9,387 matches
-
tentativă de sinucidere. Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă, eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. În 1846 și 1847 îi apăreau în reviste două povești: "Le Jeune enchanteur", o poveste de dragoste și "La Fanfarlo", o nuvela autobiografică. Drame scrise între 1843-1854, precum "La Fin de Don Juan", au rămas doar la faza de proiect, tot așa ca multe schite de proză. Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
cu ajutorul primei sale soții, reușește să învinga răul. În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele "Diavoliada" și "Ouăle fatale". În revista “Rossia” apare primul său roman, "Garda Albă". În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia. Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova. Transformă romanul
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
romanului "Garda Albă", are mare succes, fiind considerată un Pescăruș al noii generații de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofițerii "albi" face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, in același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică "Inimă de câine". Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
1894 - scrie primele articole în revista „Munca”; 1896 - debutează literar în „Lumea nouă literară și științifică” și devine colaborator statornic al acesteia; - 1896 - traduce din opera lui E. A. Poe câteva povestiri care vor apărea publicate în același an în volumul „Nuvele extraordinare”, Institutul de Editură „Ralian și Ignat Samitca” din Craiova, Biblioteca de Popularizare - Literatură, Știință, Artă, nr. 19; - 1897 - traduce - tot din opera lui E. A. Poe - „Scrisoarea furată și alte povestiri extraordinare”, Institutul de Editură „Ralian și Ignat Samitca” din
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
solitari," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 234, 4 august 1900. "Simțiri stinse," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 244, 14 august 1900. "Singur," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 297, 7 octombrie 1900. SCHIȚE, EVOCĂRI ȘI NUVELE: "Un isteric", semnat Sapho, în „România Literară și Științifică”, 1, V, 1895. "O seară la Macedonski," semnat Ștefan Petică, în „Capitala”, I, nr. 34, 4 decembrie 1898. "O scrisoare," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 118, 6 aprilie 1900
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1945, la numai câteva luni după ce naziștii fuseseră alungați din România, în plină tinerețe creatoare. A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, "Fragmente dintr-un carnet găsit", apoi în același an a publicat un volum de nuvele, "Femei". A publicat mai multe romane, "Orașul cu salcâmi" (1935) (roman al adolescenței), " Accidentul" (1940) (roman de dragoste), influențate de Marcel Proust, Gustave Flaubert și de alți romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman, "De două mii de ani
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
din acest motiv Titu Maiorescu nici nu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care își va susține doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla și care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat inițial la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură și Artă, în
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele "Procesul", "Castelul" și "America", nuvela "Metamorfoza" sau povestirile "Verdictul", "Colonia penitenciară", "Un artist al foamei", " Un medic de țară" și "Marele zid chinezesc". s-a născut în Praga, capitala Regatului Boemiei în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului Hermann Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sala goală", protagonistul descoperă stupefiat că juriștii nu se îndeletnicesc cu studiul unor documente legale, ci cu lectura unui roman pornografic intitulat " Torturile pe care Grete le-a îndurat de la soțul ei Hans". Walter Sokel a identificat teme marxiste în nuvela "Metamorfoza", afirmând că Gregor Samsa se simțea alienat din cauza slujbei istovitoare, încă înainte de a se înstrăina literalmente de condiția umană. În "America", Teatrul din Oklahoma pare o utopie socială, unde oricine este acceptat și primește un loc de muncă, deși
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
formă de existență. În domeniul literaturii, Kafka s-a considerat « rudă de sânge » cu patru scriitori, Dostoievski, Flaubert, Kleist și Grillparzer. Dintre aceștia, primii doi sunt niște precursori de prim rang ai romanului modern, în timp ce al treilea este considerat creatorul nuvelei germane moderne. De la Dostoievski, influențele principale sunt criza existențială și interesul pentru gotic și catastrofal. Flaubert s-a manifestat în special prin tehnica narativă (de exemplu, stilul indirect liber care îi aparține, în mare măsură). Când eram copil, visam să
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Pelzboa"), fotografia pentru care Gregor Samsa dezvoltă o adevărată obsesie și care întruchipează sexualitatea sadomasochistă, prin trimiterea evidentă la romanul lui Sacher-Masoch, "Venus înveșmântată în blănuri" ("Venus im Pelz"). Câteva din cele mai insistente simboluri kafkiene sunt prezentate mai jos: Nuvela "Metamorfoza" este plasată de critici în centrul canonului literar european, fiind considerată crucială și în cel mai înalt grad reprezentativă pentru literatura modernă. Transformarea lui Gregor Samsa, un comis-voiajor oarecare, într-o insectă monstruoasă este prezentată ca un eveniment firesc
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
context. "Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar să-L inventeze", așa cum a fost menționat, este încă aprig dezbătută la semnificația și intențiile sale. Totul este pentru cel mai bun din cele mai bune din toate lumile posibile", din nuvelă lui "Candide", este de fapt o parodie a optimismului Leibniz și a religiei.
