85,350 matches
-
la Toronto. Colaborează cu poeme, pagini de proză și eseuri la „Vers”, „Îndreptar”, „Dacia”, „Înșir’te mărgărite”, „Arc”, „Semne”, „Carpații”, „America” (în „Calendarul” căreia îi apar fragmente din romanul Băiatul drumului), „Cuvântul în exil”, „Buna Vestire”, „Ființa românească”, „Exil”, „Revista scriitorilor români” ș.a. Întrucât diploma universitară nu îi este recunoscută, se vede nevoit, spre a deveni profesor secundar de limbile germană și franceză, să susțină o nouă licență (1955), ceea ce îi permite să se înscrie la doctorat, obținând titlul în 1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
trecut, în care sunt proiectate faptele, caracterizarea personajelor prin pitorescul rostirii, excesiva folosire a anecdoticului și cantonarea în fragment, fără grijă pentru construcție, înlocuită prin adiționarea episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine, extrem de variată se dovedește a fi publicistica literar-culturală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955, 4-5; Nicolae Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92; Nicolae Novac, „Catapeteasmă bucovineană”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; N.A. Gheorghiu, Cronica poeziei, „Ființa românească”, 1964, 2; Radu Gyr, V. Posteucă - un cimpanzeu al faunei legionare, „Glasul patriei”, 1964, 3; I.G. Dumitriu, Cărțile exilului, „Revista scriitorilor români”, 1966, 5; Nicolae Cârja, „În marea și-n mormintele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92; Nicolae Novac, „Catapeteasmă bucovineană”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; N.A. Gheorghiu, Cronica poeziei, „Ființa românească”, 1964, 2; Radu Gyr, V. Posteucă - un cimpanzeu al faunei legionare, „Glasul patriei”, 1964, 3; I.G. Dumitriu, Cărțile exilului, „Revista scriitorilor români”, 1966, 5; Nicolae Cârja, „În marea și-n mormintele din noi”, „Drum”, 1968, 4; Ioan A. Mirea, Drumul iconarilor, „Drum”, 1973, 1-2; Mircea Popescu, Prinos fratelui Vasile, „Drum”, 1973, 1-2; Vianor Bendescu, Vasile Posteuca. Bibliografie, Madrid, 1982; Ion Crețu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Urmează, la Ploiești, Liceul „Sf. Petru și Pavel”, apoi Institutul de Petrol și Gaze, pe care îl va absolvi în 1952. Este șef de secție și maistru sondor șef (1948-1961), funcționar la PECO București (1961-1967), la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
Dorian. Publică proză Ion Călugăru (Mortul în concediu), I. Peltz (Stradă de război), G.M. Zamfirescu (Bariera), Ioan Slavici (Robia omului), Ion Pas. Studii și articole semnează Eugen Relgis (Idei și pseudo-idei) și F. Aderca (Moravuri intelectuale și Cum poți deveni scriitor tradiționalist, texte în care îl acuză pe Cezar Petrescu de plagiat după Guy de Maupassant). O. l. tipărește o scrisoare a lui Panait Istrati și răspunsul lui Ion Pas, care îi reproșează „confuzia ideologică” în care se complace și nerespectarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
antropologiei vizuale în universități - inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura clasică subtilitățile unui anumit ritual, de exemplu. În Africa, mai mult decât oriunde, ai nevoie (și) de imagine. Dacă nu ești un scriitor extrem de talentat (Colleyn dădea exemplul lui Flaubert), atunci nu poți reda în scris ,,expresiile oamenilor, atmosfera ritualurilor, accesele de bună dispoziție sau de furie, proverbele, cântecele, dansurile etc."15. Până la urmă, provocarea este dublă. Odată din partea celorlalți la adresa ta. Filmând
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
foarte rar, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic”, „Țara noastră”, „Munca literară și artistică”, „Familia”, „Curentul magazin”, „Vremea”. În 1934 avea „sub tipar” un volum de poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
În două articole din primul număr se arată că, urmând exemplul „Curierului românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, se va încerca o contribuție la dezvoltarea literaturii originale prin colaborarea unor poeți de valoare. O idee nouă este aceea de a adresa scriitorilor din toate țările balcanice un apel la „confraternitate poetică”, oferindu-li-se spațiu în paginile revistei, pe care cei doi redactori o vor un „organ literar al Europei carpato-balcanice”. Au colaborat cu versuri Mircea Demetriade (influențat, vizibil, de Baudelaire), Carol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289246_a_290575]
-
de Petre Roman. Este membru fondator al Grupului de Dialog Social și al Alianței Civice. Prima carte, Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, îi apare, în 1947, la Editura Gallimard din Paris. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998). Este căsătorit cu Mariana Șora. În anii debutului său Ș. era un gânditor de orientare existențialistă (Martin Heiddeger, Jean-Paul Sartre), dar cu o metodă fenomenologică (Edmund Husserl) ce își are sursa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
literară sunt mai rare, se remarcă interesul crescând pentru studiile de stilistică (cu referiri la opera lui Tudor Vianu, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ștefan Bănulescu). M. Albu propune în articolul Negație și metamorfoză conturul psihologiei artistice particulare a scriitorilor olteni. I. Militaru se preocupă de scrierile filosofice ale lui C. Noica, iar Marin Sorescu este comentat de M. Albu și A. Berceanu-Vâlceanu. La rubrica recenziilor sunt prezentate traduceri sau lucrări de istorie literară recent apărute, cum ar fi primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285448_a_286777]
