9,893 matches
-
că le va da pământ. Astfel, locuitorii din zona Clujului au primit pământ în aceste părți din moșia ce a aparținut grofului Karolyi Ludovic. Pământul avea rost de fermă fiind numit Vadaszpuszta. La început, satul a fost organizat pe actuala vatră, care cu timpul s-a extins. Chiar și numele străzilor amintesc de localitățile de unde au venit: strada Lăpuștești, str. Someșeni, str. Bedecenilor, str. Dângăoanilor, str. Băienilor. În Cartea de Aur, părintele Ioan Ursu povestește în continuare: Ca urmare a tot
Gelu, Satu Mare () [Corola-website/Science/301763_a_303092]
-
ajuns în domeniul familiei Karoly. Din a doua jumătate a secolului XVIII, ca urmare a reformelor tereziene, țăranii din Chilia au devenit proprietari de pământ (prin defrișări/desțeleniri etc. - zona bine împădurită oferind astfel de oportunități), satul fiind deja cu vatra nouă pe aceste pământuri foarte apropiate de pădure, care (1) îi asigurau mai ușor acces la resurse și siguranță și (2) îl separau de domeniul nobiliar vecin. Istoria medievală, modernă și contemporană a satului este strâns legată de cea a
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
probabil în "Chilia Bătrână") este documentată o biserică ortodoxă din lemn încă din 1706, iar mânăstirea dominicană care poseda Chilia (sub numele de Pacfalu) ca proprietate ecleziastă este atestată documentar din 1370; în plus, năvălirile tătare în zonă, precum și mutarea vetrei satului din "Chilia Bătrână" în locația actuală (în partea dreaptă a drumului spre Satu Mare), sunt evenimente documentate istoric și administrativ.
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
1916, a fost grav rănit, când un șrapnel i-a rupt amândouă picioarele, ceea ce l-a lăsat șchiop pe viață. A fost avansat la gradul de caporal și a fost decorat cu Crucea de Fier după ce a fost lăsat la vatră pe motive medicale. În timpul convalescenței el l-a citit pe Marx și a adoptat ideologia comunistă. Și-a petrecut timpul rămas pâna la terminarea războiului studiind științele economice la universitățile din Berlin, Kiel și Hamburg. A obținut titlul de doctor
Richard Sorge () [Corola-website/Science/300526_a_301855]
-
sat în comuna Băcia din județul Hunedoara, Transilvania, România. Localitatea Petreni este consemnată în izvoarele antice cu numele de "Petrae", punct important în drumul de la Ulpia Traiana Sarmisegetuza la Apulum, din acest motiv este și menționată în hărtile vremii. În vatra satului, în anul 1947 s-au descoperit, foarte bine conservate zidurile unei villa rustica din perioada romană. În partea de est, se găsesc platforme de locuire din perioada dacică. În perioada evului mediu localitatea era cunoscută datorită exploatări pietrei. Locuitorii
Petreni, Hunedoara () [Corola-website/Science/300554_a_301883]
-
produs oțel pentru fabrica de armament de la Oradea. Pînă în 1872 a produs doar sape. În 1875 s-a transformat în moară care și astăzi se poate vedea. Atelierul Limpertul de Sus în 1754 avea în dotare două cuptoare cu vatră închisă, un furnal cu vatră deschisă. În 1849 a fost modificat să producă bare din oțel, și în 1871 a fost dezafectat. Atelierul țigănesc a funcționat între 1754-1872. Forja de la Tulea care se situa la vest de cătunul Tulea, pe
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
armament de la Oradea. Pînă în 1872 a produs doar sape. În 1875 s-a transformat în moară care și astăzi se poate vedea. Atelierul Limpertul de Sus în 1754 avea în dotare două cuptoare cu vatră închisă, un furnal cu vatră deschisă. În 1849 a fost modificat să producă bare din oțel, și în 1871 a fost dezafectat. Atelierul țigănesc a funcționat între 1754-1872. Forja de la Tulea care se situa la vest de cătunul Tulea, pe malul pîrîului Govăjdia, în anul
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
DC 123. Localitatea acoperă o suprafață de 31,57 ha (intravilan). De-a lungul timpului așezarea a fost cunoscută sub diverse denumiri că "Bărcia Mică", "Nidiș", "Kisbarcsa", "Felsöbarcsa", "Apródpálfalva", "Klein-Sammetdorf". Zona a fost populată din cele mai vechi timpuri, pe vatra satului fiind găsite locuiri neolitice și eneolitice. Primele atestări documentare apar în anul 1257. În hotarul cu localitățile Barcea Mică și Sântuhalm s-a descoperit, pe malul Cernei, o așezare hallstattiană timpurie. Tot aici s-au mai descoperit materiale ceramice
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
