Vladimir Bogoyavlenski, PS Nikodim a contribuit la alegerea ca mitropolit al Kievului și Galiției a IPS Antonie Khrapovitski, de asemenea un inamic declarat al autocefaliei Bisericii Ucrainiene. La sfârșitul vieții sale, el și-a justificat astfel poziția sa din timpul războiului civil: "Am susținut unitatea indivizibilă a Bisericii și a
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
Bisericii și a țării natale, opunându-mă celor care voiau să o distrugă'". În anul 1918, PS Nikodim este arestat de către suporterii generalului Simon Petliura și a petrecut nouă luni în captivitate: mai întâi în Galiția, apoi în Polonia - împreună cu mitropolitul Antonie Khrapovitski și cu arhiepiscopul Evloghie Georgievski. În anul 1919 este numit de către Patriarhul Tihon Belavin al Moscovei ca episcop de Tavrichev și Simferopol. A trecut linia frontului și în luna iunie 1920 a sosit în Peninsula Crimeea în timpul a
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
XII-lea. Că în "Orlando furiosul", eroul principal al eposului este un războinic orbit de iubire. Prima tipografie cu litere mobile în limba georgiana a fost întemeiata în 1710 de ipodiaconul Mihail Ștefanovici la Tbilisi, prin mijlocirea lui Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești originar din Iberia caucaziana (Iveria). Prima carte tipărită în georgiana a fost un "Liturghier" având o dedicație în limba română cu caractere georgiene pentru principele Vahtang al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
, cu hramul Sfânta Treime, este o biserică ortodoxă construită între anii 1902-1906 în orașul Sibiu, pe locul unei biserici grecești din 1797-1799 care a servit până atunci drept catedrală episcopală. A fost ctitorită de mitropolitul Ioan Mețianu și construită după planurile inginerilor arhitecți Virgil Nagy și Joseph Kammer din Budapesta. De la inaugurare și până în prezent edificiul este catedrala Arhiepiscopiei Sibiului și a Mitropoliei Ardealului. Lăcașul prezintă caracteristicile unei bazilici bizantine fiind o copie la scară
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
pe terenul Soldisch înspre strada Andrei Șaguna, iar celălalt pe locul grădinii Flora, azi pe strada Victoriei (în zona actualelor cămine studențești). Comisia de analiză a recomandat la 21 ianuarie 1898 locul din strada Morii nr. 16. În octombrie 1898 mitropolitul Miron Romanul a murit, succesorul său fiind ales Ioan Mețianu (1898-1916). La 22 mai 1899, Consistoriul arhidiecezan numește o subcomisie formată din: Dr. Ilarion Pușcariu, Dr. Elie Cristea și Nicolae Ivan, care avea menirea de a pregăti un proiect de
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
pentru planurile de construcție a catedralei. La 22 iunie, Consistoriul arhidiecezan face un apel către „Reuniunea regnicolară a arhitecților și inginerilor din Budapesta” pentru studierea condițiilor concursului, atașând schițele deja alcătuite, precizând dimensiunile (pentru circa 1800 persoane), stilul neapărat bizantin. Mitropolitul Ioan Mețianu insista “pentru ideea ca biserica să aibă două turnuri frumoase”, iar suma disponibilă se anunța a fi de aproximativ 320.000 de coroane. Data limită de prezentare a proiectelor era 15/28 ianuarie 1900, iar juriul era format
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]