11,672 matches
-
mă consider cu deosebire norocos, chiar binecuvântat, nu că sunt evreu, căci deloc nu-mi pasă ce sunt, ci pentru că, etichetat drept evreu, mi s-a Îngăduit să fiu la Auschwitz și că pe temeiul iudaității mele am experimentat și supraviețuit acel ceva... și că acum știu, o dată pentru totdeauna și irevocabil, ceva la care nu voi renunța niciodată.” Scrisul - „săpatul continuu al gropii” - Își relevă, totuși, În cele din urmă, scopuri și speranțe, care vin dinspre fugara fantomă, de neuitat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
renunța niciodată.” Scrisul - „săpatul continuu al gropii” - Își relevă, totuși, În cele din urmă, scopuri și speranțe, care vin dinspre fugara fantomă, de neuitat, a Profesorului: supraviețuirea spirituală. Când instinctul „nu mai vrea și probabil nu mai este capabil să supraviețuiască”, spiritul solicită propria formă, ca să poată continua, „oricum și dincolo de orice”, adresându-se oricui și nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de inducție traumatică, Keseru pare a fi abolit, tocmai el, cititorul profesionist și sagace, orice distanțare critică față de eroul său, iar acesta apare ca o versiune „maturizată” tenebros a lui George Koves, personajul central În romanul Fără destin. George Koves supraviețuise și el, doar aparent, viața „pură și simplă” de la Auschwitz, inițiat În „fericirea”, ca și În „resentimentul afectuos” al existenței captive. La o altă vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adusă în slujba Neamului și a Legiunii pentru a le asigura perenitatea. Cantitatea de jertfă globală, rezultat al însumării jertfei fiecăruia în parte, depusă la picioarele Atotputernicului, este prețul pe care trebuie să-l dăm Divinității pentru ca Neamul nostru să supraviețuiască, să crească și să se mântuiască. Deci jertfa celor care au căzut cândva, la vremea când trăiau cu maximă intensitate, s-a contabilizat atunci și trebuie prețuită, cu dreaptă măsură, căci jertfa nu moare, nu se degradează ci rămâne, ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acea perioadă. Cu perseverență și satisfacție diabolică se refuza orice medicație, care ar fi putut salva niște vieți, dar nu asta le era intenția, ci aceea de a le distruge. În mizeria fiziologică în care se trăia, șansa de a supraviețui era minimă, căci resursele organismului erau epuizate, sistemul imunologic redus aproape la zero, iar flora microbiană extrem de bogată, și în condițiile de subalimentație cruntă, lipsă totală de căldură și umezeala permanentă, orice boală prolifera în mod galopant. Masa consta din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Rezultatele sistemului muncii forțate. Munca obligatorie pentru evrei în perioada regimului Antonescu a durat din decembrie 1940 până în august 1944. După 23 august 1944, guvernul generalului Sănătescu a anulat legislația antisemită și a repus populația evreiască, pe cei care au supraviețuit Holocaustului, în drepturile și libertățile conferite de Constituția din 1923. Din perspectivă instituțională, munca obligatorie a produs două categorii de efecte: asupra populației evreiești și asupra capacității economico-militare a României. În concepția istoricului M. Chioveanu, munca obligatorie a reprezentat pentru
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
ochiului funcționează cu eficacitate maximă. Un exemplu ar fi rinocerul. În principiu, el este unicorn, dar foarte miop. Îngrozitor de miop. De vină este totuși cornul, așa că-l putem considera un animal infirm sub acest aspect. În ciuda acestui defect însă, a supraviețuit din două considerente: este animal erbivor și are trupul acoperit cu un fel de platoșă. Acesta este motivul pentru care el nu trebuie să se apere. Din punct de vedere al staturii și al conformației corpului, seamănă cu un dinozaur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
seama ce s-ar alege de Japonia dacă se întâmplă așa ceva? Ori lovitură de stat, ori război. Dacă-și adună forțele, Întunegrii n-au cum să piardă. Chiar și în cazul unui război nuclear, tot ei sunt cei care ar supraviețui. Așa că-i mai bine să fie lăsați în pace și-atunci și ei își văd de-ale lor. — Dar am auzit că Întunegrii s-au aliat cu Simbolatorii, am intervenit eu. — E doar un zvon. Sau chiar dacă s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
