11,959 matches
-
trăit, a visat și a scris neprețuitul meu coleg de clasă și prieten, poetul Mihai Munteanu. Vorbesc despre el la timpul trecut, deși în gândurile și amintirile mele îl văd tot acolo, în casa lui, largă și primitoare, înconjurată de pomi și de vegetație spontană luxuriantă, cu aspect de codru. Acolo, în ambientul natural odihnitor și liniștit, ne simțeam bine și ne petreceam o mare parte din timpul destinat șuetelor pe teme predilect literare, în cele mai tăinuite colțuri ale acelui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă, pe sub zidurile-i vechi, prin aleile cu pomi desfrunziți... Să simt din nou influența lui, acțiunea lui asupra sufletului meu; s-ascult tăcerea lui adâncă, să sorb tristețea lui, să plec din nou urechea la lucrurile pe care mi le-au povestit, de atâtea ori, turnurile bătrâne, zidurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre ele (am avut 4 lucrări publicate în album), cele două lucrări fiind furate ulterior de cineva care se pricepe și care știa că lucrările au fost publicate în album. „Anotimpurile” Autor: Mihai Dascălu „Anotimpurile” Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Pomul, sub o formă sau alta apare mereu în tablourile pictorilor naivi, ca element central, fie vara sau iarna, cu diverse stiluri de reprezentare a frunzelor, cu diverse fructe, sau chiar elemente care țin de suprarealism. Următorul tablou postat aici de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tablou postat aici de asemenea a fost publicat în albumul pomenit mai sus, dar de asemenea a dispărut. „Moara” Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Rog dacă cineva vede aceste două tablouri de mai sus, să mă anunțe, dau recompensă bună. „Pomul cu anotimpuri” Autor: Mihai Dascalu Dar nu e vorba doar de pomi în care sunt cele 4 anotimpuri, sunt tablouri în care anotimpurile sunt sugerate în diverse colțuri ale tabloului, lucrul acesta apărând în primul rând la pictorii iugoslavi. Bineînțeles
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sus, dar de asemenea a dispărut. „Moara” Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Rog dacă cineva vede aceste două tablouri de mai sus, să mă anunțe, dau recompensă bună. „Pomul cu anotimpuri” Autor: Mihai Dascalu Dar nu e vorba doar de pomi în care sunt cele 4 anotimpuri, sunt tablouri în care anotimpurile sunt sugerate în diverse colțuri ale tabloului, lucrul acesta apărând în primul rând la pictorii iugoslavi. Bineînțeles că a apărut și în România această temă, inclusiv eu am încercat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mele strecuram unele elemente suprarealiste, de exemplu pictam un moș cu o pipă în care era un lac, iar pe lac erau niște păsări, sau în alt caz am făcut un moș care fuma pipă, din care creștea un mic pom, la care i-au dat și frunzele. “Moșul cu berea” Autor: Mihai Dascălu În tabloul de mai sus am dorit să redau una din marile mele plăceri, aceea de a bea o bere bună, astfel că a ieșit ceea ce se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dar mai ales mediul lor de viață, mai pitoresc, insolit și plin de o divină inspirație care este muza lor cea mai tare atunci când pictează, când își reprezintă pe pânză sau carton ideile, visurile și viața lor. Muzicanții Muzicanți în pom Biserica din Maramureș Doi bețivi Veneția Gara Reșița Sud La seceriș La cules de căpșuni MIHAI DASCĂLU Data nașterii: 1 Mai 1960, orașul Victoria, jud. Brașov Studii: 1977-1980 Liceul Industrial Victoria; 1980-1984 Facultatea de Căi Ferate, Drumuri, Poduri și Geodezie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
erau aceleași dar de fiecare dată sub o altă formă personalizată. De la albul imaculat al iernilor lungi și friguroase, cu vântul spulberând zăpada și troienind drumurile de acces, care câteodată parcă erau fără sfârșit, la primăverile scurte dar cu toți pomii înfloriți și urmați de înverzirea rapidă a naturii, îți dădeau impresia că te afli în Paradis. Vara, cu verdele strălucitor ca smaraldul în lumina soarelui, cu adierea răcoritoare a vântului ce se strecura din pădurea ce înconjoară întreaga așezare, răspândind
