10,917 matches
-
vreunui "caid". Cel de la masa mea vorbește o engleză mai bună ca a mea. În fiecare din întâlnirile mele cu vreun membru al Partidului lui Dumnezeu sunt luat prin surprindere nu atât prin tonul rațional și grav cât prin înfățișarea modestă, ștearsă, cât mai discretă a interlocutorului. O influență iraniană, din câte se pare. Grangurii nu mai vin cu limuzina: mda, s-au schimbat lucrurile. În sudul țării, un farmacist mi-a spus: Cred că fiul meu (are foarte mulți) este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înălțime) unde Souha Bechara, o tânără comunistă libaneză, creștină ortodoxă, a stat închisă vreme de zece ani, pentru că a încercat să-l împuște pe șeful acestei miliții auxiliare, generalul Antoine Lahad. Avea douăzeci de ani atunci și, cu chipul ei modest și surâzător, este astăzi o adevărată eroină națională. Temnicerii și milițienii responsabili cu interogatoriile s-au refugiat în Israel, a cărui armată n-a uitat, atunci când s-a retras, în 2000, să dinamiteze instalațiile pentru a șterge măcar parțial urmele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care-i întâlnesc de luni de zile și care m-au făcut să simt, să simțim, cât sunt (suntem) de distrat (distrați). "Arabii sunt astăzi ființele cele mai nefericite din lume..." Bănuiai că se face puțin caz de singurătatea voastră. Modestul ecou pe care l-a avut cartea ta în presa noastră "de anvergură" și în dineurile oficiale nu te va dezminți. Nefericirea arabă, scrii tu, se citește în privirile celorlalți. În cea a polițiștilor francezi atunci când se uită la pașapoartele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-a schimbat. Nici degenerescență, nici regenerare. Nimic nou în natura lucrurilor, în dendrite și în hormoni. Fiecare val, în Mediterana ca și în alte părți ale lumii, e o surpriză și-i ca marea mereu luată de la început. Arta modestă a refrenului, a șansonetei uitate, reluată la radio și care ne face să savurăm pe neașteptate un crâmpei de tinerețe regăsită: iată minuscula, dar consolanta plăcere de care se privează veșnicii îndrăgostiți fără noroc respinși de arleziana numită Apocalipsa. 6
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
VI-lea. O atestă inscripția de pe o tăbliță. Este măslinul cel mai înalt în grad, dar nu-i fie cu supărare magisteriului, în materie de urme, verdeața e redhibitorie iar autoritatea inoperantă: numai fosilele anonime prezintă încredere, iar cele mai modeste sunt și cele mai convingătoare. Vreau adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și îi datorăm mult pentru că ne-a protejat de fundamentalism, bazat întotdeauna pe o lectură idiot de literală a Scripturilor, așa cum se mai întâmplă și acum în țările protestante. Ea își merită pe deplin subsidiile Republicii, între noi fie vorba modeste. Laicul își face datoria promovând francofonia în afara frontierelor țării. Care francofonie căci excelenta Misiune Laică nu are răspuns la toate are ca fundament notoriu congregațiile catolice: maicile din ordinele Sionului, al Carității, al Revelației, al Sfântului Iosif și călugării din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al lui N. Cosăcescu, al lui C. Stoican etc. Mănăstirea mare, întinsă, liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm aproape toată vremea de vorbă cu Vlădica Narcis Crețulescu 6, pe care l-am găsit lucrând în modesta lui chilie călugărească. Ne spune multe lucruri, ne arată manuscriptele lui; cufundat în studiile lui, pare cu totul străin de afacerile mănăstirii. Cu totul străin în adevăr este. Foarte vesel ne vorbește și ne povestește frumos și vremea trece. Curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca-ntr-o livadă, îngrijiți, tăiați frumos și rânduiți așa ca să nu se piardă nicio surcică. Și grădinuțe și culturi meticuloase. Cum ne apropiem de Berlin**, în același peisagiu de păduri de pini, dăm peste case de lucrători, mici și modeste, foarte multe cu antene de Radio. La 8 și 20 suntem la Berlin, gara Friederichstrasse. Toată ziua vizitez orașul. Întăi ieșim pe Spreea și aud un mierloiu, care cântă moldovenește, ca-n grădină la noi, la Iași. Apoi urmăresc o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sfârșit, suflete trudite! Ibrăileanu, Stere, Topîrceanu, Pătrășcanu. 