9,547 matches
-
stăpânește Boteștii, moșia rămânând a Cantacuzinilor până în 1804 când este vândută unor boieri moldoveni. Satul Brădățel are prima atestare documentară în anul 1456 când Petru Aron întărește Mânăstirii Moldovița hotarul de la Gura Brădățelului. În 1529, Ștefan Voievod vinde Brădățelul cu tot cu mori unor rude ale sale care mai târziu îl vor vinde lui Șerban Cantacuzino. Sat Mihăiești a fost satul lui Mihai, fiul lui Mic Crai și va fi vândut de moștenitorii acestuia Mitropolitului Teoctist în anul 1444 iar acesta îl dăruiește
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
Apele sunt, de fapt, răspunzătoare în cea mai mare parte de modelarea reliefului Podișului Fălticeni. Teritoriul comunei Ipotești este încadrat din punct de vedere administrativ de unitățile teritoriale aparținând: municipiului Suceava (Nord), comunei Bosanci (Sud), orașului Salcea (Est) și comunei Moara (Vest). Comuna Ipotești se întinde pe o suprafața 2282 Ha. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ipotești se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Din punct de vedere etnic
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
și Fundu Moldovei, iar la nord limita este situată pe culmile joase Ardeloaia și Runculeț, care separă sectorul sudic de sectorul central al culoarului depresionar și face hotar cu comuna Breaza. Gura văii Sadova se lărgește spre sud-est până la Pîrîul Morii, care o desparte de municipiul Câmpulung Moldovenesc, între aceste limite, comuna Sadova ocupă o suprafață de 67,86 kmp. Ținând cont de cadrul natural se pot surprinde trăsăturile caracteristice ale acestuia și modul în care oamenii au știut să-l
Comuna Sadova, Suceava () [Corola-website/Science/301994_a_303323]
-
Câmpulung Moldovenesc. Teritoriul comunei cuprinde zona montană formată din ultimele ramificații sud - vestice ale Obcinei Feredeului, munții: Muncel, Măgurele, Măcieș, Floarea, dealul Ardeloaia și din valea pârâului Sadova cu principalii afluenți ai acestuia pâraiele: Iezer, Zbrancani, Roatelor, Mazăre și Pârâul Morii. Altitudinea teritoriului este cuprinsă între 700 m la confluența pârâului Sadova cu râul Moldova și 1364 în Vârful Pietriș. Din punct de vedere administrativ comuna Sadova se învecinează spre nord cu comuna Breaza, spre nord - est cu comunele Moldovița și
Comuna Sadova, Suceava () [Corola-website/Science/301994_a_303323]
-
spre Stroesti până aproape de casă lui Soceanu câteva construcții unde stă acum familia Ursescu de asemenea pe partea dreaptă a pârâului bisericii din islaz până la Cerna ,biserica de lemn pe Valea Bisericii încă există și de asemenea se află o moară la confluenta pârâului bisericii cu Cerna încă se poate observa în zăvoiul din marginea Cernii canalul ce aducea apă la stăvilar...conacul Dragu încă nu există erau construcții acolo unde este casa lui Jean Drăgulescu Boalda și Glod aveau doar
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
mărginesc satul în partea de nord și sud, foarte bune pentru activități agricole. Satul se află pe traseul șoselei care leagă Mociu de Câmpia Turzii, prin Frata. Între cele două războaie mondiale și până la apariția colectivizării, satul a fost celebru prin Moara de măcinat grâu, care deservea toate satele din jur și asigura o calitate deosebită a făinii obținute . Clima este temperată, cu ierni relativ reci, primăveri și ierni geroase. Vara este călduroasă, temperaturile atingând în lunile iulie și prima jumătate a
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
le au locuitorii Clujului". Aici se înșiră de asemenea și din ce anume se compun acele proprietăți: pământuri arătoare, lucrate și neluvrate, din ogoare, livezi, pășuni, fânețe, păduri, vii, podgorii, dealuri, văi, ape și râuri, piscine, locuri de pescuit și mori. În următoarele secole posesiunea Feiurdului se schimbă des. Printre proprietari amintim: văduva lui Toma Sombori fiica lui Ioan Bathori, și fetele lui Ladislau Bathori; primarul Clujului, Ambrosiu Szabo; familia Báthori Miklós; Gábor Sombori s.a.m.d. Anul 1805 a fost
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
Poderei, ș.a. Aici sunt întâlnite numeroase păduri - pădurea Biteni, Ocoliș, Crișeni, Spini, Dumbrava-Ghiriș, Toag și cea mai mare dintre ele, Pădurea Lată. Rețeaua hidrografică este slab reprezentată, prin mici cursuri de apă ca Valea Crișeniului, Valea Zorenilor, Botănaș, Heler, Valea Morii, Valea Roșieni, Valea Chesăului, Valea Ghirișului. În văi mai există încă mici ochiuri de apă, rămășițe ale fosturilor lacuri existente odată. Clima este una boreală, cu ierni relativ reci, primăveri și ierni geroase. Temperatura maximă, măsurată în luna iulie, este