alte rude? am întrebat-o. — Când aveam șase ani, părinții și fratele meu au murit într-un accident rutier. Le-a lovit un camion mașina în spate și a luat foc rezervorul. S-au făcut scrum. — Tu cum de-ai supraviețuit? Eram internată în spital. Veneau să mă vadă. — Aha. — Bunicul a avut grijă de mine de atunci încoace. La școală nu m-am dus, în oraș nu ieșeam, prieteni nu aveam... Nu te-ai dus la școală? — Nu, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că... s-au ivit probleme pe urmă. — Eu n-am auzit să fi fost probleme. După câte știu, toate au mers conform planului. — Aparent. În realitate lucrurile stau cu totul altfel. Din cei douăzeci și șase aleși, numai unul a supraviețuit. Douăzeci și cinci au murit între un an și un an și jumătate de la începerea activității. Tu ești singurul supraviețuitor. După trei ani n-ai avut nici o problemă majoră care să-ți împiedice activitatea de Computator. Tot te mai consideri un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
străfundurile conștiinței. Celulele encefalului au încercat să producă anticorpi, numai că reacția a fost complet neașteptată. A produs moartea. Cred că lucrurile sunt mult mai complicate, dar poate fi și asta o explicație pe înțelesul nostru. Și cum de-am supraviețuit eu? Cred că la tine a fost vorba de niște anticorpi naturali. Plus carapacea care învăluie sentimentele. Bunicul a încercat să le facă celorlalți o carapace artificială ca să-i protejeze, dar n-a mers. A fost prea slabă. — Și învelișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frigul. Întotdeauna s-a întâmplat așa. — Și nu se va stinge specia lor? Bătrânul clătină din cap. — Trăiesc aici de zeci de mii de ani, așa că nu vor dispărea complet, stai liniștit. Mor multe iarna, dar primăvara fată cele care supraviețuiesc. Viața nouă câștigă în fața celei vechi. Numărul animalelor care pot trăi în acest oraș e limitat de hrană. N-are de unde să crească mai multă iarbă decât există deja. Și nici copaci. — De ce nu migrează? În pădure sunt copaci. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ar fi iadul. Da, s-ar putea să semene cu iadul. Aerul de aici iese la suprafață prin diverse canale și cavități. Întunegrii nu ajung la suprafață, dar aerul da. Oamenii îl trag în piept. — Și crezi că o să mai supraviețuiesc dacă trec pe-aici? — Trebuie să fii convins de asta. Ți-am mai spus și înainte. Dacă pășești cu încredere, nu se întâmplă nimic rău, n-are de ce să-ți fie teamă. Gândește-te la ceva frumos, la oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu poate fi. Legăturile nu se pot rupe de tot. Plouă. Păsărelele ciripesc. Se găsește cineva să facă o rană altcuiva. Sau o fată cu care să te săruți în beznă. — Da, e adevărat, dar lumea nu are cum să supraviețuiască fără dragoste, zise fata. Dacă nu există dragoste, o asemenea lume trece pe lângă fereastra ta ca vântul. Nu o poți atinge, nu o poți mirosi. Oricâte fete ai cumpăra cu bani, oricâte partenere pasagere de sex ai avea, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
soarelui. Mi-am dat imediat seama că nu se mai auzea apa. Poate încetase să se mai ridice din găurile acelea. Sau se ridicase atât de mult, încât nici nu se mai auzea. Îmi era totuna. M-am decis să supraviețuiesc și voi supraviețui deci. Vreau să-mi recuperez amintirile. Nu mă mai las manipulat! Îmi venea să țip ca să audă toată lumea, însă am realizat imediat că n-avea nici un rost să țip în poziția în care eram, agățat de stâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat imediat seama că nu se mai auzea apa. Poate încetase să se mai ridice din găurile acelea. Sau se ridicase atât de mult, încât nici nu se mai auzea. Îmi era totuna. M-am decis să supraviețuiesc și voi supraviețui deci. Vreau să-mi recuperez amintirile. Nu mă mai las manipulat! Îmi venea să țip ca să audă toată lumea, însă am realizat imediat că n-avea nici un rost să țip în poziția în care eram, agățat de stâncă, în beznă totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să fac ceva în orașul ăsta care acaparează totul? Simt că, de când a venit iarna, sinele meu s-a pierdut tot mai mult. — Așa e! Ești confuz pentru că ți-au fost luate amintirile și ascunse cu multă grijă. Sentimentele pot supraviețui și fără amintiri. Ele își au principiul lor de funcționare și alcătuiesc sinele propriu. Trebuie să ai încredere în tine. Dacă n-ai, o forță exterioară o să te târască cine știe unde. — O să-mi dau silința. Umbra a privit o vreme cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceva mult mai grav și fundamental la mijloc. Am considerat că schimbarea celor două sisteme cognitive nu era potrivită pentru un creier uman. În momentul acela, am propus Sistemului înghețarea proiectului respectiv pentru a-i salva pe cei care au supraviețuit. Ar fi trebuit să le scoatem racordurile și să anulăm permutările ulterioare. Sistemul mi-a respins propunerea categoric. — De ce? — Pentru că sistemul de permutări funcționa cu multă eficacitate și au considerat că nu o puteau lua cu cercetările de la zero. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cufăraș cu mâncare pentru noi doi și un cadou pentru paznicul centralei electrice. Lucrurile vor fi mult mai simple la venirea primăverii, mi-am zis, simțindu-i căldura mâinii. Dacă sufletul meu iese cu bine din iarnă, dacă Umbra va supraviețui, îmi va fi mult mai simplu să înfrunt totul și să-mi revin complet. Umbra îmi atrăsese atenția să nu mă las învins de iarnă. Mergeam agale, privind peisajul din jurul nostru. Nici unul din noi n-a scos o vorbă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
împreună cu fetița ei, floricele de porumb prin iarbă. Porumbeii veneau și le ciuguleau. Fetița, în vârstă de trei sau patru ani, ridica de fiecare dată mâinile și fugea după ei ca să-i prindă. Bineînțeles că n-a prins nici unul. Porumbeii supraviețuiesc prin însăși calitatea lor de a fi porumbei. Tânăra mamă și-a întors o singură dată privirile spre mine, dar cred că i-a fost suficient pentru ca să-și dea seama că nu o interesa un bărbat tolănit în iarbă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să te opresc, zise ea. Poate că n-o să mori aici, dar nici n-o să trăiești. Viața din pădure e mult mai cumplită decât îți poți imagina. Se deosebește mult de cea din oraș. O să te spetești muncind ca să poți supraviețui și iarna e cumplit de lungă și grea. Dacă apuci să intri în pădure, de-acolo nu mai ieși. Va trebui să rămâi pe vecie captivul ei. M-am gândit bine la asta. Nu vrei să te răzgândești, nu? — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ionel Teodoreanu) ,, Clipele de fericire a căror prezență o păstrăm vie sunt supuse unei selecțiuni care ne scapă cu totul și folosește criterii ciudate. Sar crede că ne rămân cele de bucurie intensă. Ori legate de însemnate evenimente favorabile.Nu. Supraviețuiesc instantanee lipsite de orice semnificație. Mie, de pildă, ca izvor nesecat al senzației de fericire inefabilă, îmi rămân imaginile plimbărilor pe care le făceam cu mama, pe jos, până la șosea, după sfârșitul iernii. Trotuarele din nou curate. Aerul iute, cerul
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Ionel Teodoreanu) ,, Clipele de fericire a căror prezență o păstrăm vie sunt supuse unei selecțiuni care ne scapă cu totul și folosește criterii ciudate. Sar crede că ne rămân cele de bucurie intensă. Ori legate de însemnate evenimente favorabile.Nu. Supraviețuiesc instantanee lipsite de orice semnificație. Mie, de pildă, ca izvor nesecat al senzației de fericire inefabilă, îmi rămân imaginile plimbărilor pe care le făceam cu mama, pe jos, până la șosea, după sfârșitul iernii. Trotuarele din nou curate. Aerul iute, cerul
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
activă, făcând imposibilă dezvoltarea bacteriilor. Foarte puțini agenți patogeni au fost găsiți în miere, cu o durată limitată în timp (Snowdon et al, 1996453; Snowdon, 1999454). Singura sursă de îngrijorare a fost prezența toxinei botulinice. Dar sporii acestei bacterii pot supraviețui în miere dar aceștia nu pot constitui toxina. Acest aspect a dus la faptul că în unele țări ca SUA și Marea Britanie să se prescrie o etichetă pe miere: „a nu fi mâncat de copii până la un an”. Pe de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
înving). Este reconstituită perioada de formare a eroului, cea mai dură și mai plină de evenimente, cuprinzând anii de studenție și de participare la campaniile din 1913 și din 1916-1917. Pirpiriu, sărac, suferind accidente și îmbolnăviri grave, tânărul reușește să supraviețuiască grație unei tenacități demne de principiul central al existenței sale - a trăi pentru a face bine celorlalți. Animat de spiritul datoriei și al dreptății, altruist, studentul și apoi medicul Sandu Ronea are de înfruntat ostilitatea celor din jur și a
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]