9,864 matches
-
Vâlcea să vă dea adresa unui frate, de la care Dvs. ați putea cere un tablou măcar. Avea unul mai reușit care reprezenta interiorul bisericii Sf. Nicolae din Prund. Profesorul Teodorescu a fost coleg cu mine, și avea o fire foarte veselă, În contrazicere (contrast?, n.n.) cu soția de origine germană, femeie ponderată. El a avut norocul să doarmă somnul de veci alături de Andrei Mureșanu! Dacă mai (e) nevoie de vreo relație, sunt la dispoziție cu multă plăcere. M-ar bucura faptul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Dionisie Heul, cu frate președinte de tribunal și mai târziu la Iași (Dionisie, n.n.) ajuns inspector general C.F.R. (pe) Moldova. Acesta ne cânta frumos din flaut. Ceilalți doi, ne citeau istorioare de Sadoveanu și din alți scriitori de seamă, lucruri vesele și distractive. Erau petreceri distractive și totuși foarte decente, cari durau până pe la 11 noaptea. Afară, În zăpadă, lângă un nuc, aștepta Costescu, cu piciorul bandajat, să urmărească durata șezătorilor și ceea ce se petrece la lumina unei lămpi de... provincie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
moș Jorjâcă. În toamna trecută i-am văzut pentru ultima oară slova lui păstrată ca În tinerețe. Amintirea mea, Însă, merge mai departe când, copil de 6-8 ani, Îl vedeam În casă la bunica mea - sora lui Elena Manoliu, veșnic vesel și cu vioara gata pentru cântare. Ai și mata fotografiile orchestrei din str. Rădășeni. Eu i-am văzut În carne și oase și Îmi sună În urechi glasul lor - a(l) Todiceștilor - care suna Într-un mod caracteristic. Îl moștenise
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”21 oct. 1974”> Dragă Eugen, Am primit scrisoarea care m-a Întristat foarte mult. Eu atribuisem tăcerea D tale unui concediu petrecut pe cine știe ce locuri și m-am așteptat să te Întorci vesel și plin de noi forțe pe care să le consumi, cu același entuziasm, ca și până acuma. La boală nici nu m-am gândit și nici n-am bănuit posibilă această pacoste. Bine că s-a terminat cu bine. Să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
reproșat, că m-ar fi acaparat și Îndemnat să nu iau parte la banchet și mi a cerut o scrisoare, pe care i-am dat-o bucuros. Dl. Prof. Popa mi-a scris, că, ducându-se la dânsul, era tare vesel și bucuros de această scrisoare; dar de atunci... muțenie. Îmi pare foarte rău pentru el, dar și pentru activitatea culturală din Flt. la care și contribuția sa era necesară, după cum se vede din faptul că deține unele informații prețioase despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și intervenția Muzeului cred, că ar fi mai eficace . Doina Bucur trebuie să aibă locul ei la Muzeu. Era rudă cu Ciurea prin mama Doinei. D-na Clara Ciurea n-o fi știind ceva? Dl. Prof. Popa Îmi scrie oarecum vesel, remontat. Să fie veselie de Împrumut? Mi-ar părea enorm de rău. E Încă tânăr și dacă se cruță puțin,acum când e pensionar, va rezista. E om de mare valoare, deși Anuarul Festiv al Liceului, care a publicat fotografiile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
același tipic: scurte de culoare galbenă, care nu se asortează deloc cu restul hainelor. Mulți, de fapt, majoritatea, au sacoșe cu firma unui magazin ieftin din Madrid, de la cae au făcut cumpărături. Pe scurt: vom avea o companie populară și veselă până la Lisabona. VITALIE CIOBANU: Este 20.30. Suntem la Lisabona, după o călătorie obositoare, în care capacitatea de a îmbiba senzații noi a cedat sub presiunea oboselii instalate progresiv în oasele noastre. (Chiar aceste rânduri nu au putut fi scrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo două ore, vânzoleala ziariștilor se mai liniștește, în schimb, începe migrația participanților la Trenul Literaturii: grupurile de scriitori se amestecă, dornici să se cunoască, alții, dimpotrivă, se izolează, apar laptopurile la care se lucrează de zor. Încet-încet, o comunitate veselă și lipsită de griji se declanșează într-o frenezie de nestăpânit... VITALIE CIOBANU: Dincolo de geam ne însoțește un peisaj mai mult arid, măslini presărați pe un teren argilos și ars de soare. Mici lacuri printre dealuri. Un castel răsare surprinzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
