10,102 matches
-
asupra sistemului de resurse. Problema care decurge din exploatarea după tehnica dărâmării este aceea a posibilității de refacere a resursei. Dărâmarea nu putea fi făcută anual, ci trebuia să existe o perioadă de pauză în care copacii să se poată reface. Odată cu apariția unor reguli constituționale privitoare la exploatarea pădurii, incendierea și dărâmarea nu au mai fost permise. Dreptul de tăiere a lemnului și cel de păscut al vitelor în pădure erau drepturi devălmașe tradiționale. În mare parte, pădurile erau în
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
importantă acceptarea acestei îmbrățișări de către cei pentru care S-a răstignit. Odată acceptată, îmbrățișarea reciprocă schimbă omul începând dinlăuntrul său. De aceea discursul Hristic a rămas ca model, ca discurs fondator, ajungând până în zilele noastre cu același scop: de a reface legătura dintre Dumnezeu și om. Dacă există puterea de a schimba ceva în sufletul omului, ea aparține unui discurs (ca ansamblu de aspecte discursive) trăit și reprodus în trăirea iubitoare a Mântuitorului. Doar în acest caz se poate spune că
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
spiritualului, respectiv pentru spiritualizat. Sacrul este prin sine spiritual, însă prin mecanisme umane de profanare își pierde, doar în imaginarul colectiv, aspectul sacru, el având posibilitatea recuperării. Spre exemplu, o biserică distrusă nu devine un spațiu profan. Ea se poate reface și devine sacră nu doar când reconstrucția este finalizată, ci imediat ce acolo se face slujba de sfințire. Nici în timpul dintre distrugere și resfințire spațiul respectiv nu rămâne un spațiu profan, ci este un spațiu deposedat de spiritualitate, existând în vederea respiritualizării
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ele să iasă la iveală și să resacralizeze spațiul. Deci, în timp, sfințenia nu a fost nicio clipă distrusă, dar a fost desacralizată. Ca factor desacralizant, omul este chemat și el, la un timp pe care Dumnezeu îl îngăduie, să refacă, fie în el, fie în spațiul acordat lui, spațiul sacru. Astfel și discursul religios al sacrului despiritualizat vizează, pe de o parte, aspectul jurnalistic, iar de cealaltă parte factorul desacralizant. Pentru o înțelegere mai clară a demersului meu voi da
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
m-a fulgerat o idee... acest sfinx care în sfârșit vorbise, era el chiar român curat? De unde știa? - Dacă din întîmplare, i-am spus, ați descoperi că aveți sânge evreiesc... dumneavoastră sau vreo rudă apropiată, ce-ați face? Masca se refăcu, se îndepărtă de mine. Totuși îmi răspuse cu un glas de gheață: - Du-te și vezi-ți de treabă. Nu știu de ce ai venit și cine ești, n-avem timp să ne gândim la dacă. E a doua oară când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în locul meu, iar grasul nu păru mirat că numele meu nu-i spunea nimic. Dar n-avea importanță, simpla mea prezență în grup era suficientă ca să ghicească; eram fie un nou poet, critic, sau prozator. - Mergem, zise el. Ieșirăm și refăcurăm drumul spre Brezoianu. În colț însă ne oprirăm și intrarăm într-un restaurant, mă uitai să văd: Gambrinus. Nu știam de unde, dar numele îmi era cunoscut. Plin de lume, cu săli mari și cu etaj, cu boltă și scări uriașe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iulie, când după ce fusesem încorporat în primăvară, mi s-a dat o permisie de o lună și m-am întors în luna aceea la ziar. Am paginat singur, într-o noapte, căderea lui Mussolini. - Hm! Senzațional, am strigat, nea Gogule, refaci pagina întîia, a căzut Mussolini! - Hai, lăsați, mi-a răspuns paginatorul sceptic, ca și când această zgâlțâitură a lumii i-ar fi părut neverosimi- lă, atât de mult se învățase să tot pagineze: Hitler așa și pe dincolo. Mussolini pe partea cealaltă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Jack venise la lucru cu bicicleta sau pe jos, probabil că nu era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda dezamăgire pe care o simțea și își spuse că era din cauză că venise pregătită pentru o confruntare. Își reprimă decepția refăcându-și rujul în oglinda retrovizoare. Țipătul neașteptat și strident al unui claxon chiar în spatele ei o făcu să tresară și să-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Îți țin eu locul aici. — Stevie. Ce m-aș face fără tine? — Nu te-ai mai îmbăta și nu te-ai culca cu bărbați fără să-ți iei precauții? întrebă Stevie, simțindu-se în elementul ei, în timp ce se apuca să refacă rubrica de Matrimoniale de una singură. Trenul de Londra era plin de turiști care bifaseră Woodbury pe lista lor cu catedrale englezești, se extaziaseră dinaintea străduțelor sale medievale, ignoraseră împrejurimile industriale și se minunaseră văzând cât de puțin se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rând, dispersia de societate, retragerea la marginea ei, mai exact în natură, acolo unde pădurarii, vânătorii, pescarii și fugarii își trăiesc pe deplin libertatea naturală și neconstrângerea socială. Urmează un ideatic univers țărănesc, un tip de societate arhaică, simulacru ce reface așa-zisul paradis social pierdut, și, al treilea model de existență alternativă, livrescul pur. Se observă ușor cum aceste trei tendințe sunt, de fapt, diferitele grade - ca intensitate și asumare - ale utopiei despre care vorbește Nicolae Manolescu. În primul caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
conform instrucțiunilor de pe pachet și se înglobează treptat în frișcă. Jumătate din frișcă se amestecă cu esența de rom, iar restul cu două lingurițe de cacao. Pe blatul derulat, se așează alternativ cele două straturi de frișcă. La sfârșit, se reface rulada și se ornează cu restul de frișcă și ciocolată rasă. RULADE MICI 6 albușuri se bat spumă cu 7 linguri de zahăr, apoi se adaugă pe rând gălbenușurile și 6 linguri de făină, coajă de lămâie și puțină sare
