8,529 matches
-
valabil atât pentru proteinele proprii, cât și pentru cele străine organismului. Celulele infectate pot fi recunoscute și distruse de celulele T CD8+. Imaginea alăturată relevă un fragment din cuprinsul unei proteine bacteriene dăunătoare (peptidul SEI) dinăuntrul porțiunii dehiscente legate a moleculei HLA-DR1. În ilustrația de jos, în care este descrisă molecula HLA-DQ, se poate observa întreaga porțiune DQ cu o peptidă legată într-o dehiscență similară, văzută din lateral. Peptidele implicate în apariția bolilor încap în aceste fisuri într-un mod
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
organismului. Celulele infectate pot fi recunoscute și distruse de celulele T CD8+. Imaginea alăturată relevă un fragment din cuprinsul unei proteine bacteriene dăunătoare (peptidul SEI) dinăuntrul porțiunii dehiscente legate a moleculei HLA-DR1. În ilustrația de jos, în care este descrisă molecula HLA-DQ, se poate observa întreaga porțiune DQ cu o peptidă legată într-o dehiscență similară, văzută din lateral. Peptidele implicate în apariția bolilor încap în aceste fisuri într-un mod asemănător în care o mână încape într-o mănușă. Atunci când
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
dehiscență similară, văzută din lateral. Peptidele implicate în apariția bolilor încap în aceste fisuri într-un mod asemănător în care o mână încape într-o mănușă. Atunci când sunt legate, peptidele sunt prezentate celulelor T. Acestea necesită o prezentare intermediată de molecule MHC pentru a recunoaște antigenele străine - cerere cunoscută sub numele de condiționarea MHC. Receptorii acestor celule sunt similari cu cei ai celulelor B. Fiecare celulă în parte recunoaște doar câteva dintre combinațiile peptidelor de clasa a II-a. De îndată ce o
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
cunoscută sub numele de condiționarea MHC. Receptorii acestor celule sunt similari cu cei ai celulelor B. Fiecare celulă în parte recunoaște doar câteva dintre combinațiile peptidelor de clasa a II-a. De îndată ce o celulă T recunoaște o peptidă dinăuntrul unei molecule MHC clasa a II-a, poate stimula celulele B care recunosc și ele aceeași moleculă în receptorii lor. Astfel, celulele T ajută celulele B să producă anticorpi împotriva acelorași antigene străine. Fiecare HLA poate lega mai multe peptide. Fiecare persoană
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
B. Fiecare celulă în parte recunoaște doar câteva dintre combinațiile peptidelor de clasa a II-a. De îndată ce o celulă T recunoaște o peptidă dinăuntrul unei molecule MHC clasa a II-a, poate stimula celulele B care recunosc și ele aceeași moleculă în receptorii lor. Astfel, celulele T ajută celulele B să producă anticorpi împotriva acelorași antigene străine. Fiecare HLA poate lega mai multe peptide. Fiecare persoană are trei tipuri de HLA, putând avea până la 4 izoforme de alele DP, 4 izoforme
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
fiind că majoritatea pacienților prezintă haplotipul DR3-DQ2 sau sunt heterozigoți pentru DR5-DQ7/DR7-DQ2. Pacienții negativi pentru DQA1*05 și DQB1*02 sunt adesea pozitivi pentru haplotipul DRB1*04-DQA1*03-DQB1*0302 (haplotip DR4-DQ8). Tipările serologice utilizate în mod curent pot descompune molecula DQ8 într-o singură etapă. Stabilirea gradului de compatibilitate al HLA în autoimunitate folosită din ce în ce mai des în procesul de diagnosticare. În boala celiacă, acestea reprezintă singurele mijloace eficiente de a face distincție între rudele de gradul I care prezintă un
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
prevalență crescândă a limfomului cu celula T asociat enteropatiei. Homozigoții DR3-DQ2 fac parte din grupul cu riscul cel mai mare, fiind implicați în aproape 80% de cazuri de limfoame cu celula T asociate enteropatiei. Cu toate acestea, mult mai des, moleculele HLA au rol protector, recunoscând creșteri în antigenele care nu sunt tolerate din cauza nivelurilor scăzute din starea lor normală. Există dovezi pentru alegerea nealeatorie a partenerului în ceea ce privește anumite caracteristici genetice. Acest lucru a condus la dezvoltarea unui domeniu cunoscut ca
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
care sunt exprimați pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen. MHC clasa a II-a majoră Celelalte proteine ale MHC clasa a II-a, DM și DO, sunt folosite în procesarea internă a antigenelor, încărcând peptidele generate de către agenții patogeni pe moleculele HLA ale celulelor prezentatoare de antigen. Alelele HLA sunt în mod obișnuit notate printr-o varietate de grade de detalii. Majoritatea acestor indicații încep cu HLA- și numele locusului, urmat apoi de „*” și câteva cifre care specifică alela. Primele două
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
