KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...338 339 340 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin vreo peșteră sau pe vreo pășune, uitându-se la vreun foc și trăgând vânturi? Aveam chef să plâng un pic. Sau, puteam să omor câțiva mărunței din aceia, sau chiar și niște vânjoși, dintre cei lăsați de Bulut - aveam chef până și de asta, doar ca să le arăt că prostul de Krog era și el bun la ceva. Sau, puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
prinseră să vorbească deodată, cu toții. Cei mai mulți erau Încântați de vorbele mele și, mi se părea că parcă le luasem o piatră de pe inimă. Unul dintre ei, Însă, mă fulgeră cu privirea și spuse: - Și dacă minți? Era un scofâlcit fără pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se uitau țintă la mine, așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit ca Gerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

pălărierul Gelot. La Gelot, mi‑am dat și eu drumul și mi‑am cumpărat o pălărie de velur verde. Abe m‑a convins că trebuie s‑o iau. - Îmi place cum Îți vine. Nu‑ți strică să te evidențiezi un pic și tu. Nu te pui suficient În valoare. Ești prea al naibii de modest, Chick. Și nu ți se potrivește, pentru că oricine se uită bine la tine vede că, de fapt, ești un megaloman arogant. Dacă te zgârcești s‑o cumperi, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
bun decât „suflete” - cu personalitățile te mai descurci, dar a contempla sufletele unor astfel de indivizi e o oroare pe care dorești s‑o eviți). Nici o concepție de viață decât stupizenia, gloria deșartă - nici un dram de loialitate față de comunitate, nici un pic de dragoste pentru polis, goliți de gratitudine, văduviți de orice rațiune căreia ar merita să‑ți dedici viața. Pentru că, țineți minte, marile pasiuni sunt antinomice. Și marile figuri ale eroismului uman, care se profilează copleșitor deasupra noastră, sunt total diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Ravelstein se Întrema iar după o nouă boală și Învăța, poate pentru a zecea oară, să se ridice În capul oaselor. Nikki se pricepea să manevreze triunghiul care‑l ridica și, când Ravelstein a Început să se mai Înzdrăvenească un pic, Rosamund și cu mine Îl urmam pe Nikki care Îi Împingea scaunul pe roți. Ravelstein Își ținea ochii pe jumătate Închiși, și capul Îi cădea Într‑o parte. Împins de Nikki, se plimba prin apartamentul somptuos - destinat unor suflete mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
până la sfârșit fii sigur că tot o să ți se dea de urmă. Și, desigur, eram conștient că Ravelstein nu avea câtuși de puțin scrupule legate de „secrete”. Dar cum poseda o minte la scară mare - și spun lucrul ăsta fără pic de ironie, - interesele lui erau Într‑adevăr ample, simțea nevoia să știe tot ce se putea ști despre prietenii și studenții lui, așa cum un medic chemat să‑ți pună un diagnostic trebuie să te vadă dezbrăcat. Comparația nu ține Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
mult prea slăbit ca să realizeze singur asemenea performanță. În tinerețe, fusese un jucător de fotbal cu picioare robuste, dar acum mușchii i se topiseră. Îl priveam din spate, Încercând să decid dacă să intervin sau nu. Nu mai avea nici un pic de vlagă ca să‑și Împlinească dorința. Și, la un moment dat, și‑a Întors fața către mine și ochii i s‑au dat peste cap - nu i se vedea decât albul orb al globurilor. Infirmiera a strigat: - Ne părăsește! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
de forța și violența reacțiilor mele. - Trebuie să scap de duhoarea asta grețoasă de mâncare gătită. - Hai să ieșim. - Da, să ieșim În oraș. Tu ai nevoie de o masă bună, Rosamund - trebuie să te hrănești. Eu n‑am nici un pic de poftă, dar vreau ca tu să mânânci. Nopțile mele pe insulă deveniseră neliniștite - inima mi‑o luase razna. Mărisem dozele de chinină prescrise de doctorul Schley, cardiologul. Înghițeam hapuri și beam pahare de apă cu gust de chinină. Capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Într‑un sac de box. Am studiat un mic tratat de respirație intitulat Cum să devii puternic și să te menții astfel. Le spuneam tuturor că mă antrenez. Ceea ce nu era o exagerare. Dar realitatea e că nu aveam nici un pic de talent la sport. Totuși alegerea pe care am făcut‑o la vârsta de opt ani a rămas valabilă. Șaptezeci de ani mai târziu, mă pregăteam să‑mi repet opțiunea. Printr‑o coincidență rar Întâlnită, doctorul Bakst mai avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

de adânc. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Crezi? BĂRBATUL CU BASTON: Sunt sigur. Și funia era mai scurtă. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: N-am ce să fac. Asta e. BĂRBATUL CU BASTON: Ai prins-o? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Încă un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i prea de tot! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Hai, ce faci? BĂRBATUL CU BASTON: Gata, sunt la capăt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum ești la capăt? BĂRBATUL CU BASTON: Sunt pur și simplu la capăt. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pur și simplu la capăt. Ce vrei să fac dacă sunt la capăt? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Înainte parcă nu erai la capăt. BĂRBATUL CU BASTON: Înainte nu eram, dar acu’ sunt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Apleacă-te, dracului, un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce și o varsă într-o pubelă pe două roți. Epuizat, se prăbușește lângă fântână. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE scoate capul din fântână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Niciodată n-o să mai avem o asemenea ocazie... ARTUR: Am spus nu! GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot nu e rău că s-a oprit, că e preferabilă, nu, muzicuța. DOAMNA CU VOAL: Ziceam eu mai înainte că dinte pe dinte se scoate, asta e scris, întotdeauna. BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Mai încercați un pic, acum, că s-a lăsat prins... Că văd că altă soluție nu e. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da’ chiar s-a oprit? Zău? DOAMNA CU VOAL: Sau poate vrea dumnealui să mai schimbe, să încerce la muzicuță. BĂTRÎNUL CU BASTON: A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