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atîrnîndu-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui să miroasă fularul și asmuțea fiara din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: "Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rechiziționată de guvern, iar cărțile depozitate acolo și lăsate până acum claie peste grămadă, pradă șobolanilor și igrasiei, vor fi transportate la dracu’ în praznic. Acum se știe, Guvernul vrea să-și stabilească sediul în această clădire după ce va fi refăcut-o. Se vede limpede că mințile demnitarilor politici aflați în momentul de față la putere au fost formatate în timpul regimului ceaușist. Un singur lucru s-a schimbat: disprețul pentru literatură, pentru carte, e încă și mai mare decât înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cu câteva secunde mai înainte: o femeie se apropie agale de pubele, ducând în mâini pâine, niște resturi de mâncare gătită și un vas cu apă. Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe care, astăzi, îl primesc ca pe o flagelare purificatoare oh, m-am făcut complet de râs ca gazdă a ceaiului și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă reîntorc la contemplația pură. Rezvan povestește cum se relaxează iranienii, savurând mese îndelungate, bogate, cu prietenii. Cum mâncați? vrea să știe sensei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
respectivă nu dispuneau de un sistem propriu de scriere, între secolele al III-lea și al IV-lea după Christos. Originea lor este însă mult mai veche, între 2000 și 1500 înainte de Christos. În cele mai multe dintre cazuri, specialiștii au putut reface drumul modificărilor succesive din alcătuirea semnelor, chiar dacă, de multe ori, nu se cunosc rațiunile semantice sau fonetice care au dus la apariția acestora. Simplificând cât mai mult explicațiile, putem nota pe scurt că un kanji, așa cum se numește o ideogramă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în casa părăsită de cei doi, iar fostul ei soț ,,privește” spectacolul cu vădită uimire, dar, contrar cursului firesc al vieții, încornoratul îl felicită, îl cinstește pe vinovat și îi strânge mâna la plecare ca unui adevărat prieten. Cuplul se reface, bărbatul își iartă nevasta, dar aceasta, nu peste mult timp, se topește din picioare... Povestea are mari înțelesuri, mitul păcatului originar capătă aici alte conotații. În altă parte, o poveste asemănătoare se termină în chip tragic. Într-o pagină este
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i dau încă un nume. Dormeam deseori prin trenuri, era cald și bine, o sen zație de pierdere dulce-amăruie mă cuprindea adeseori când îmi visam copilăria, verde și simplă, fără griji, stres, incertitudini, lipsuri și angoase. Voiam să mă refac, mergând din sat în sat, din oraș în oraș, descoperind țara puțin câte puțin, regăsindu-mă, apropiindu-mă de o preferabilă maturitate, îndepăr tându-mă de posibilul plâns. Am avut parte de câteva discuții revigorante, de un chip frumos de femeie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
putea fi nemaipomenit tot ce spune, numai să fie așa cum spune, timp de o clipire se străduia să se vadă pe acel platou și parcă preoți înveșmântați în alb pregătindu-se s-o purifice prin foc roiau în jurul ei, dar refăcea imediat imaginea, nu puteau fi preoți acolo, n-aveau ce căuta, era doar ea singură, pentru fiecare trebuie să existe o piramidă separată, deci era ea singură și se pregătea să ardă, focul avea să iasă din ea, numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puțini cât lucrasem), insistând asupra nevoii de a gândi totul, chiar și greșelile, chiar și trecutul, oricât de inutil ar părea ÎPe dracu! își spunea mai departe bătrâna doamnă, nu-i inutil nimic niciodată, toți spun că nu poți să refaci trecutul, dar eu susțin că poți și asta nu pentru că m-am ramolit și nu-mi mai merg rotițele ca lumea, nici măcar nu mă gândesc la deciziile politice care se practică aici și prin alte părți, să nu vorbești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celei mai nimerite: să se desfete de însănătoșirea în care nu credea, dar să nu-și lase gândul s-o mai amețească cu îndoieli. S-a obișnuit repede. Oamenii o întrebau: cum te mai simți? te mai doare? te-ai refăcut? și alte prostii cărora n-ai cum să le răspunzi nici cât se poate de exact, nici cât se poate de detașat. Intri într-un cerc din care nu mai scapi. Atunci a ales soluția cea mai nimerită: răspundea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cine știe unde de o stare neplăcută de sfârșeală și dureri. De acestea, mai ales. Nu le-ar fi putut descrie decât ca pe o apăsare sufocantă. Acum ai să mă întrebi de ce am acceptat toate acestea și de ce nu mi-am refăcut viața în urmă cu două decenii - își zicea în gând, ca și cum ar fi vorbit cuiva, continuând să pândească adierea ce încă nu se oprea în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, sub soarele ce-i înfierbânta rochia și pielea, incapabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va părea trist, dar din care vei ieși fericită. Îndemnând-o să nu se mai gândească la cele petrecute, împiedicând-o să se întoarcă în București înainte de a-și reveni, întrebând-o într-o zi: ce-ar fi să-ți refaci viața? așa, pur și simplu, să-ți cauți alt bărbat și să te măriți din nou? Uimind-o, chiar atunci, cu istorisirea ce părea incredibilă, dar tocmai de aceea fiind pe deplin adevărată, despre cum s-a îndrăgostit ea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]