KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...338 339 340 ...393 >

9,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

I-am îndreptat peruca, îndesându-i părul castaniu, lung și moale sub ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare. N-am reușit decât să smulg niște șuvițe negre și uscate ca paiele, care acum atârnau într-o parte, de parcă tipa asta ar fi fost clovnul cu gura crestată, iar nu Betty a mea. — Întinde-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
se adunau în mine. Filmul parcă nu voia să se mai termine odată. Pe mine mă treceau sudori reci. Apoi apăru genericul de final, cu: „Filmat în Hollywood, S.U.A.“, iar „și dacă“-urile căzură ca popicele. Am ieșit din cinematograf tremurând din cauza vipiei de afară. Am remarcat că plecasem de la El Nido fără revolverul din dotare și fără cel de calibru 45, pe care-l păstram ilegal. Am făcut cale întoarsă pe străzi lăturalnice și le-am luat cu mine. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de pe ușă, de pe toc și de pe peretele igrasios de deasupra saltelei. Apoi am luat lupa și mostra cu amprentele lui Betty Short și le-am comparat. Un punct identic. Două. Trei - suficiente pentru tribunal. Patru, cinci, șase, iar mâinile îmi tremurau îngrozitor, fiindcă, fără nici o urmă de îndoială, ăsta era locul în care fusese măcelărită Dalia Neagră. Tremuram atât de tare, încât n-am mai fost în stare să potrivesc celelalte amprente pe plăcuțe. Așa că am tăiat de pe ușă o bucată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu amprentele lui Betty Short și le-am comparat. Un punct identic. Două. Trei - suficiente pentru tribunal. Patru, cinci, șase, iar mâinile îmi tremurau îngrozitor, fiindcă, fără nici o urmă de îndoială, ăsta era locul în care fusese măcelărită Dalia Neagră. Tremuram atât de tare, încât n-am mai fost în stare să potrivesc celelalte amprente pe plăcuțe. Așa că am tăiat de pe ușă o bucată de lemn cu patru amprente și am împachetat-o în tifon. Parcă aș fi concurat la seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
în stare să potrivesc celelalte amprente pe plăcuțe. Așa că am tăiat de pe ușă o bucată de lemn cu patru amprente și am împachetat-o în tifon. Parcă aș fi concurat la seara criminaliștilor amatori. Am închis trusa, m-am împleticit, tremurând, spre ieșire, am dat cu ochii de firul de apă și am înțeles că aici a spălat ucigașul cadavrul. Apoi, lângă niște pietre, mi-a sărit în ochi o pată de culoare ciudată. Era o bâtă de baseball plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
aici pe 12 ianuarie și unul dintre voi i-a făcut lipeala cu Georgie. Apoi ea a luat autobuzul de Wilshire până aici și s-au întâlnit. Mai departe îmi povestiți voi ce s-a întâmplat. Madeleine, cu ochii măriți, tremura sub mâna tatălui ei. Emmett aruncă o privire către arma îndreptată nu tocmai ferm spre el. — Nu te contrazic și nu-ți contest nici dorința oarecum tardivă de a face dreptate. Să-ți spun unde poți să-1 găsești pe Georgie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și Emmett punându-și unul altuia coarne. Într-o poză de grup făcută la Edendale mi s-a părut că-l zăresc în spate pe Georgie Tilden - tânăr, arătos, fără cicatrice pe figură. Am simțit-o pe Ramona în spatele meu. Tremura. I-am spus: — Povestește-mi totul. Explică-mi de ce. • • • Ramona se așeză pe o canapea și vorbi timp de trei ore, pe un ton când mânios, când trist, când brutal de detașat de ceea ce povestea. Lângă ea era o măsuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

aurii, ca mine. Băieți perfecți, care vor fi prinți și regi. Știu ce credeau toți - surorile mele și ciobanii - dar nici măcar nu m-a atins. Mă rog, doar o dată. Mă ținea la pieptul lui, dar dintr-odată a început să tremure și m-a dat la o parte. După asta, s-a ținut departe de mine. Ceea ce nu mă deranja. Mirosea, știi. Sigur, mirosea mult mai bine decât majoritatea bărbaților. Dar totuși, mirosul de bărbat și de capre era mai puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