în mod identic. Alte alele, cum ar fi DQB1*0201 și DQB1*0202, produc proteine a căror funcționalitate este similară. Pentru clasa a II-a (DR, DP și DQ), modificarea aminoacizilor din punga de legare a receptorului tind să producă molecule cu afinități diferite. Numărul alelelor care prezintă variații la locii din clasa I, conform bazei de date IMGT-HLA, actualizată ultima dată în iunie 2012: Numărul alelelor care prezintă variații la locii din clasa a II-a (DM, DO, DP, DQ
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
în investigarea rolului pe care îl au variațiile genetice ale HLA în boli. De regulă, studiile privind bolile care se asociază tratează fiecare alelă HLA ca pe o unitate singulară completă. Acest lucru nu reușește să clarifice care părți din moleculă sunt asociate cu boala. Karp D. R. și colaboratorii săi au descris o abordare inedită a trasăturilor secvenței și tipului mutației ("eng. Sequence Feature Variant Type, SFVT") pentru analiza genetică a HLA. Aceasta categorizează proteinele HLA în trăsături secvențiale mai
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
variabile, mărind numărul potențial de antigene pe care acești receptori le pot prezenta sistemului imunitar. Studii privind poziția variabilă a DP, DR și DQ au relevat faptul că reziduurile de contact ale antigenului peptidic la clasa a II-a de molecule sunt în mod frecvent sediul unei variații în structura primară a proteinei. Prin urmare, printr-o combinație de variație alelică și/sau împerechere subunitară, clasa a II-a de receptori peptidici sunt capabili de a lega o variație aproape infinită
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
densitatea sa nu mai rămâne constantă. Astfel, densitatea ρ a aerului atmosferic variază cu altitudinea și, în ipoteza că temperatura "T" și accelerația gravitațională "g" nu variază cu înălțimea "h", este dată de relația: unde: Deoarece: (unde "n" este concentrația moleculelor), rezultă: Dar: și se obține formula barometrică: Această relație indică faptul că presiunea scade în progresie geometrică, atunci când altitudinea crește în progresie aritmetică și este aplicabilă doar pentru altitudini relativ mici (de ordinul miilor de metri). În cazul altitudinilor mari
Formula barometrică () [Corola-website/Science/331637_a_332966]
-
cu mai puține lanțuri de carbon, cum ar polipropilena. Așadar, polibutena este utilizată de cele mai multe ori ca și copolimer (folosită împreună cu un alt polimer). Printre substanțele care au formula chimică CH, patru izomeri sunt alchene. Toate aceste hidrocarburi au în interiorul moleculei lor patru atomi de carbon și o legătură dublă, dar au structuri chimice diferite. Aceste butene sunt redate în următorul tabel:
Butenă () [Corola-website/Science/331643_a_332972]
-
Decanul este un alcan superior cu formula chimică și cu formula structurală restrânsă CH(CH)CH. Decanul are 75 de izomeri de structură , aceștia fiind lichide inflamabile. Decanul este un component al benzinei (petrolului). Ca și restul alcanilor, are o moleculă nepolară și nu se dizolvă în solvenți polar, cum ar fi apa. Are o tensiune superficială de 0,0238 N/m. Decanul dă reacții de ardere asemănător celorlalți alcani. În prezență de oxigen în exces, decanul arde, iar în urma reacției
Decan (hidrocarbură) () [Corola-website/Science/331658_a_332987]
-
doi anomeri. Zaharidele ciclice prezintă mutarotație, deoarece între anomerii α și β se formează un echilibru în soluție. De exemplu dacă o soluție de β-D-glucopiranoză este dizolvată în apă, rotația specifică va fi +18,7. Cu timpul, o parte din moleculele de β-D-glucopiranoză vor suferi mutarotație și vor deveni α-D-glucopiranoză, cu o rotație specifică de +112,2. Astfel, rotația optică a soluție va crește de la +18,7 la o valoare de echilibru de +52,5, deoarece o parte din moleculele β
Mutarotație () [Corola-website/Science/335582_a_336911]
-
din moleculele de β-D-glucopiranoză vor suferi mutarotație și vor deveni α-D-glucopiranoză, cu o rotație specifică de +112,2. Astfel, rotația optică a soluție va crește de la +18,7 la o valoare de echilibru de +52,5, deoarece o parte din moleculele β devin molecule α. Amestecul de la echilibru este format aproximativ din 64% of β-D-glucopiranoză și 36% of α-D-glucopiranoză, dar și foarte puține urme din zaharida neciclică.
Mutarotație () [Corola-website/Science/335582_a_336911]
-
β-D-glucopiranoză vor suferi mutarotație și vor deveni α-D-glucopiranoză, cu o rotație specifică de +112,2. Astfel, rotația optică a soluție va crește de la +18,7 la o valoare de echilibru de +52,5, deoarece o parte din moleculele β devin molecule α. Amestecul de la echilibru este format aproximativ din 64% of β-D-glucopiranoză și 36% of α-D-glucopiranoză, dar și foarte puține urme din zaharida neciclică.