de care? Tudorel: De ce să ne pară rău, frățioare? De ce să nu ne pară bine? Uite că iese și popa și mai avem de scos un as și-am câștigat. Angheluță: Câștigăm? Serios? Tudorel: Da, mă, da. Mai avem un pic și câștigăm. Angheluță: Voi sau noi? Tudorel: Hai mă Anghele, că zău dacă nu ești prost. De-aia nici n-ai voie în camera mea. Angheluță: Auzi Tudorele? Tudorel: Ce-i? Angheluță: Să nu mă faci prost. Știi că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
vezi unde calci? Sus de pe scară! Hai sus mamaie, nu știi că la astea dacă nu se-nchide ușa nu pornește? Vă rog, faceți puțin loc! Un’ să mă duc măi frate, un’ să mă mai duc? Haideți, avansați un pic, se poate. Se poate, loc e, numai bunăvoință să fie. Și într-adevăr încă odată bunăvoința înfrânge legile geometriei, sau cel puțin le curbează ușor, le înmoaie și face din linii drepte arcuri de cerc, din inflexibila cantitate ceva care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

rugat eu. Prin urmare s-a apucat să citească și fața i-a devenit din ce în ce mai acră. Mi-a înapoiat transcrierea. — Mă dezamăgești, mi-a zis. — Cum așa? — E apă de ploaie! mi-a spus el. Nu se încheagă, n-are pic de paprika, pic de sare! Te credeam maestru la înjurături rasiste! — Și nu sunt? m-am mirat eu. — Dacă vreunul din membrii plutonului SS de sub comanda mea ar fi vorbit atât de amical despre evrei, a precizat Arpad, aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
urmare s-a apucat să citească și fața i-a devenit din ce în ce mai acră. Mi-a înapoiat transcrierea. — Mă dezamăgești, mi-a zis. — Cum așa? — E apă de ploaie! mi-a spus el. Nu se încheagă, n-are pic de paprika, pic de sare! Te credeam maestru la înjurături rasiste! — Și nu sunt? m-am mirat eu. — Dacă vreunul din membrii plutonului SS de sub comanda mea ar fi vorbit atât de amical despre evrei, a precizat Arpad, aș fi ordonat să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
este zgomotoasă. Este estompată, difuză și stranie. Ar putea fi oare muzica propriei mele conștiințe? De lucrul acesta mă îndoiesc. Nu ți-am greșit cu nimic. Cred mai degrabă că muzica aceasta este probabil pofta unui vechi soldat pentru un pic de trădare. Și ce altceva este scrisoarea mea, dacă nu o trădare. Am violat niște ordine directe și explicite care mi s-au dat în interesul Statelor Unite ale Americii. Îți dau aici numele meu adevărat și mă identific drept omul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

zic că am ascultat pe bune Korn, că n-am avut decât trei casete cu ăștia de la Nae, atât, în rest naiba știe ce muzică aveam, cred că de la Ovidiu, nu văd de ce am început discuția asta. Mai am un pic și termin. Am avut și eu tragediile mele. Dar nu sunt cu adevărat tragedii, spre deosebire de ale Alexandrăi, care parcă s-a născut într-un cerc vicios din care nu va mai ieși. Nu poate fata să stea fără să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
serioasă. — Cuu sirius? — Nu știu, ceva nu e în regulă, nu-mi dau seama. — Bolnne, Samoro? Eș bollne?5 — Nu eu, fir-ar să fie, Margareta. — Margarreta?... În cameră mirosea a ploaie și var. Prin geamul deschis se vedeau ultimii picuri scurgându-se de pe streașina casei. Vântul sufla domol și îi dădea frisoane lui Samuel, aflat cu spatele la fereastră. Lângă ușă, pe un teanc de ziare și ținându-și genunchii la piept, ședea Margareta; îl privea cu niște ochi injectați, sub care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
în altă parte? E prea devreme, vreau să mă enervez cum trebuie și n-are rost să mă grăbesc, am să-mi demonstrez, ilustrând și exemplificând, că sunt o victimă și că ea, cu Vasile al ei, nu au nici un pic de dreptate. Cornel a stat să se gândească cum să ne facă cinste. În timp ce el se gândea, eu îmi aminteam de sâmbetele și duminicile pierdute pentru șeful care se retrăgea acum în biroul lui și forma un număr uitându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-l ajute, dar el a zis lasă, nu-i nevoie, și mătasea albastră i-a acoperit umerii. - Ei, băieți, zice, - și fete, făcând Sarei cu ochiul, ați avut mare noroc azi, pentru că... Și a tăcut și s-a lăsat un pic pe vine, eu m-am speriat, crezând că i se face rău, dar el s-a îndreptat și a sărit în sus, aruncându-și brațele în aer. Umerii sacoului i s-au ridicat până la obraji. - Semnăm contractul! Imediat, am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]