capul în pământ, ca o pasăre ascunsă în cuib. Era dureros pentru ea să-l privească. Și totuși, în fiecare dimineață, primul ei gând era la el. O să vină și azi să vorbească cu ea? O fi văzut cum îi tremură mâinile când îi toarnă în pahar? Zilpa nu suporta să fie în preajma lor când erau împreună. - Era ca și cum ai fi fost lângă un țap stârnit, zicea ea. Și erau așa de politicoși. Aproape se aplecau ca să nu se uite unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
dimineață la împodobirea miresei, așa că Zilpa s-a ocupat de toate, pictând mâinile și picioarele Leei cu henna, conturându-i ochii cu kohl, acoperind-o cu tot felul de podoabe. Rahela stătea într-un colț, cu genunchii la gură și tremura în timp ce Lea se pregătea pentru seara care ar fi trebuit să fie a nunții ei. - Eram mai fericită decât fusesem vreodată, spunea Lea. Dar eram de asemenea înspăimântată. Dacă și-ar fi întors fața de la mine cu dezgust? Dacă fugea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și Zilpa și Bilha, pentru că tremurau și stăteau tăcute în timp ce sora noastră se chinuia. Până la urmă Bilha și-a dat seama că aveau nevoie de mai mult ajutor decât le putea da Ada și a plecat după Inna, care a venit la revărsatul zorilor. Deja Lea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Inna i-a spus să nu-și dezlipească picioarele de pe cărămizi. Asta era bine, a zis ea. Însemna că copilul era pe drum. Lea a împins, cu fața congestionată, cu ochii ei albaștri și verzi strălucind ieșiți din orbite. Îi tremurau picioarele de parcă aveau să se îndoaie în orice clipă și Zilpa și Rahela au trebuit să-și adune toate forțele ca s-o țină. Apoi Inna i-a spus Bilhei să-i ia locul Rahelei, pentru ca Rahela să poată prinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
în același timp o propunere care îi îndeplinea ei însăși o dorință. Înțelegea dorul Rahelei, pentru că era și dorul ei. Avea anii feminității depline. Sunetele dragostei care se auzeau de foarte aproape, din corturi, o trezeau noaptea, o făceau să tremure și o lăsau fără somn. Luase parte la nașterile surorii ei și ar fi vrut să fie și ea parte din marele mister al maternității, un mister care aduce multă durere, dar și minunea de-a avea un copil, primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
făcut Bilha și una dintre femeile oamenilor care munceau pe pământul lor. După zece zile, Zilpa a gemut și și-a mișcat mâinile. - Am visat doi fii, a șoptit ea, așa e? I-au adus copiii, care erau negricioși și tremurau. Și Zilpa a râs. Râsul Zilpei era un sunet rar, dar numele lor au făcut-o să chicotească. - Gad și Asher. Noroc și zeiță, a spus ea. Sună ca numele unei povești din vechime. Și eu eram Ninmah, femeia nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
halul ăsta pe Isaac? Zeul tatălui vostru poate să fie măreț, dar e un zeu crud. Mulți ani mai târziu, când nepoții l-au întâlnit pe băiatul din poveste, bătrân deja, au fost impresionați să vadă cum lui Isaac îi tremura vocea, încă speriat de cuțitul tatălui său. Băieții lui Iacob își adorau tatăl, iar vecinii se plecau în fața norocului său. Dar lui nu-i era ușor. Laban era încă stăpân peste a tot ce agonisise el - turmele, oamenii care lucrau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
n-a strigat că vrea să moară ca să scape de chin. „Merita s-o vezi”, spunea Zilpa. Până la urmă Inna a reușit să întoarcă copilul. Dar efortul parcă ar fi rupt ceva în Rahela, iar corpul a început să-i tremure și nu s-a mai oprit. Ochii i s-au dat peste cap și capul i-a căzut pe spate. Parcă demonii ar fi pus stăpânire pe trupul ei. Chiar și Inna a suspinat atunci. Apoi gata. Corpul Rahelei s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