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
în localitate, în urma unor cercetări de salvare, executate în anul 1987, s-au descoperit fragmente ceramice române, respectiv un coronament de monument funerar român, reprezentând doi lei adosați și între ei un sfinx cu mască funerară. În centrul comunei, lângă moară, s-au descoperit substrucțiile unei cladiri și multe cărămizi române; este posibil ca tot de aici să provină și un relief, reprezentând pe o fată doi gladiatori, iar pe cealaltă, un bărbat călare. Monumentul descris pare a fi un perete
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
ale pârâului Gădălin, în dreptul casei lui Ioan Brumar, care aparține de satul Căianul Mic, se află fragmente ceramice romane.Cele trei puncte cu descoperiri aparțin, foarte probabil unei singure așezări, dezvoltate pe valea Gădălinului.De asemenea ,în centrul comunei, lângă moară, s-au descoperit substrucțiile unei cladiri și multe cărămizi române; este posibil ca tot de aici să provină și un relief, reprezentând pe o fată doi gladiatori, iar pe cealaltă, un bărbat călare. Monumentul descris pare a fi un perete
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
castelul grofului (Haller de Hallerko, Kornis de Goncz-Ruszko și Karacsay de Valje - Szaka) dinspre sud, respectiv est și vest, fiind mai degrabă niște bordeie, de mărimea unor colibe ("coliben"). În zona centrală,partea de vest a satului (unde este actuala moară) apare gospodăria familiei Bogaty Imre (în românește Bogătean Indrei), o familie bogată, care a deținut moșia în tarlaua "Șes" (ultimele 50 hectare din moșie au rămas celor doi copii (Indrei și Irina) la început de secol 20, ulterior fiind valorificate
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
om, dar și diverse legende despre un strigăt abisal al apelor, vestitor de moarte. De asemenea, ca în orice altă comunitate sătească, și aici a funcționat o mitologie locală: o fântână miraculoasă (Fântâna de la Piatră), o stafie cuibărită într-o moară părăsită, un loc în care este îngropată o comoară ori iubiri excepționale, intrate în legendă. În timpul celui de-al doilea război mondial, în Comoșteni au poposit pentru un timp trupe naziste și apoi sovietice, care au lăsat amintiri de neșters
Comoșteni, Dolj () [Corola-website/Science/300394_a_301723]
-
legendar al satului, ciobanul Banu, care a săpat prima fântână, stabilindu-se în zonă), Fântânița (o comunitate de păstori care a fost asimilată de comunitatea Fântânii Banului) și Moreni (denumire determinată de ocupația preponderentă de morărit și numărul mare al morilor de apă, fapt favorizat de bogata pânză freatică din zonă). După descoperirea vestigiilor cetății geto-dacilor, comuna a luat numele de “CETATE” și are în componența sa satele: Fântâna Banului și Moreni, nume rămase astăzi adânc întipărite în memoria și sufletele
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
de 5010 pogoane, din care 4512 pogoane arabile, 210 pogoane fânețuri, 100 pogoane vie. În anul 1912 în comuna se găseau o Bancă Populară "Alexandru Nicolaide" înființată în anul 1911, Obștea de Arendare "Izvorul țăranului" înființată în anul 1911, o moară pe benzină, 2 biserici, școala primară, primărie, post telefonic, post de jandarmi, agent sanitar și infirmieră. Agricultură ocupă un loc important în economia comunei Mischii. Culturile agricole cultivate pe terenul agricol al comunei sunt: porumbul, care ocupă o suprafață de
Comuna Mischii, Dolj () [Corola-website/Science/300407_a_301736]
-
câmp), păsări, insecte, reptile. Caracteristice sunt solucrile negre și brune argiloase compacte, solurile brune și regosolurile și subsolurile argiloiluviale. Terenuri arabile valorificate agricol. Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura, cu ramurile ei conexe. În anul 1892, comuna avea o moară cu abur, cinci cârciumi. Efectivul de animale era de 560 vite mari cornute, 1.569 vite mici, 114 porci. În anul 1928, în comună erau o bancă populară "Tesluiul" (înființată în 1907), o moară cu abur, trei cârciumi. În anul
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
În anul 1892, comuna avea o moară cu abur, cinci cârciumi. Efectivul de animale era de 560 vite mari cornute, 1.569 vite mici, 114 porci. În anul 1928, în comună erau o bancă populară "Tesluiul" (înființată în 1907), o moară cu abur, trei cârciumi. În anul 1892, comuna avea 735 locuitori; în anul 1928 - 1.385 locuitori; în anul 1930 - 3.608 locuitori; în anul 1956 - 4.107 locuitori; în anul 1966 - 4.119 locuitori; în anul 1977 � 4.109