25 Dechemvrie. Alaltăieri a plecat "sein excelenz". L-am văzut regulat la masa de amiază și sara până alaltăieri. Ieri nu l-am mai văzut. Excelența sa era un episcop catolic din Slovacia. Foarte modest și sobru îmbrăcat; discret în mișcări și gesturi; cu vorbă moale; părea că vrea să se strecoare neobservat printre noi ceilalți oameni ai lumii obișnuite; nu mi-aș fi putut închipui că e un prinț bisericesc; vedeam numai că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o serie de lucruri plăcute în felul celor de mai sus. De fapt în Capitală am observat de mai multe ori această democrație a spiritului. O. Han mi-a povestit cum s-a făcut la Ciorogârla inaugurarea unui dispensar cam modest, întemeiat de Pamfil Șeicaru, la care a asistat și M. S. Regele. După inaugurare, a fost un popas în casa proprietății, unde se afla și răposatul I. G. Duca, scontând (pe atunci) bunăvoința regală, în vederea unei eventuale chemări la putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și păduri: sălcii, molid și pin, mesteacăn și plop. Sate foarte rare. Distrugeri de război. Am vizitat cu automobilul și pe jos Leningradul Nevschi Prospect Cheiurile Nevei Palatul de iarnă Grădina de vară Ermitajul Palatul lui Petru cel Mare (casă modestă) cu grădină în lungul canalului. Fortăreața Petro-Pavlovsk. Catedrala, clădire în stilul Renașterii, în piața unde se află și Hotelul "Astoria" (aici găzduim). Statuia lui Petru cel Mare (Frémiet) Ecaterina II, Nicolai I. Palate europene și statui în gustul sec. XVIII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măreață de deasupra Niprului. Castanii și liliecii înfloriți. Lume multă pe bulevarde și deasupra râpei fluviului. E de remarcat cu câtă îngrijire și cât de frumos sunt îmbrăcați copiii mici pe care îi poartă în brațe sau de mână părinții modest învestmântați. Luni, spre Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă. Păduri și iar păduri, în care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parahodul nostru trec la ponton ca să se aprovizioneze cu legume (ceapă și ridichi de lună) ouă și lapte acru. Mi-a rămas o plăcută și bună impresie de la Mihail Andreici Lobacev. Un om în aparență simplu, c-o mască tristă. Modest și cam timid. Dar îndată ce a avut motiv, s-a exprimat cu vorbe alese despre cărți și arta literară. Subt aparența lui de simplicitate, am înțeles că se ascunde un om cu calitățile solide și serioase ale muncitorului sau intelectualului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cerc, duc și ei o viață mai deosebită. Au cusurul însă că cer bilanțuri detaliate. Mă doare inima când mă gândesc ce s'a petrecut acolo. Acolo în Pașcani mi-am făcut clasele primare cu un dascăl cu mult mai modest. Între lucrătorii din atelier am colegi cari nu s'au făcut nici lipitori la sate, nici paraziți la oraș. Și să fie stâlciți, uciși în bătăi, din pricina unui învățător, care se amestecă în politica cea mai necinstită, dintr-un târg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu, ca să pot ajunge la ceeace credeam folositor statului și neamului, am oprit intrarea oricărui străin. Persoanele care erau acceptate în organizație trebuiau să fie dintre cele mai onorabile, cu mijloace suficiente de existență (așa ca să-și poată permite sacrificii modeste de binefaceri), barbați neintrați adânc în politica militantă, cultivați, progresiști și pacifiști și în același timp conservatori în ceea ce privește familia și națiunea. Au existat în țară și alte formațiuni, unele de oarecare importanță, altele fără valoare. Se aflau și poate se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nici la formarea unui mare domeniu, așa cum a fost cel al Mihului logofăt. Boieri mari cumpără un cut, o seliște, o parte de sat, o jumătate de sat sau un sat. Același lucru îl fac și oameni cu mijloace financiare modeste. Avem de-a face cu o proprietate mică sau foarte mică și mai puțin cu mari moșii. Se poate să fie vorba de creșterea veniturilor unor oameni mai puțin bogați, de o anumită stabilitate, pe care o garantează domnia lungă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei erau săraci. Și probabil că ei nu dispuneau de niște cete militare însemnate, din moment ce Dragoș Urlat, stăpânul unui sat, trebuia să țină de steagul de la Tutova, care se afla sub comanda unui staroste. Iar, dacă majoritatea boierilor aveau domenii modeste, era firesc ca ei să se afle de partea domnului, într-un eventual conflict între marii boieri și