numelor unor localități din bazinul superior al Crișului Alb, apreciază că denumirea satului ar veni de la , Bratoanea<nowiki>"</nowiki> - soția lui Bratu. Ne permitem să facem precizarea că în prezent acest nume nu se regăsește în satul Brotuna. Referitor la vatră satului ( perimetrul construibil ), acesta era concentrat în jurul bisericii, pe malul stâng al pârâului Brotuna, în susul și josul acestuia. După anul 1937, odată cu construirea localului de școală, perimertul construibil a început să se extindă ajungând până la " drumul țării" , respectiv DN 76
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]
-
veche hotărnicie cu localitatea suburbană Răcăștia. Limita de apus și de nord-vest este marcată de interfluviul colinelor Cocor și Fața din Sus, înălțimi care delimitează Mânerăul de localitățile hunedorene Valea Nandrului și Josani. Patrimoniul teritorial Mânerău include două subsisteme habitaționale: vatra satului, întemeiată de-a lungul firului unui afluent al Cernei, și Lunca, situată în culoarul văii Cernei, care până la edificarea Secției laminatoare a C.S.H. a constituit grânarul Mânerăului. Poziția geografică ilustrează zona de trecere, piemontană, de la rama estică a Munților
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
Ilia (în , în , în trad. "Târgul de Ilie") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Localitatea este situată în Valea Mureșului. După formele de relief Ilia și Bretea Mureșană au vatra satului în lunca iar Brâznic, Săcămaș, Bacea, Cuieș și Sârbi au vatra satului la contactul dintre lunca și dealurile de la poalele munților Poiana Ruscăi și Metaliferi. Satul Valea Lungă este așezat pe cursul Văii Bătrâne, iar Dumbrăvița este așezată la poalele
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Localitatea este situată în Valea Mureșului. După formele de relief Ilia și Bretea Mureșană au vatra satului în lunca iar Brâznic, Săcămaș, Bacea, Cuieș și Sârbi au vatra satului la contactul dintre lunca și dealurile de la poalele munților Poiana Ruscăi și Metaliferi. Satul Valea Lungă este așezat pe cursul Văii Bătrâne, iar Dumbrăvița este așezată la poalele Munților Poiana Ruscăi. A. Grădinițe cu Program Normal din satele: B. Școli
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
de Șoseaua națională nr. 15. Relieful localității este alcătuit de valea largă a Mureșului și culmi deluroase, ca interfluvii, puțin îngrădite, între valea Beicii și Habicului, cu înălțimi reduse, cea mai mare înălțime fiind de 511,7m, în Dealul Viilor. Vatra localității se află pe un teren, în cea mai mare parte plan, cu denivelări mici, constituind șesul aluvial creat de Mureș și pe de o parte din panta dealului dinspre sud-est, unde este așezată biserica ortodoxă din lemn, cimitirul românesc
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
parcelei (în intravilan de la numărul 1 - 289, unde figurează casele, curțile și grădinile cu suprafețele respective în iugăre și stânjeni); numele și prenumele proprietarilor, domiciliul, numărul casei, în extravilan de la numărul topografic 290 - 4337; categorii de terenuri în extravilan (în afara vetrei satului) arător, fânaț, rât, vie, pășune, pădure, trestiș, suprafață scutită de impozit, suprafață totală. Din acest registru reies următoarele informații: teren arător = 1.298 iugăre, 485 stânjeni; gradină = 172 iugăre, 1181 stânjeni, fânaț = 1.023 iugăre, 1.080 stânjeni; pășune
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
485 stânjeni; gradină = 172 iugăre, 1181 stânjeni, fânaț = 1.023 iugăre, 1.080 stânjeni; pășune = 761 iugăre, 552 stânjeni. Populația satului s-a format din oameni veniți din zona de câmpie. S-au stabilit în această zonă împădurită așezându-și vetrele în poieni (luminișuri), în apropierea cărora se găsea apă și le asigura un adăpost, un loc mai liniștit și mai în siguranță. Tradiția menționează că întemeietori ai satului ar fi fost diferite familii, printre care familia numită Buzdugan, care s-
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
sunt numeroase familii cu numele de Danciu. Cu timpul, familiile s-au înmulțit și s-au așezat tot mai înspre aval, pentru a avea acces mai ușor la târg, fapt ce se manifestă și în prezent, încât aproape că primele vetre au rămas părăsite. Deși populația s-a așezat în această zonă cu mult înainte, localitatea este recunoscută și atestată abia după a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după cum se arată în diferite documente. Populația la început a fost
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
războaie de țesut, lăzi de zestre și altele pe care le comercializau în zona de câmpie în schimbul cerealelor sau banilor, fapt menționat și în „Monografia județului Mureș”, ediția 1980, la pagina 238. Pe măsură ce s-a tăiat pădurea în scopul măririi vetrelor gospodărești a început să se formeze și teren agricol, pe care se cultiva porumb și cartofi și în măsură foarte redusă păioase. Dar și în trecut și în prezent creșterea animalelor rămâne ocupația de bază a locuitorilor satului, ocupație care
