8,560 matches
-
fi bananele sau castravetele au fost folosite ca dildo-uri, posibil din preistorie. Orice obiect care are fermitatea și forma corespunzătoare poate fi, în mod ipotetic, folosit că dildo. În mod convențional, multe dildouri au forma penisului uman cu diferite detalii (vene, scrot) iar altele sunt făcute pentru a se asemănă falusului unor animale. Există și dildo-uri moderne cu forme mai puțin convenționale, axate mai mult pe a provoca plăcere decât pe formă anatomica. Câteva dildouri mari sunt create doar pentru efect
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
deprins cu gravitația, cu mersul firesc, cu pulsul sangvinic.” Ana Călin a nominalizat "Far From Telescopes" la titlul de cel mai bun album românesc al anului 2009, descriindu-l drept „O singură bucată, numai bună picurării fără oprire, într-o venă dependentă de Kumm.” De aceeași părere a fost și Valentin Moraru, care a descris albumul drept „modern și energetic”, „o combinație reușită de indie cu new-wave și art rock”. Alex Nicolescu a văzut albumul drept „trecerea oficială la un nou
Far From Telescopes () [Corola-website/Science/319719_a_321048]
-
sub numele de alergie. Denis a decis să facă o treia transfuzie, dar pacientul a murit. Fiind atacat în instanță de văduva lui Mauroy, medicul francez a declarat că transfuzia nu a avut loc din cauza că nu a putut găsi vena, după care este declarat nevinovat. Dar Curtea de la Châtelet a decis ca de acum încolo tranfuziile de sânge să fie efectuate doar cu permisiunea medicilor de la Facultatea din Paris. În 1675, Parlamentul a aprobat o lege care limita transfuziile la
Transfuzie de sânge () [Corola-website/Science/319069_a_320398]
-
El trece de la un ventricul la celălalt (patru la număr) prin căi înguste, apoi circulă în jurul suprafeței creierului - o parte din el merge de asemenea și în măduva spinării - și este absorbit înapoi în circuitul sanguin. Absorbția are loc prin vene specializate din interiorul craniului care au o suprafață asemănătoare unei site. Deși mult mai lentă decât circulația sângelui, circulația LCR necesită producerea, circulația și reabsorbția sa în mod constant. Hidrocefalia poate apărea fie când se produce o cantitate prea mare
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
pelvine autonome (plexul hipogastric superior și plexul hipogastric inferior) - intricate cu cele precedente. Plexul hipogastric superior este format din fibre toracolombare simpatice (responsabile de ejaculare la bărbat) și e situat în țesutul conjunctiv extraperitoneal, anterior de bifurcația aortei și de vena iliacă comună stângă, în dreptul vertebrei L5 și promontoriului (1) ; are o formă de triunghi cu vârful cranial, iar din unghiurile inferioare se desprind nervii hipogastrici (drept și stâng) (56). O rețea filamentoasă delicată în țesutul areolar furnizează un plan avascular
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
cavernoși. Nervii cavernoși se grupează în câte un mănunchi nervos cu un traiect direct spre portiunea postero-laterală a prostatei; grosimea mănunchiului scade de la 12 mm la origine la 6 mm la baza prostatei; de la acest nivel nervii însoțesc arterele și venele capsulare, urcă spre vârful prostatei (posterolateral de uretră) și trec prin diafragma urogenitală. Plexurile pelvine sunt situate lateral și posterior față veziculele seminale (mijlocul plexului fiind situat la nivelul vârfului veziculelor seminale); de aceea veziculele seminale reprezintă intraoperator reperul pentru
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
fiind situat la nivelul vârfului veziculelor seminale); de aceea veziculele seminale reprezintă intraoperator reperul pentru identificarea plexurilor (1, 58). De asemenea nervii cavernoși pot fi identificați posterolateral de prostată și anterolateral de rect prin asocierea lor constantă cu arterele și venele capsulare prostatice, cu care formează un mănunchi vasculo-nervos (58). Fascia parietală endopelvină acoperă pereții și planșeul pelvin și se continuă pe viscerele pelvine, ca fascii viscerale. La nivelul rectului formează teaca proprie a rectului sau fascia perirectală. Această fascie a
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul pelvin (44). Fascia presacrată este o porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui, nervi, artera sacrată medie și venele presacrate. Fascia recto-sacrată se întinde de la fascia presacrată la fascia perirectală; se formează prin reflectarea fasciei presacrate la nivelul vertebrei S4 și se unește cu fascia perirectală la 3-5 cm deasupra inelului anorectal (38, 44). După Sato și Sato (45
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
recto-sacrată se întinde de la fascia presacrată la fascia perirectală; se formează prin reflectarea fasciei presacrate la nivelul vertebrei S4 și se unește cu fascia perirectală la 3-5 cm deasupra inelului anorectal (38, 44). După Sato și Sato (45) conține mici vene și ramuri nervoase provenind din ganglionii sacrați. Septul rectogenital (rectoprostatic la bărbat, respectiv rectovaginal) separă rectul și fascia proprie a rectului de veziculele seminale și prostată, respectiv de vagin. În sens strict termenul de fascie Denonvilliers se referă la fascia