domn. Așa cum s-a întâmplat în 1523, când marii boieri, înspăimântați de executarea lui Luca Arbure și a fiilor săi, s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldova, ceea ce ar fi avut ca urmare anularea rolului, pe care aceste cetăți îl jucau în planul strategic. Baiazid al II-lea, care i-a urmat în scaun tatălui său, Mahomed al II-lea, și-a propus un plan mai modest, dar cu urmări foarte importante pe plan strategic, așa cum le prevăzuse tatăl său. În anul 1484, Baiazid al II-lea a făcut pregătiri militare, socotite ca fiind uriașe, care să ducă la cucerirea Chiliei și a Cetății Albe. Planul său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau cu pietre scumpe și cercei lungi și grei. Erau și podoabe mai modeste, unele dintre ele fiind descoperite în cimitirul din fața cetății de scaun de la Suceava. Erau produse ale meșterilor locali, lucrate din argint aurit sau din bronz, după modele bizantine mai vechi. Mare căutare aveau aplicele; în tezaurul îngropat în cimitirul șanțului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pună la ”stâlpul infamiei” și apoi să-l execute? Nimeni alții, decât cei cinci așa-numiții cavaleri ai democrației românești postdecembriste, care alcătuiau ”quinta spartă” , cum spune scriitorul Pavel Coruț într-o carte a sa. Este vorba de Ion Iliescu, ”modestul” membru al Frontului Salvării Naționale, care a citit lista în sediul Televiziunii Române Libere, cu nouă conducere provizorie a țării, pronunțându-și numele în final, devenind primul în ierarhie. Apoi, lacheul lui, tânărul cu un pulover la baza gâtului, școlit la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
verticalitatea rituală, al cărei număr de metri „are o semnificație paradisiacă, este nemurirea fericirii”. Construcția fabuloasă sintetizează capacitatea ordonatoare eroică și deschide puntea de comunicare cu sacrul, dăruind lumii șansa eternului început. Alteori, realitatea este transformată, iar schimbarea duce lăcașul modest în planul bogăției opulente: „Di la mini șî păr’ la dumneata să să facî șușă di aur, pon’ șî di-o porți și di alta șî sî cînti fel di fel de păsăreli. Sî bordeiu dumneata - îi zice bordeu - sî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Atmosfera școlii normale "Vasile Lupu" din Iași este surprinsă în pagini importante. Proaspete par amintirile admiterii la școală, a profesorilor și a directorului Ion Mitru. Suita de intelectuali și dascăli pe care ni-i aduce la lumină, mulți dintre aceștia modești ca loc în istoria noastră, a fost creatoarea lumii pe care învățătorul de la Bogata o recreează, puternic legați de realitățile mediului rural al epocii. Gheorghe Rădășanu surprinde și mediul școlii dar rememorează cu vădită satisfacție și momentele, plăcerile și viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mă ducă spre nord cât mai aproape de locul de unde mi-am propus să încep pelerinajul. Dar nu era nici un tren așa că am cumpărat un bilet pentru a doua zi, dimineața, la Pamplona, aproape de granița cu Franța. Am găsit un hotel modest lângă gară, Hostal. Nu m-a lăsat însă inima să nu vizitez puțin orașul, așa că, lăsându-mi rucsacul în cameră am pornit cu metroul spre faleză, la Barceloneta. Cât de bună a fost cina servită pe o bancă, lângă mare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
el nu este mare lucru greutatea acestui drum. Tocmai a întâlnit un chinez care a plecat la drum din țara lui acum doi ani, așa că ceea ce face el este nimic în comparație cu alții. Mă întorc înapoi la hanul comunal, cu paturi modeste, îngrămădite, dar cu saltea moale și groasă și sper să dorm bine. S-a lăsat seara și odată cu ea și o răcoare plăcută. Rândunelele încă mai zboară grăbite la joasă înalțime. Lângă mine o spanioloaică nu mai găsește sfârșitul vorbelor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
încerca rezistența fizică, cu ceva efort, de o saptămână sau două, o ieșire din cotidianul vieții lor, profitând și de tarifele scăzute de cazare, comparativ cu hotelurile sau pensiunile. Este un anume tip de concediu ce l-au ales, mai modest, mai economic, simțindu-se destul de bine la un pahar cu vin în curtea hanului, stând la taclale. Aș putea spune că pentru cei mai mulți nu se poate vorbi despre un pelerinaj religios în sens strict, chiar dacă nu refuză să participe la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]