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
peretare” țesute din lână colorată, icoane pe sticlă, „blide” (farfurii din lut) și ștergare (prosoape brodate din cânepă sau in). După icoane se țineau actele de valoare, testamente, certificate, contracte și uneori chiar bani. Încălzirea se făcea cu lemne, în vetre cu cuptor și horn, apoi în sobe de tuci (fontă). În prezent, în anii 2000, vetrele și cuptoarele din locuințe au dispărut complet ( dar încă rămân în anumite locuințe, de exemplu în casa familiei Sava), fiind înlocuite cu teracote și
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
din cânepă sau in). După icoane se țineau actele de valoare, testamente, certificate, contracte și uneori chiar bani. Încălzirea se făcea cu lemne, în vetre cu cuptor și horn, apoi în sobe de tuci (fontă). În prezent, în anii 2000, vetrele și cuptoarele din locuințe au dispărut complet ( dar încă rămân în anumite locuințe, de exemplu în casa familiei Sava), fiind înlocuite cu teracote și șeminee. Iluminatul era asigurat cu ajutorul unor candele, lumânări sau lămpi cu gaz lampant. În anul 1963
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
arată că în acest an a frecventat școala primară ca elev în clasa I, având ca învățător pe Iosif Brâncoveanul și Galaftion Șagău. Fragmentele de jurnal demonstrează suplimentar că prima școală în cătunul Idicel-Pădure a funcționat într-o casă, lângă vatra părinților lui Mihail Covrig, care, dacă școala ar fi existat și funcționat în anul 1875, nu și-ar fi dat copilul la o școală situată la 4,5 km distanță de Covrig Anastasia. Demn de menționat este că de la atestarea
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
cu localitatea Stânceni județul Mureș, cuprinsă în defileul Mureșului și Toplița din județul Harghita, iar în sud cu comunele Ibănești și Hodac județul Mureș, partea vestică este mărginită de cea de-a treia localitate Răstolița, cuprinsă în defileul Deda -Toplița. Vatra localității este situată la jumătatea distanței dintre capetele defileului Toplița - Deda la altitudinea de 524 m, este mărginită de terase și culmi înalte de peste 1.000 m care închid orizontul comunei și dau grandoare imaginii reliefului montan. Etnografic, localitatea este
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
sau rășinoase.15 În Lunca Mureșului sunt întâlnite solurile argiloiluviale, brune podzolice, soluri higromorfe și de luncă, soluri aluvionale. În general majoritatea solurilor de pe teritoriul comunei sunt favorabile unor culturi agricole.16 Satul Lunca Bradului, reședință de comună, are o vatră cu o suprafața de 223 ha. Suprafața totală a localității Lunca Bradului este de 31.032,99 ha 4, suprafață în care sunt incluse și pădurile ce mărginesc vatra. Toponimia localitații. Observații toponimice Din punct de vedere etimologic denumirea satului
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
culturi agricole.16 Satul Lunca Bradului, reședință de comună, are o vatră cu o suprafața de 223 ha. Suprafața totală a localității Lunca Bradului este de 31.032,99 ha 4, suprafață în care sunt incluse și pădurile ce mărginesc vatra. Toponimia localitații. Observații toponimice Din punct de vedere etimologic denumirea satului era Păluta, denumire ce derivă de la un termen specific forestier. În timp acestei denumirii i s-a adăugat și numele principalului afluent al Mureșului din localitate, devenind Palota-Ilva. Denumirea
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
umbra căruia poposeau. În cadrul localității se remarcă o vastă toponimie de origine autohtonă geto dacă, latină, precum și de proveniență slavă:7 Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea Rogoazei, Fântânel, Arsa, Pârâul Arsița. - termeni compuși de origine autohtonă și latină: Pârâul Ursului; - termeni proveniți de la popoarele slave: Izvorașul, Poiana Drăgusului, Pârlituri. Cele mai numeroase toponime și microtoponime, provin din
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
era format din următoarele cătune: -Cătunul Diaconești (Dicanești); -Cătunul Betegi (Adunați); -Cătunul Pistolești; -Cătunul Ciuculești; -Cătunul Răiculești; -Cătunul Porcărești (Purcărești); -Cătunul Băjenești. Cătunul Diaconești este primul sat care s-a format (s-a mai numit și Tunari?!), un fel de vatră a satului Bucov, pe moșia străbună Diaconeasa, moșie ce se întindea din apa Plescării până la apa Bucovului, iar spre miazănoapte se mărginea cu moșia Mânăstirii Aninoasa. Numele îi vine de la Stan Diaconu (un rang bisericesc) care s-a mutat cu
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]