Mutarotație () [Corola-website/Science/335582_a_336911]
-
În chimie, un hidrat este un compus chimic care conține una sau mai multe molecule de apă de cristalizare. Atât compușii anorganici (de obicei sărurile), cât și compușii organici pot fi hidrați. Un exemplu de hidrat este sulfatul cupric pentahidrat. Despre o sare care nu este hidrată se spune că este "anhidră". În chimia organică
Hidrat () [Corola-website/Science/335607_a_336936]
-
cât și compușii organici pot fi hidrați. Un exemplu de hidrat este sulfatul cupric pentahidrat. Despre o sare care nu este hidrată se spune că este "anhidră". În chimia organică, un hidrat este acel compus prin adiția de apă la molecula unui compus organic. De exemplu, etanolul, CH3-CH2-OH, este produsul reacției de adiției de apă (sau de hidratare) a etenei, CH2=CH2. În aceeași măsură, și compușii hidrați pot să elimine apa printr-o reacție de "deshidratare". În chimia anorganică, hidrații
Hidrat () [Corola-website/Science/335607_a_336936]
-
de adiției de apă (sau de hidratare) a etenei, CH2=CH2. În aceeași măsură, și compușii hidrați pot să elimine apa printr-o reacție de "deshidratare". În chimia anorganică, hidrații (pot di numiți și "cristalohidrați") sunt săruri anorganice care conțin molecule de apă într-un raport definit, ca parte integrală a cristalului , molecule care pot fi legate de metal sau au cristalizat împreună cu complexul de metal.
Hidrat () [Corola-website/Science/335607_a_336936]
-
aceeași măsură, și compușii hidrați pot să elimine apa printr-o reacție de "deshidratare". În chimia anorganică, hidrații (pot di numiți și "cristalohidrați") sunt săruri anorganice care conțin molecule de apă într-un raport definit, ca parte integrală a cristalului , molecule care pot fi legate de metal sau au cristalizat împreună cu complexul de metal.
Hidrat () [Corola-website/Science/335607_a_336936]
-
Proiecția Fischer, concepută de Hermann Emil Fischer în 1891, este o metodă de reprezentare bidimensională a unei molecule tridimensionale de compus organic prin proiecție. Proiecțiile Fischer au fost la origine propuse pentru reprezentarea carbohidraților și folosite de către chimiști, mai exact în chimia organică și în biochimie. Folosirea acestor proiecții la alți compuși în afara carbohidraților este descurajată, deoarece reprezentările
Proiecție Fischer () [Corola-website/Science/335643_a_336972]
-
monoclonal chimeric 7E3. ul este disponibil ca soluție injectabilă/perfuzabilă 2 mg/ml. În România este disponibil sub denumirea comercială ReoPro 2mg/ml. Abciximabul inhibă agregarea plachetară (adică a trombocitelor) prin împiedicarea legării fibrinogenului, factorului von Willebrand și a altor molecule adezive de situsurile receptorilor GPIIb/IIIa de pe trombocitele activate și inhibă agregarea plachetară. Se leagă, de asemenea, de receptorii pentru vitronectină (αVβ3) care se află pe trombocite și pe celulele endoteliale. Receptorul vitronectinic mediază proprietățile pro-coagulante ale trombocitelor și proprietățile
Abciximab () [Corola-website/Science/335806_a_337135]
-
de atenție și narcolepsie ca psihostimulante și în obezitate ca supresori ai apetitului. Se folosesc des și în tratamentul depresiei majore, anxietății și al tulburării de panică. Majoritatea antidepresivelor triciclice sunt inhibitori ai reabsorbției de serotonină-noradrenalină, brin blocarea transportorilor acestor molecule. Triciclicele au o afinitate neglijabilă asupra transportorului de dopamină (cu excepția amineptinei). Deși antidepresivele triciclice se prescriu uneori în depresie, ele au fost în mare parte înlocuite de inhibitori ai reabsorbției de serotonină, inhibitori ai reabsorbției de serotonină-noradrenalină și inhibitori ai
Antidepresiv () [Corola-website/Science/335819_a_337148]
-
tratamente eficiente noi pentru febra hemoragică Ebola este în prezent obiectul unor cercetări intense, motivate în special de gravitatea bolii, mortalitatea extrem de înaltă, extinderea rapidă a epidemiei din 2014 și riscurile utilizării virusului Ebola ca armă biologică sau în bioterorism. Moleculele candidate pentru tratament sunt variate și adesea promițătoare pe modelele animale, dar sunt încă în stadiul experimental și câteva dintre ele au ajuns în stadiul de studii clinice pe voluntari. Dificultatea majoră, în afară de crearea de noi tratamente și protecția lor
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]