umor - scrie proză și nu-și ascunde, zâmbind, curiozitatea de a cunoaște niște confrați români. Portughezul Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel și el -, ne descoase în legătură cu soiurile de cafea pe care le preferăm, declarându-se un adversar ireconciliabil al manierei à la turque. E vechi prieten cu Andrei Bodiu, cu care s-a întâlnit prima dată în România, la un festival
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se aude mai nimic în zgomotul gării. În plus, trecerea spre ușa vagonului o blochează acei care și-au primit doar una din valize și rămân să aștepte până hamalii o „descoperă” și pe a doua. Unele dintre colegele noastre, vesele și entuziaste, dornice de dialog în trenul care ne aducea de la Lisabona, au acum o expresie destul de derutată, pleoștită chiar. Mă gândesc că asemenea momente trebuie depășite cu răbdare și înțelegere. Pentru a rezista. Proiectul în care ne-am angajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu o nestăpânită curiozitate: cum voi găsi orașul despre care am citit mai multe cărți, prin care m-am plimbat imaginar de atâtea ori? Nu mă las influențat de ceea ce văd în gară, de fapt, încerc să privesc cu o veselă superficialitate în jur, păstrându-mi ochiul și creierul pentru alte imagini și peisaje, care să-mi confirme mitul Parisului... Sunt peste treizeci de grade la soare și, până se va da semnalul de îmbarcare în autobuzele ce ne vor duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Paris. Nu, n-am fost. Am construit comunismul, n-am avut timp pentru călătorii. Îl invit să vadă cum arată visul lui Lenin în Republica Moldova... Ziaristul îmi zâmbește, vădit încurcat. Nici eu nu pot să-mi explic nervozitatea mea veselă, derutantă și destul de abruptă. Că doar nu mă „răfuiesc” cu primul ziarist francez ieșit în cale numai că mi-am însușit prejudecata cum că majoritatea dintre ei împărtășesc vederi de stânga, socialiste, iar mie mi se acrește când aud de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
însă și tineri, și copii cu rucsacuri. Nu mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee de obiecte prețioase: sculpturi, crucifixe, veselă de argint, aur și porțelan, icoane, sipete, straie cusute cu fir etc. Un adevărat labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe valuri are ceva sexual, te excită, îți mână sângele în obraji. În sfârșit, după vreo oră și jumătate de drum, acostăm într-un fel de arhipelag situat în estuarul râului, înțesat cu hangare vechi și epave abandonate. VITALIE CIOBANU: Vesela și efervescenta noastră adunătură se sparge în grupuri, de îndată ce simțim teren tare sub picioare. Traversăm o zonă de poteci împădurite și ajungem într-o poiană largă, mărginită spre nord de o pantă abruptă. Încerc să înțeleg scopul pentru care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care are o populație de cinci ori mai mare”. Noroc că nici unul din ei nu insistă. O bere la barul irlandez Hell Hunt. O bere, din păcate, cam caldă și veche. Aici îl găsim pe colegul nostru, islandezul-zburător, optimist și vesel, Einar Orn Gunnarsson. E gata să ne servească cu câte o halbă, ne îndeamnă să fim mai veseli și să lăsam, măcar pentru un timp, problemele de creație. Chiar râdem când îl auzim vorbind în felul acesta, nu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la barul irlandez Hell Hunt. O bere, din păcate, cam caldă și veche. Aici îl găsim pe colegul nostru, islandezul-zburător, optimist și vesel, Einar Orn Gunnarsson. E gata să ne servească cu câte o halbă, ne îndeamnă să fim mai veseli și să lăsam, măcar pentru un timp, problemele de creație. Chiar râdem când îl auzim vorbind în felul acesta, nu cred că prea mulți sunt frecventați de muză în această călătorie. Einar îmi spune că țara sa, Islanda, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
