87,233 matches
-
Tomi” Lapid. Ulterior, Poraz a constituit o listă proprie "Hetz" care,însă, nu a reușit să mai intre în Knesset la alegerile din 2006. Ca urmare, Avraham Poraz a ieșit din viata politică și a revenit la ocupația sa de avocat. Căsătorit și având doi copii, Avraham Poraz vorbește pe lângă ebraică și română, engleza și franceza. După propriile afirmații, "evreii originari din România au căutat și au reușit să se încadreze în populația țării nu ca români, ci ca israelieni, dând
Avraham Poraz () [Corola-website/Science/306022_a_307351]
-
câțiva soldați israelieni au fost suspectați de uciderea fără a fi judecați a doi teroriști arabi capturați. Zorea a rămas activ în serviciul statului Israel chiar și după retragerea din serviciile militare. În perioada 1973-1974 Zorea a îndeplinit funcția de avocat al poporului pentru soldații israelieni. Între anii 1976-1977 a fost director al Autorității de Administrare a Domeniilor statului Israel (peste 93% din teritoriile israeliene aflându-se în proprietate de stat). Inițial membru al Partidului Muncii (Mapam) de orientare de stânga
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
a emigrat și el în Israel. În perioada 1947-1950 a fost membru al colectivului agricol „Bambak” (care a creat așezarea Aloney Abba). Ajuns în Israel a studiat la Facultatea de Drept și Economie din cadrul Universității Țel Aviv, obținând diplomă de avocat. În aceeași perioadă, a fost redactor-adjunct al cotidianului „Zmanim” (Timpuri) și președinte al consiliului redacțional al acestuia 1944-1946. A lucrează o perioadă de timp că funcționar pentru relații cu publicul și informații în cadrul Administrației Fiscale din Israel („Keren Magen”), apoi
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]
-
o perioadă și rector de școală și a păstorit comunitatea evanghelică din localitate. Între 1941-1953 a fost preot la Caransebeș și apoi la Sibiu, până în 1958. Debutul său literar a fost povestirea "Der Bauer sucht einen Rechtsanwalt" (Țăranul caută un avocat), publicată în 1934 în revista Klingsor din Brașov. Au urmat povestirile "Die Straße neben dem Strom" (Strada de lângă cursul de apă) (1941); "Der gelbe Windhund" (Ogarul galben) (1944) și romanul "Wind in der Tenne" (Vânt pe arie) (1944). La inițiativa
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
dar a fost cunoscută mai ales ca muza lui Vladimir Maiakovski. Lilia a fost sora mai mare a scriitoarei Elsa Triolet și soția scriitorului și criticului literar Osip Brik. S-a născut într-o familie de evrei, fiică a unui avocat și a unei profesoare de muzică din Moscova. Cele doua surori, renumite pentru frumusețea lor, au primit o foarte bună educație, amândouă cântau la pian și vorbeau fluent limba germana și franceza. Lili a absolvit Institutul de Arhitectura din Moscova
Lilya Brik () [Corola-website/Science/306156_a_307485]
-
existența unor stadii distincte, care implică pe lângă modificările cantitative și unele calitative. Unii sunt de părere că copiii cresc uneori în mod continuu iar alteori în mod discontinuu. Aceasta este problema existenței sau nu a unui pattern universal pentru dezvoltare. Avocații deficitelor s-au străduit să stabileasca standarde și bareme pentru orice. Ideea diferențelor și a căilor alternative de dezvoltare s-a răspândit cel mai mult în ultimul timp. Aceasta consideră unicitatea fiecărui copil, familie, cultură. Aceasta se întinde de la concepție
Psihologia dezvoltării () [Corola-website/Science/306180_a_307509]
-
aducerea unui prinț străin. A fost ales în Adunarea Constituantă care a dezbătut și a adoptat Constituția din 1866, iar mai târziu în același an, Boerescu a fost ales în Parlamentul României. S-a distins ca un foarte bun traducător, avocat și orator, fiind unul dintre principalii artizani ai Convenției comerciale româno-austro-ungare din 1875. În anul 1876 a încercat împreună cu Dimitrie Ghica sa fondeze o grupare politică de centru. Nereușind impunerea acestei grupari pe scena politică romanească, s-a înscris în
Vasile Boerescu () [Corola-website/Science/306196_a_307525]
-
(n. 25 decembrie 1836, București; d. 30 decembrie 1905, București) a fost un avocat și om politic român, din a doua jumătate a secolului XIX. A urmat studii de drept în țară și le-a finalizat la Paris, cu diploma de doctor in drept. După revenirea în țară, pe lângă practicarea avocaturii, a colaborat ca
Eugeniu Stătescu () [Corola-website/Science/306198_a_307527]
-
în orașul Ploiești, în familia profesorului Nicolae Micescu. După absolvirea Liceului "I. C. Brătianu" din Pitești (1899), a urmat cursuri de drept la Paris, unde și-a luat licența (1903) și doctoratul în drept (1906). Revenit în România, a profesat ca avocat mai întâi la Baroul Argeș și apoi la Baroul Ilfov, al cărui decan a fost în două rânduri (1923-1928, 1936). Începând din anul 1912 a predat cursuri de drept civil și filosofia dreptului la Facultatea de Drept din București. În