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în anul 1773. Acești primi coloniști au fost aduși aici ca tăietori de lemne. Ei au pus bazele actualei așezări denumită pentru prima oară Steier-Dorf, în amintirea ținutului natal Stiria. Au venit să defrișeze pădurea seculară, dar în compensație în locul pomilor tăiați au plantat o mare diversitate de pomi fructiferi care s-au acomodat perfect la clima de munte, lăsând loc de pășune și de construcții de case, transformând astfel acest loc într- un „Tărâm de vis și legendă”. Localitatea creștea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aduși aici ca tăietori de lemne. Ei au pus bazele actualei așezări denumită pentru prima oară Steier-Dorf, în amintirea ținutului natal Stiria. Au venit să defrișeze pădurea seculară, dar în compensație în locul pomilor tăiați au plantat o mare diversitate de pomi fructiferi care s-au acomodat perfect la clima de munte, lăsând loc de pășune și de construcții de case, transformând astfel acest loc într- un „Tărâm de vis și legendă”. Localitatea creștea, ca număr de locuitori, prin sosirea altor coloniști
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
crudă până și pereții de sub streașină, doar grinzile și structura acoperișului au fost din lemn. Cei înstăriți au acoperit casele cu tablă sau țiglă, ceilalți au folosit șindrila. Fiecare casă avea o parcelă de grădina de legume și livada cu pomi fructiferi, care de fapt au fost plantați și din care se putea trăi bine, mai ales dacă erai gospodar. Majoritatea aveau cel puțin o vacă cu lapte și porci, alții aveau cai și trăsură. Pentru hrana animalelor fiecare avea o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu văzusem până atunci. La Lonea, în gară, ne aștepta familia cumnatului meu. Au urmat pupături, strângeri în brațe și plecarea spre casă tot cu trăsura. Casa de la Lonea era primitoare, grădina era plină cu alei, straturi cu flori și pomi fructiferi. Vișinii erau plini de roade. Bucuros am alergat să mănânc cireșe, pentru că așa credeam eu, dar la prima degustare m-am cutremurat, erau acre, nu aveau gustul pe care-l știam. Atunci am aflat că, de fapt, erau vișine
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
făcute practicabile cu ajutorul armatei, folosind pentru această operație transportoarele din dotare și tractoare Kirov pe șenile. Acea iarnă a fost cea mai grea și totodată cea mai lungă. Deși pe la sfârșitul lui aprilie, începutul lunii mai au început să înflorească pomii, de munții de zăpadă am scăpat definitiv abia la sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie. A fost singura iarnă în care nu am fost la săniuș, din cauza munților de zăpadă din împrejurimi. Când eram mici eu și nepotul meu Siegfried
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cât înaintam ascultând glasul roților de tren, am urmărit răsăritul soarelui, care părea o minge de foc ce-a înroșit orizontul. Peisajul era splendid. Atunci am văzut lanurile de grâu pârguite, o „ mare galbenă”, delimitată de șiruri de tufe și pomi de o culoare verde- albăstrui, în lumina soarelui de dimineață, pe care le cunoșteam doar din imaginile văzute în cărți sau reviste. Locomotiva șuiera din când în când, ca să te trezească la realitate atunci când gândurile îți alunecau într-o lume
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
doar după cîțiva pași, am văzut proiectați pe acest cer un șir de caiși Înfloriți, parfumați aproape obscen. Iată miracolul vieții. CÎtă vreme există În mine dragoste, voi iubi aceste nopți cu toate șoaptele ce foiesc prin ele și acești pomi beți de o floare grăbită care mă umplu de recunoștință. Nu văd nici un argument serios pentru a-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem, să mîncăm și să ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aminte a celui de-al doilea păcat, al părinților noștri, cum, după ce Adam a fost creat în Câmpia Damascului 1 și așezat în raiul pământesc și după ce Eva a fost creată din coasta lui, fiindu-le oprit să mănânce din pomul cunoașterii- și mâncând ei, și păcătuind ei astfel, fură îmbrăcați cu tunici din piele și izgoniți din paradis -, au trăit fără dreptatea de la începuturi, pe care o pierduseră, toată viața lor cu multă trudă și pocăință; și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