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
cu un Ghica și mai apoi cu Leboef, publică versuri în limba franceză în "Literatorul". Fratele mai mare maiorul Dimitrie Macedonski a fost veteran războiului din 1877, iar fratele mai mic Vladimir, avocat în București, publică și el schițe și nuvele în "Literatorul". Până la vârsta de șase ani poetul a fost un copil bolnăvicios, având crize regulate de o "„nervozitate extremă, expus la un soi de absențe de conștiință momentane”". În anul 1862 familia îl trimite la școală în Oltenia, petrecându
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
și 30 iunie 1876 este redactor la "Stindardul", ziar politic, literar, comercial și științific, al cărui director era Pantazi Ghica, iar în funcția de redactor l-a urmat Bonifaciu Florescu. În paginile cotidianului va publica, printre altele, traduceri din Lamartine, nuvela "Cârjaliul" și piesa de teatru "Gemenii". În același an, după dezamăgirea de a nu fi inclus pe listele candidațiilor liberali pentru alegerile generale din anul anterior, Macedonski și-a început cariera în administrație, după numirea lui Ion Emanuel Florescu în
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
fiul poetului, viitor pictor. În anul 1886, la doar doi ani, moare George, primul său copil. În lunile noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine "La Wallonie", "Revue de monde latin" și "Revue française". În 1886, scrie nuvelele naturaliste: "Zi de august", "Pe drum de poștă", "Din carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea de aur". Anul 1887 este marcat de mari greutăți materiale, fiind respins de societate. Scrie poezia "Noaptea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
societate. Scrie poezia "Noaptea de mai". În aprilie-mai apare un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie" în "L'Express-Orient", foaia ambasadei țariste din București, iar în noiembrie scoate unicul număr din "Revista independentă". Publică nuvela "Dramă banală". La 6 martie 1888 scoate bisăptămânalul "Stindardul țărei", ziar conservator scos cu sprijinul lui N. Blaremberg. După zece numere, ziarul dispare și scoate "Straja țărei" în vara lui 1889 împreună cu Ștefan Vlădescu, purtând subtitlul: "Organ liberal-conservator", cuvinte cu
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menționat, drept calitate principală a creației lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară față de realitate" , realismul său încă în 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în "Arabescuri" ("Nevski Prospekt" și "Însemnările unui nebun"), că "scena pe care se desfășoară acțiunea se lărgește și, fără ca autorul să părăsească iubita și minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
secolului al XII-lea" care este acceptat, dar nu și publicat, de revista "Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului"). 1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă "Mistrețul fioros" și, cu pseudonimul G. Ianov, articolul " Câteva idei despre predarea geografiei la copii". 1832: La începutul lui martie apare partea a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învățământului
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
învățământului" se tipărește articolul lui Gogol, "Planul de predare a istoriei universale". La 27 februarie, cenzura interzice tipărirea povestirii "Banduristul sângeros", prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" ("Biblioteca pentru lectură"). 1835: În ianuarie apare volumul "Arabescuri", care, pe lângă nuvelele "Nevski Prospekt", "Portretul", "Însemnările unui nebun", conține și 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă, istorie etc. În martie apare "Mirgorod". Ambele volume sânt întâmpinate de Vissarion Belinski cu o scurtă recenzie binevoitoare în "Molva" ["Opinia"]. 1836
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
Ambele volume sânt întâmpinate de Vissarion Belinski cu o scurtă recenzie binevoitoare în "Molva" ["Opinia"]. 1836: La 13 martie se obține aprobarea cenzurii pentru tipărirea numărului 1 al revistei "Sovremennik" ("Contemporanul"), fondată de Pușkin; în acest prim număr Gogol publică nuvela "Caleașca", fragmentul dramatic "Dimineața unui funcționar" (titlul schimbat de cenzură în "Dimineața unui om ocupat"), articolul "Asupra mișcării literaturii din reviste în anii 1834 și 1835" și câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipărește recenzia lui Pușkin la ediția a
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
scriitorului, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al "Vittoriale degli Italiani"). Operă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
care le-a publicat în săptămânalul "Lumea liberă românească" din New York (adunate postum în volumul "Păcatul împotriva spiritului"), articole împotriva statului totalitarist, fie el comunist, fie fascist. Mișcarea legionară a fost de asemenea o țintă a sa, ironizând-o în nuvela „Jormania” drept „Garda de Lemn”.
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
o casă de țară (dacea) în Troițe-Likovo, în vestul Moscovei. Adept al culturii tradiționale ruse, el și-a exprimat deziluzia în ceea ce privește Rusia post-sovietică și a militat pentru restaurarea monarhiei. După reîntoarcerea în țară, a publicat, printre multe alte scrieri, opt nuvele, o serie de poeme și o memorie literară despre anii petrecuți în vest. S-a stins din viață la 3 august 2008, în urma unei insuficiențe cardiace severe, la vârsta de 89 de ani. Serviciul funerar s-a ținut la mănăstirea
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
sale anterioare, ci și o sinteză a întregii literaturi medievale din Anglia. Din punct de vedere al construcției, "Povestirile din Canterbury" amintesc de ""Decameronul"" lui Boccaccio. Ca și opera scriitorului italian, cartea lui Chaucer cuprinde o colecție de povestiri și nuvele istorisite de diferite persoane, în timpul unui pelerinaj pornit de la hanul "Tabard Inn" din Southwark spre catedrala din Canterbury, unde se păstrează relicvele sfântului Thomas Becket. Pentru a face călătoria mai plăcută, hangiul propune ca fiecare dintre pelerini să spună două
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Milano precum și de ducii de Urbino, dogii venețieni și de papalitatea romană. Renașterea continuă opera începută deja în sec. al XIV-lea prin ""La Divina Commedia"", monumentala creație a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul ""Il Decamerone"". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela ("Novella"). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Dezvoltarea artei în Renașterea
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]