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
membru al Consiliului Superior Național al Frontului Renașterii Naționale, senator în noul Parlament și ministru al justiției în guvernul Gheorghe Tătărescu (24 noiembrie 1939 - 10 mai 1940). La data de 7 februarue 1937, Istrate Micescu a prezidat ședința Baroului de Avocați București când s-a decis să nu mai fie admiși avocați evrei. Istrate Micescu era antisemit și în cadrul funcției lui de ministru de justiție a promovat și a impus în mod brutal legislația antisemită. În anul 1945, după venirea comuniștilor
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
noul Parlament și ministru al justiției în guvernul Gheorghe Tătărescu (24 noiembrie 1939 - 10 mai 1940). La data de 7 februarue 1937, Istrate Micescu a prezidat ședința Baroului de Avocați București când s-a decis să nu mai fie admiși avocați evrei. Istrate Micescu era antisemit și în cadrul funcției lui de ministru de justiție a promovat și a impus în mod brutal legislația antisemită. În anul 1945, după venirea comuniștilor la putere, prof. Istrate Micescu a fost exclus din barou. A
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
mai 1951, în penitenciarul Aiud. Familia Miceștilor a stăpânit moșiile de la Ciumești și Micești încă din secolul al XVI-lea. Dintre membrii acestei celebre familii, cel mai cunoscut este Istrate N. Micescu, acesta fiind considerat unul dintre cei mai mari avocați români. În epocă, era cunoscut și pentru pasiunile sale: cărțile, având peste 33.000 de volume, vânătoarea și femeile, fiind căsătorit de patru ori. În anul 1945 a fost „radiat” din Baroul de Ilfov, pentru că „făcea parte din principalii inițiatori
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
număra 22 de camere, având patru niveluri, demisol, parter, etaj și mansardă, numai turnul numărând cinci niveluri. Dintre toate încăperile, biblioteca și salonul turcesc erau cel mai bogat decorate. Pe pereți erau tablouri ale pictorilor Eustațiu Stoenescu, Grigorescu și Dărăscu, avocatul Micescu fiind un mare colecționar de artă. Șemineul din holul principal era realizat de Ruffer din ceramică venețiană. Volumetria cabanei este inspirată din arhitectura tradițională. Casă, relația cu peisajul, materialele folosite încorporează un spirit regional, fără ornamentații. Clădirea are parter
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
continuitate a fațadelor, redând formele tradiționale. La etaj s-a păstrat un șemineu Ruffer din ceramică albastră, dar și mare parte din mobilierul din lemn masiv. În liniștea bibliotecii din cabana de vânătoare sau „casa muzelor”, cum o mai numea avocatul Micescu, acesta a elaborat Constituția României din 1938. În prezent, deși proprietatea a fost retrocedată moștenitorilor, încă mai este vilă turistică și poate fi vizitată. Cele două statui reprezentând-o pe zeița Maia au fost cumpărate de la anticarul Pascu din
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
altă pasiune era vânatoarea. În pădurile Budeasa, Trivalea si Purcăreanca îi avea adesea invitați la vânătoare pe „zeii” timpului, printre care: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, Eustațiu Stoenescu, Dinu Brătianu, Ion V. Periețeanu și Pamfil Șeicaru. Mormântul avocatului, profesorului și omului politic Istrate N. Micescu este unul simplu, acesta fiind înmormântat, împreună cu cea de-a patra soție, lângă biserica din sat, nu în capela familiei. "În toată Facultatea de Drept ne copleșea pe atunci Istrate Micescu - profesorul, nu
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
(n. 17 februarie 1891, București - d. 13 februarie 1960, Râmnicu-Sărat) a fost licențiat în drept, cu studii la Paris, avocat, profesor la Facultatea de Drept din București, politician. Ca om politic, a fost membru al Partidului Național-Liberal, Membru în Comitetul executiv al P.N.L. din anul 1932. În 1933 a fost ales senator de Hunedoara. A fost ministru de finanțe al
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
Mihai a încetat greva regală. În timpul campaniei electorale a fost agresat de comuniști. Nu a putut face nimic pentru împiedicarea abuzurilor și falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. În cursul procesului mareșalului Ion Antonescu, din 1946, Mihail Romniceanu - de profesie avocat, fost administrator al Băncii Naționale - a declarat în fața instanței de judecată, între altele, că acordul economic cu Germania conținea „maximum ce se putea obține în acele timpuri de presiune germană". Mai declară că, în urma acestui acord, s-au adus din