protejat și iubit, iar povestea lui Uttu a început să curgă în urechea mea: - Odată, demult, pe când femeile nu știau să toarcă lâna și să facă haine din ea, oamenii hălăduiau pe pământ goi. Ziua erau arși de soare, noaptea tremurau, copiii mureau de frig. Dar Uttu a auzit plânsetele mamelor și i-a fost milă. Uttu era fiica lui Nanna, zeul lunii, și a lui Ninhursaga, zeița pământului. Uttu l-a întrebat pe tatăl ei dacă poate să le învețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
plecării și că nu mai dormea bine. S-a întâlnit și cu Zilpa într-o noapte când nici unul, nici altul nu puteau dormi și au stat amândoi la altarul de sub terebint. Chiar și în noaptea liniștită, perfectă, briza se simțea tremurând printre frunzele mari ale copacului Zilpei. Iacob i-a spus celei de-a patra soții că zeul lui îi apăruse în vis și-i spusese că e timpul să părăsească pământul dintre cele două fluvii. Că era timpul să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
umple nopțile reci și să alunge gândurile negre. Lea o scutura de umeri pe sora ei: - Mai bine pune-ți speranța în mâinile mele și ale lui Iacob, decât în povești născocite de frică și purtate de vânt. Dar Zilpa tremura în mâinile surorii ei și o îndepărta spunând: - Nu. Rahela asculta și ea blasfemiile Leei cu un fel de uimire, dar se trezea că spune ea însăși cuvinte la care nu se gândise înainte: - Nu putem să te liniștim cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
atenți la tot ce făceam eu. Mi-era groază atunci când o auzeam pe Lea, cea mai înțeleaptă dintre soții, vorbind despre ei, despre acești prieteni atotputernici ca despre niște biete povești, inventate doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din somn țipând, udă toată de transpirație și cu senzația căderii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
să plece împreună cu nevestele, cu copiii și cu turmele. Zeul mai spusese că oricine va încerca să-l împiedice, va fi lovit în trup, în turme și în fiii săi. Asta l-a cam pus pe gânduri pe bătrân, care tremura de frică în fața oricărui zeu. Când Iacob a pomenit de zeul strămoșilor săi, zâmbetul a pierit de pe fața lui Laban. Norocul lui Iacob cu turmele, faptul că cei unsprezece fii supraviețuiseră și erau sănătoși, loialitatea servitorilor față de el și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
A suflat ușor peste ochii ei, i-a atins obrajii cu degetele și apoi a încercat să-i închidă ochii cu mâna stângă. M-am minunat de curajul fratelui meu și de calmul lui. Dar apoi Iosif a început să tremure și a sărit înapoi, de parcă l-ar fi mușcat un șarpe. A alergat înspre marginea albiei secate, acolo pe unde înainte curgea apa și înfloreau florile. A căzut în genunchi și a început să vomite. Cu icnete grele, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
am întors cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu în ochi, mizeria din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pună cenușă în păr. Dar cu cât stăteam mai mult acolo, cu atât o uram mai mult pe Ruti pentru slăbiciunea ei și pentru că mă făcea să stau și s-o păzesc. Parcă nimeni nu mai venea și începusem să tremur și mai tare. Dacă Ruti se ridica și băga cuțitul în mine ca să mă pedepsească pentru gândurile mele neiertătoare? Sau dacă zeii de pe lumea cealaltă veneau s-o ia și mă luau și pe mine... Am început să plâng și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cât un purece, convinsă că Kemuel avea să vină după noi în cort și să ne omoare pe toate. Vedeam terafim-ul însuflețit și idolii blestemându-ne teribil pentru că le tulburaseră liniștea. Dimineața n-avea să mai vină niciodată, iar eu tremuram în pături, deși era o noapte caldă. Până la urmă am căzut într-un somn adânc, fără vise. M-am trezit într-un zgomot infernal. Rahela și Bilha erau deja sculate, iar eu avea lângă mine două grămezi de așternuturi frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]