baltice. Îi răspund că știu lucrul acesta, pentru că mi-a spus-o tot el, la Riga. E drept că atunci, pe vaporul Liepaja, era și mai grizat. Islandezul ne părăsește abrupt, spunându-ne că pleacă să caute un local mai vesel, unde să stea până la ziuă, căci nu vrea să se culce în seara aceasta. VITALIE CIOBANU: Hell Hunt, în estonă, înseamnă „Lupul gentilom”. Data trecută când vizitasem localul, citez: „era un frig afară de trosneau pietrele caldarâmului, dar în localul pustiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asemenea „buzunar” de vid căscându-se la picioarele tale. Lumea noastră se adună cu sentimentul datoriei împlinite, venind de la cele trei reading-uri din oraș, care angajaseră scriitori baltici, scandinavi, francezi și ex-iugoslavi. Aici, în „groapa teatrală”, atmosfera e de chermeză veselă, striată cu mici lecții de istorie și lingvistică estonă, predate chiar de doamna ministru al Culturii, care, precum orice demnitar de țară mică, se străduiește să atragă atenția oaspeților străini asupra nestematelor identității locale. Cunosc modelul. Dar este parcă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-un loc vestit pentru libertinajul moravurilor sale erotico-bahico-literare... La mansardă, o înghesuială de nedescris. Scaune aranjate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noastre. Îi luăm un interviu lui Richard Wagner la barul de la parter. Ca de fiecare dată, Richard are o perspectivă foarte lucidă asupra realităților din țările pe care le-am traversat până acum... Rusia i s-a părut, dincolo de spoiala veselă, de suprafață, teritoriul cel mai devastat. Ne spune, mie și lui Vasile, că șansa Moldovei este desprinderea totală sau măcar îndepărtarea la o distanță „sanitară” de haosul rusesc. Vom publica acest excelent interviu în Contrafort... Îl zăresc și pe Fatos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin e-mail și, poate, să ne revedem în Elveția. Ciocnesc o bere cu danezul Nicolaj Stochholm, un tip cu care n-am discutat aproape deloc în aceste săptămâni de voiaj. Acum, Nicolaj rostește dezinvolt numele meu („Vasile-Bazil”) și e foarte vesel. Are ceva din firea rușilor, de-aceea poate l-am evitat până acum. Petrecerea se încinge. Dansez cu Felicitas, cu Jessica Falzoi și cu Sezer Duru, attendent-ul turc, care arată ca o adevărată perlă a Bosforului, cu o rochie albastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au salvat pe ambii, se pare, de o încrustare a amărăciunii și cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la „fabrici, uzine și birouri” sau mărșăluiau, cu adevărat „veseli”, de 1 Mai și 23 August, ore întregi prin fața tribunelor, unde aclamau „portretele” ce se uitau plictisite în jos. Și azi mai sunt unii ce-și aduc aminte cu cvasi-nostalgie de micii și berea care „se dădeau” apoi, în scuaruri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ai culturii române postbelice, cu nonșalanța, cu ușurința celui care, locuind o jumătate de secol în Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum, a lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori prea vesele de un anume Breban, care e „suspect” deoarece se încăpățânează să se întoarcă uneori în țară - de ce nu e arestat?! - și care, după „spusele lui Goma”, a „reușit să facă în așa fel încât mișcarea lui să fie un eșec
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arată cu degetul ca fiind, bineînțeles, „suspecte”, cele mai mici ezitări sau contradicții la care ne-a împins această confruntare inegală, cele mai hilare și umane păcate ale artei noastre sau ale unor fraze binișor și iute contrafăcute de inimi vesele și răutăcioase! Sterile, în esența lor, dar bucuroase de a vâna greșeli reale sau imaginare, aruncând săgeți de la distanță sau folosind pe „unii” în rol de berbece - precum un Goma, care a fost apoi îndepărtat (nu am zis aruncat!Ă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Belgrad, am constatat, cu spaimă, această „apatie”, „renunțare”, „deconcertare” a vârfurilor culturii ce păreau nu numai să se împăce cu dictatura, dar și cu ideea „continuării ei”, în forma unei dinastii ceaușiste. O resemnare ce, grotesc, lua la unii forme „vesele”, aer pe care l-am botezat imediat „cinism vesel”, deoarece răul social, profund, insidios, nu mai era văzut ca un „dușman” al firii noastre individuale și istorice, ci... ca o formă posibilă de existență! Dar era și mai puțin decât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]