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub denumirea de "Rebeliunea legionară", este arestat împreună cu soția, în urma procesului din iunie 1941 fiind condamnat la 5 ani de închisoare, iar soția sa este achitată. Apărarea, reprezentată de Radu Budișteanu, nu a reușit să găsească avocați cu experiență, datorită presiunilor exercitate asupra acestora de către autorități. După declanșarea războiului în Est, Ion Antonescu a emis un ordin de amnistiere a legionarilor care aveau de ispășit pedepse de până la cinci ani. Ei trebuiau să semneze la ieșire o
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
(n. 24 august 1884, Bacău - d. 25 decembrie 1959, Penitenciarul Râmnicu Sărat) a fost un membru marcant al Partidului Național Liberal și deputat liberal în Parlamentul României, membru de onoare al Academiei Române, un strălucit avocat și de mai multe ori ministru de finanțe al României în mai multe guverne între anii 1936-1939, precum și un economist reputat, care a reușit să ridice economia țării în 1938, an care este considerat și azi un etalon de dezvoltare
Mircea Cancicov () [Corola-website/Science/306220_a_307549]
-
în 1938, an care este considerat și azi un etalon de dezvoltare. A absolvit Liceul „Principele Ferdinand”, ca șef de promoție, după care a urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității București, pe care a absolvit-o în anul 1905. Devenind avocat - magistrat, a profesat în cadrul Baroului Bacău, unde a fost și președinte al Baroului de Avocați. Ca avocat, prin anii' 30 l-a apărat și pe regele Ahmet Zogu al Albaniei într-un litigiu cu Statul român, pentru o moștenire a
Mircea Cancicov () [Corola-website/Science/306220_a_307549]
-
Principele Ferdinand”, ca șef de promoție, după care a urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității București, pe care a absolvit-o în anul 1905. Devenind avocat - magistrat, a profesat în cadrul Baroului Bacău, unde a fost și președinte al Baroului de Avocați. Ca avocat, prin anii' 30 l-a apărat și pe regele Ahmet Zogu al Albaniei într-un litigiu cu Statul român, pentru o moștenire a soției acestuia, care descindea dintr-o familie de boieri moldoveni. În memoriile sale, referindu-se
Mircea Cancicov () [Corola-website/Science/306220_a_307549]
-
ca șef de promoție, după care a urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității București, pe care a absolvit-o în anul 1905. Devenind avocat - magistrat, a profesat în cadrul Baroului Bacău, unde a fost și președinte al Baroului de Avocați. Ca avocat, prin anii' 30 l-a apărat și pe regele Ahmet Zogu al Albaniei într-un litigiu cu Statul român, pentru o moștenire a soției acestuia, care descindea dintr-o familie de boieri moldoveni. În memoriile sale, referindu-se la , Aurel
Mircea Cancicov () [Corola-website/Science/306220_a_307549]
-
economice în măsura în care presupuneau teoreticienii "Sonderweg"ului. Puterea "Junkerilor" estici era contrabalansată de provinciile de vest sub forma marii burghezii—din care făceau parte bancheri, comercianți, industriași și mici întreprinzători—și sub cea a claselor profesioniste de funcționari, profesori, învățători, medici, avocați, ingineri, oameni de știință etc. În consecință, deși ipoteza "Sonderweg" poate fi încă utilă în a explica experiența Germaniei cu național-socialismul, ea nu mai domină studiile istorice asupra Europei Centrale a secolului al XIX-lea. În schimb, istoricii au început
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
în Camera Deputaților. Ștefan Tcaciuc a ocupat această poziție din 1990 până la moartea să în 2005, când a fost înlocuit de către Ștefan Buciuta.In urma alegerilor parlamentare din 09.12.2012 locul de deputat al minorității Ucrainene l-a ocupat avocatul Ioan Maricico. Liceul "Taraș Șevcenko" din Sighetu Marmației este dedicat minorității ucrainene, aici se predă în limba ucraineană. În unele regiuni, ucrainenii dețin denumiri alternative: "rușini","ruteni" (în Maramureș, Bucovina, Banat și Crișana), "huțuli" (în zona muntoasă a Bucovinei) sau
Ucrainenii din România () [Corola-website/Science/304733_a_306062]
-
dintre ele au fost tipărite în publicațiile românești de la noi din țară dar și în cele sârbești. Tot după spusele autorului, dânsul nu a dorit să devină publicist fiindcă s-a ocupt cu avocatura „o îndeletnicire mai cinstită și bănoasă“. Avocat fiind, materialul petru scris i-a fost în față. Atunci, cum să nu răspundă vocației? S-a născut la Sărcia (Sutjeska) în anul 1934 unde a terminat patru clase de școală primară. La vârsta de 11 ani a fost „dus
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]