schimbe aspectul și să-l ridice în rândul acelora din Europa, în primele zile din cel de-al doilea mandat a pus pe masa Consiliului comunal un teanc de decizii și publicații. Fiind primăvară, a cerut tuturor locuitorilor să planteze pomi sau orice fel de arbori. Fiind preocupat de curățenia și schimbarea rapidă a orașului, a dispus ca angajații, consilierii și colaboratorii Primăriei să viziteze câte un număr de străzi, să observe aspectul lor și al imobilelor și să adune doleanțele
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
se topeau cu repeziciune, transformându-se în ape tulburi ce-i inundau sufletul chinuit în acel moment de neliniști. Trupul ei era biciuit ca un ocean fără margini de furtuni și ploi reci. Aștepta o alinare de la soartă, ca un pom care așteaptă binecuvântarea cerului și a pământului pentru a supraviețui. În fiecare dintre noi freamătă și înmugurește ceva. Ea se așeză cu capul pe umărul copacului din ea, sorbi din seva lui pentru echilibrul ei mental de care avea nevoie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
definitiv totul. Simți cum o gheară de oțel incandescent îi trece pe șira spinării inundând-o cu o căldură ce-i afecta pe cei șapte centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui. Un stol de păsărele, nestingherite de nimeni, își vedeau de treaba lor zburând de colo colo. Anotimpurile se mai țineau încă mână în mână. Se uită la ceas
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
duse exact la locul cu pământul galben, unde își îngropase odrasla. - Uite, aici e locul tău! Acum când îl privea era exact locul visat cu pământ galben, cu un liliac la capătul mormântului, iar alături de cruce, la celălalt capăt un pom fructifer. La această amintire nu putu să se abțină și zâmbi fără să vrea. Acest vis era acum o realitate, amintindu-și că Dumnezeu este cu noi peste tot, mult mai aproape decât sperăm. Când ajunsese aproape de mormânt, îi păruse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu simți un fior umed srângându-i inima de bucurie. - Sărut mâna, mamă! Am venit la tine cu un prieten să ne dai ceva bun și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din mijlocul camerei. Pendula de perete bătea în ritmul ei normal, avertizând că timpul merge înainte, iar tabloul pictat în ulei părea nepăsător. Toate bibelourile formau, parcă, o expoziție deschisă la vedere. Lustra din cristal în forma unei coroane de pom cu frunze mari, alungite peste inimioarele unor pere radia o lumină strălucitoare. Casetofonul Honda cu cele două boxe tăcuse de mult și îi amintea de zilele pline de veselie când Carlina dansa cu copiii ei. Perdelele albe și bogate în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
duse direct la un geam pe care-l deschise suficient de mult încât să poată vedea afară. În timp ce văzul îi acaparase toată atenția devorând imagini ar fi vrut ca toate simțurile să-i înceteze a mai funcționa. Din tren, observă pomii ce se înălțau majestuos și drepți ce semănau cu niște santinele. Ramurile lor stăteau ascuțite în bătaia vântului care adia ușor. Era o adiere de primăvară ce-i amintea de ziua când se cunoscuse prima oară cu Valentin la Balul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei, se apropiase de fereastră și observă că soarele reflecta o lumină odihnitoare și transparentă. Cerul părea spălat și proaspăt. Viața o chema într-o libertate nouă. Cap. II Suflet dezlănțuit Zburând, o păsărică se refugiase tocmai în vârful unui pom, agitânduse pe limba ei, sărind de colo până colo, părea ca vrea să transmită ceva urgent, ceva ce avea să urmeze. Carlina se asemui cu acea păsărică singură și dintr-o dată devenise tăcută. Sedimentele rămase după furtunile conjugale o făcuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]