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
ul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des) sau vene. Se prezintă ca o dilatare (ca un sac) a vasului sanguin și poate fi localizat oriunde în organism. Cu toate acestea, cel mai adesea el se dezvoltă în segmentul abdominal al arterei aortice și la nivelul vaselor creierului (anevrism cerebral
Anevrism () [Corola-website/Science/318844_a_320173]
-
tăinuite și interzise. Lissa Dragomir este o prințesă moroi, cu un rarisim dar de a stăpâni magia spiritului. Ea trebuie apărată în orice moment de strigoi (morții vii), cei mai fioroși vampiri. Puternicul amestec de sânge omenesc și vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai bună prietenă a Lissei, o face să fie dhampir. Roșe și-a dedicat viața unei misiuni mai mult decat primejdioase: s-o apere pe Lissa de strigoi, care și-au jurat s-o facă asemeni lor
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
are prețul lui. Lissa Dragomir este o prințesă moroi, cu un rarisim dar de a stăpâni magia spiritului. Ea trebuie apărată în orice moment de strigoi (morții vii), cei mai fioroși vampiri. Puternicul amestec de sânge omenesc și vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai bună prietenă a Lissei, o face să fie dhampir. Roșe și-a dedicat viața unei misiuni mai mult decat primejdioase: s-o apere pe Lissa de strigoi, care și-au jurat s-o facă asemeni lor
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
arterială. Rezistența periferică crescută în hipertensiunea stabilită se poate atribui, în principal, îngustării structurale a arterelor și arteriolelor mici. Reducerea numărului sau a densității capilarelor poate contribui, de asemenea, la rezistența periferică. Hipertensiunea este asociată și cu flexibilitatea scăzută a venelor periferice, care pot crește returul sângelui către inimă, pot crește încărcarea inițială a mușchiului cardiac și pot cauza, în cele din urmă, disfuncția diastolică. Rolul jucat de o constricție activă crescută a vaselor de sânge în hipertensiunea esențială stabilită este
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
în cei care iau betablocante. În acest caz, dacă epinefrina nu dă rezultate, se poate administra intravenos glucagon. Glucagonul are un mecanism de acțiune care nu implică receptorii beta. Dacă este necesar, epinefrina poate fi de asemenea injectată într-o venă (injecție intravenoasă) folosind o soluție diluată. Epinefrina intravenoasă pare totuși a fi legată de bătăi neregulate ale inimii (tulburări de ritm cardiac) și infarct miocardic (stop cardiac). Injecțiile cu epinefrină autoadministrate, care le permit celor care au anafilaxie să-și
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
fascie retromamară. Femeile care au peste 150 cm circumferința bustului sunt bolnave de gigantomastie. Arterele provin din artera toracică (mamară) internă, ram din artera subclaviculară, din artera mamară externă (artera toracică laterală) ram din artera axilară și din arterele intercostale. Venele urmează în sens invers același traiect cu arterele. Limfaticele. Vasele limfatice se împart în 3 grupuri: extern, intern și inferior, care se îndreaptă spre limfonodulii axilari și subclaviculari. Inervația glandei mamare provine din nervii intercostali, perechile a II-a până la
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
Vasele limfatice prezintă o continuare a capilarelor limfatice. Au diametrul mai mare decât cel al capilarelor limfatice. Prin ele limfa circulă spre ductele limfatice toracale. Vasele limfatice însoțesc venele și au o structură histologică similară acestora. Pe pereții interiori, la distanțe egale, sunt prezente valvule semilunare ce asigură mișcarea lichidului doar într-o singură direcție. Prezența valvulelor conferă vaselor limfatice forma unui colier de perle. Prin contracția ordonată a
Vas limfatic () [Corola-website/Science/321987_a_323316]
-
Marginea posterioară a mușchiului deltoid încrucișează mușchiul infraspinos, mușchiul rotund mare, mușchiul rotund mic și mușchiul triceps. Marginea anterioară a mușchiului deltoid delimitează cu marginea superioară a mușchiul pectoral mare spațiul deltopectoral sau șanțul deltopectoral ("Sulcus deltoideopectoralis"), prin care trece vena cefalică ("Vena cephalica") și pe unde ajunge superficial în dreptul procesului coracoid, ramura acromială a arterei toracoacromiale ("Ramus acromialis arteriae thoracoacromialis"). Vârful mușchiului deltoid se prinde pe tuberozitatea deltoidiană, iar baza răspunde liniei de inserție a trapezului. La trecerea peste tuberculul
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