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Babele și Nebuna. Comuna Babele, formată din satele Babele și Sterea, avea 1271 de locuitori, o școală cu 37 de elevi (dintre care 3 fete), o moară pe Neajlov și o biserică. Comuna Nebuna era formată doar din satul de reședință cu 694 de locuitori și în care existau o biserică zidită în 1874 și o școală mixtă cu 30 de elevi (dintre care 6 fete). Anuarul
Comuna Clejani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300426_a_301755]
-
formată din satele Găujani și Petrișu, cu 1845 de locuitori. Existau în comuna două școli mixte una la Găujani, cu 38 de elevi (dintre care 6 fete), și una la Petrișu, cu 21 de elevi (dintre care 7 fete), o moară cu aburi, și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasă Dunărea a aceluiași județ, având 560 de locuitori în aceleași două sate. În 1950, comuna a fost transferată raionului Giurgiu din regiunea București. În 1968, a trecut
Comuna Găujani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300431_a_301760]
-
din trei părți: Tatomireștii de Jos (sau "Tatomireștii din Vale“, partea de pe "buza platoului / dealului", de la autostradă și de la calea ferată, dintre Pârâul Văii Rele și Pârâul Bongioaicăi, în ultimele două decenii, cu extindere urbanizatoare rapidă dincolo de măgura Țâțova, între Moara Mare și Castrul Romanilor / Gara CFR Răcari), Tatomireștii din Deal (partea de la nord de măgura Țâțova, de pe platoul dintre Pârâul Bongioaicăi și Pârâul Păunii Pachii) și Tatomireștii Mari (sau "Tatomireștii de Sus", partea platoului dintre Pârâul Păunii Pachii și Pârâul
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Uzunu", făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Călugăreni-Vartiade, Uzunu, Buturugari, Călugăreni-Moșteni și Călugărenii Mănăstirii (Crucea de Piatră), având trei biserici, două școli și trei mori de apă (una pe Neajlov și două pe Câlniștea). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Brăniștari și Strâmba Mare. Comuna Brăniștari era formată din satele Brăniștarii de Jos, Brăniștarii de Sus
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Brăniștari și Strâmba Mare. Comuna Brăniștari era formată din satele Brăniștarii de Jos, Brăniștarii de Sus, Brăniștari-Moșteni și Năneasca, având în total 865 de locuitori, două biserici, o moară și o școală cu 37 de elevi (dintre care 11 fete). Comuna Strâmba Mare era compusă din satele Strâmba de Jos, Strâmba de Sus și Crângurile, având în total 1515 locuitori; existau aici trei biserici, o școală și trei mori
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
moară și o școală cu 37 de elevi (dintre care 11 fete). Comuna Strâmba Mare era compusă din satele Strâmba de Jos, Strâmba de Sus și Crângurile, având în total 1515 locuitori; existau aici trei biserici, o școală și trei mori pe Neajlov. Anuarul Socec din 1925 consemnează redenumire comunei Uzunu în "Călugăreni", ea făcând parte din plasa Călugăreni din același județ; comuna avea 2265 de locuitori în satele Călugăreni, Crucea de Piatră și Uzunu. În plasa Călugăreni se aflau și
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
Evul Mediu Timpuriu. Alte opt sunt monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Gheorghe” (sfârșitul secolului al XIX-lea) din sud-estul satului Brăniștari; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1865); conacul Varthiadi (secolul al XIX-lea); școala veche (secolul al XIX-lea), astăzi muzeu; moara Varthiadi (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn din cimitir (secolul al XIX-lea; ultimele cinci din satul Călugăreni); ruinele unui beci din secolele al XVIII-lea-al XIX-lea aflate la nord-est de Hulubești; și biserica „Sfinții Voievozi
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Neajlov a județului Vlașca și era formată din satele Crevedia Mare (sau Crevedia Șuțului), Crevedia-Sfântu Gheorghe (sau Crevedia Mică), Crevedia-Stavropoleos și Sicaru, având în total 987 de locuitori. Existau în comună trei mori de apă pe Neajlov, o școală mixtă cu 50 de elevi (dintre care 9 fete), și două biserici (la Crevedia Mare și la Crevedia Mică). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 1789 de locuitori în satele
Comuna Crevedia Mare, Giurgiu () [Corola-website/Science/300428_a_301757]
-
XIX-lea, comuna purta numele de "Chiriacu", făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca, și era formată din satele Beiu, Chiriacu, Moșteni-Călărășani, cu o populație totală de 2547 de locuitori, și din satul nelocuit Măcărău. Existau în comună o moară și o școală cu 60 de elevi (dintre care o singură fată). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Ciolanul-Pangăl, formată din satele Ciolanu și Petru Rareș, cu 570 de locuitori. Erau
Comuna Izvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/300438_a_301767]