a mușchiului deltoid încrucișează mușchiul infraspinos, mușchiul rotund mare, mușchiul rotund mic și mușchiul triceps. Marginea anterioară a mușchiului deltoid delimitează cu marginea superioară a mușchiul pectoral mare spațiul deltopectoral sau șanțul deltopectoral ("Sulcus deltoideopectoralis"), prin care trece vena cefalică ("Vena cephalica") și pe unde ajunge superficial în dreptul procesului coracoid, ramura acromială a arterei toracoacromiale ("Ramus acromialis arteriae thoracoacromialis"). Vârful mușchiului deltoid se prinde pe tuberozitatea deltoidiană, iar baza răspunde liniei de inserție a trapezului. La trecerea peste tuberculul mare al
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
și temându-se pentru viața ei, a decis să respecte dorințele familiei sale. Prima dată a sărit în râul Tigris, dar a supraviețuit. După aceea a încercat să se spânzure, dar un unchi a salvat-o. Apoi și-a tăiat venele cu un cuțit de bucătărie. "Familia mea mi-a atacat personalitatea și am simțit că făcusem cel mai mare păcat din lume” spunea ea dintr-un adăpost pentru femei, unde și-a dat vălul pe un tricou și o pereche
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
Musculus temporalis"). Deasupra liniei temporale superioare se află aponevroza epicranienă ("Galea aponeurotica"). Sub linia temporală inferioară se află fosa temporală. Posterior aproape de marginea sagitală (superioară) a osului parietal se află o gaura inconstantă - gaura parietală ("Foramen parietale") prin care trece vena emisară parietală (Santorini) ("Vena emissaria parietalis"). Marginea superioară sau sagitală ("Margo sagittalis ossis parietalis") este groasă, dințată și cea mai lungă; se întinde de la bregma la lambda și se articulează cu cea de partea opusă, formând sutura sagitală ("Sutura sagittalis
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
temporale superioare se află aponevroza epicranienă ("Galea aponeurotica"). Sub linia temporală inferioară se află fosa temporală. Posterior aproape de marginea sagitală (superioară) a osului parietal se află o gaura inconstantă - gaura parietală ("Foramen parietale") prin care trece vena emisară parietală (Santorini) ("Vena emissaria parietalis"). Marginea superioară sau sagitală ("Margo sagittalis ossis parietalis") este groasă, dințată și cea mai lungă; se întinde de la bregma la lambda și se articulează cu cea de partea opusă, formând sutura sagitală ("Sutura sagittalis"). Marginea inferioară sau solzoasă
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
Chirurgia cardiovasculară este specialitatea chirurgicală care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul chirurgical al bolilor cardiovasculare (afecțiuni congenitale, afecțiuni dobândite, afecțiuni ale vascularizației cordului, anevrisme, disecții sau ocluzii ale trunchiurilor cranio-braheo-cefalice, arterelor, venelor și limfaticelor). Chirurgia cardiovasculară de folosește frecvent pentru a trata complicații ale bolilor cardiace ischemice (de exemplu, by-pass aorto-coronarian), corecția bolilor congenitale de inimă, sau de tratament ale bolilor cardiace valvulare dobândite din diverse cauze incluzând endocardita, boli reumatismale cardiace
Chirurgie cardiovasculară () [Corola-website/Science/325883_a_327212]
-
colectiv din Clinică profesorului Mathey (Paris), modul de refacere a circulației bronșice în transplantele pulmonare, atât prin arteriografie cât și prin preparate bronho-pulmonare injectate cu paste colorate, după sacrificarea animalelor. A studiat și demonstrat experimental pe animale (câini) posibilitatea înlocuirii venei cave superioare cu grefe de teflon cu bune rezultate, ceea ce este de o deosebită importantă practică în cazurile de rezecție de necesitate a tumorilor mediastinale care invadează vena cava. De asemenea, a studiat funcția de secreție și absorbție a peritoneului
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
sacrificarea animalelor. A studiat și demonstrat experimental pe animale (câini) posibilitatea înlocuirii venei cave superioare cu grefe de teflon cu bune rezultate, ceea ce este de o deosebită importantă practică în cazurile de rezecție de necesitate a tumorilor mediastinale care invadează vena cava. De asemenea, a studiat funcția de secreție și absorbție a peritoneului inflamat și iradiat (la iepuri) - cu referințe la starea de peritonita. Studiile clinice și experimentale sunt concretizate de cele peste 300 de articole și comunicări, în țară și
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
un mic orificiu zigomatico-facial ("Foramen zygomaticofaciale"), adesea dublu și ocazional absent. Orificiu zigomatico-facial este situat lângă marginea orbitală a feței laterale. Prin acest orificiu trec ramurile zigomaticofaciale ale nervului zygomatic ("Ramus zygomaticofacialis nervi zygomatici") și ramurile zigomaticofaciale ale arterei și venei lacrimale ("Arteria lacrimalis" și "Vena lacrimalis"). Pe fața laterală se inseră posterior mușchiul zigomatic mare ("Musculus zygomaticus major") și anterior mușchiul zigomatic mic ("Musculus zygomaticus minor"). Fața temporală ("Facies temporalis") este concavă și privește înapoi și medial. Ea alcătuiește partea
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]