-
asumat sarcina de a scrie biografia lui Iorga a trebuit să consult cele 1 200 de cărți și cele 20 000 de articole scrise de el și să mă ocup nu numai de Iorga istoricul, politicianul, ziaristul, criticul literar, dramaturgul, scriitorul, poetul și lingvistul, ci și de Iorga oratorul, profesorul și ultimul, dar nu cel din urmă -, de Iorga ca ființă umană. Dimensiunile fantastice ale acestui titan, acest veritabil Tatmensch goethian, m-au convins că nu aveam altă posibilitate decît să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un fenomen social, el este atît produsul cît și purtătorul de cuvînt conștient sau inconștient al societății căreia îi aparține. Grație acestei capacități abordează el faptele istorice. E. H. Carr, Ce este istoria? "Au venit iar vremurile noi... ", comenta recent scriitorul sîrb A. Beljak, adăugînd: "Pur și simplu nu avem noroc". Din 1914 pînă în zilele noastre, Balcanii (și Europa) au străbătut un ciclu complet: de la Sarajevo înapoi la Sarajevo. Scrierea istoriei nu prea poate fi considerată ca fiind statică și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar nu este prea tîrziu. Multe greșeli din trecut (și viitor) pot fi evitate sau rectificate. Trebuie însă să acceptăm în primul rînd o reconciliere cu realitatea. Evenimentele din Iugoslavia trebuie să constituie un avertisment. Așa cum a strigat cu disperare scriitorul pacifist sîrb Mirko Kovač (Viața Malvinei Trifkovič): "Aici (în Iugoslavia), naționalismul s-a transformat într-o ideologie. Motiv pentru care nu mai poate să fie considerat drept un sentiment național!... Ceea ce a spus Mirko Kovač este valabil pentru întreaga zonă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a ajutat, împrumutîndu-i studentului lipsit de mijloace materiale multe cărți din librăria lui pentru cîțiva bănuți. I-a permis și să împrumute gratuit cărți netăiate cu condiția să nu le taie paginile. Ce fel de cărți erau acestea? Romanele marilor scriitori ruși Tolstoi, Dostoievski și Turgheniev. A meditat asupra operelor lui Schiller, Mommsen, a operei psihologice a lui Wilhelm Max Wundt și a Esteticii lui Hegel. Și a mai importantelor estetici ale lui Paul Bourget, J. M. Guyau și E. Hennequin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
instituție, devine ceva asemănător unei probleme de familie. Din momentul în care "ai intrat", faci parte din ea (Ai uneori impresia că pînă și Siguranța face arestările într-o manieră care ține de familie). Iorga i-a fost prezentat marelui scriitor satiric Caragiale și prietenilor lui apropiați: poetul moldovean Vlahuță și scriitorul Delavrancea. Înainte de aceasta (la Iași), făcuse în treacăt cunoștință cu Vasile Alecsandri. Lui Iorga i-ar fi plăcut să-l cunoască pe bătrînul Mihail Kogălniceanu, dar nu și-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care "ai intrat", faci parte din ea (Ai uneori impresia că pînă și Siguranța face arestările într-o manieră care ține de familie). Iorga i-a fost prezentat marelui scriitor satiric Caragiale și prietenilor lui apropiați: poetul moldovean Vlahuță și scriitorul Delavrancea. Înainte de aceasta (la Iași), făcuse în treacăt cunoștință cu Vasile Alecsandri. Lui Iorga i-ar fi plăcut să-l cunoască pe bătrînul Mihail Kogălniceanu, dar nu și-a putut lua inima în dinți ca să-i facă o vizită venerabilului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drept reprezentanții "capitalismului rătăcitor". Poporaniștii nu dădeau vina, pentru problemele din România, pe instituțiile occidentale, ci pe cauzele structurale și sociale, propunîndu-și să le înfrunte și să le înlăture. În artă și literatură, poporaniștii nu erau de acord cu detașarea scriitorului sau a artistului. Stere (ca și narodnicii din Rusia) considera că scriitorul trebuie să-i facă pe toți să-i iubească pe oameni (adică pe țărani), dînd o mînă de ajutor la răspîndirea cunoștințelor în rîndul lor. Era de așteptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe instituțiile occidentale, ci pe cauzele structurale și sociale, propunîndu-și să le înfrunte și să le înlăture. În artă și literatură, poporaniștii nu erau de acord cu detașarea scriitorului sau a artistului. Stere (ca și narodnicii din Rusia) considera că scriitorul trebuie să-i facă pe toți să-i iubească pe oameni (adică pe țărani), dînd o mînă de ajutor la răspîndirea cunoștințelor în rîndul lor. Era de așteptat ca scriitorul să contribuie la iluminarea și ridicarea maselor prin intermediul unei literaturi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a artistului. Stere (ca și narodnicii din Rusia) considera că scriitorul trebuie să-i facă pe toți să-i iubească pe oameni (adică pe țărani), dînd o mînă de ajutor la răspîndirea cunoștințelor în rîndul lor. Era de așteptat ca scriitorul să contribuie la iluminarea și ridicarea maselor prin intermediul unei literaturi populare. Acest lucru presupunea stabilirea unor criterii politice și sociale în vederea stabilirii valorii operelor artistice. Așa cum spunea Nikolai Nekrasov: "Nu trebuie să fii poet, dar ești obligat să fii cetățean
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mérimée. Aprecia lecturile din Balzac și din Zola, care dusese mult mai departe realismul celui dintîi; din Dumas, ca și din Mallarmé (pe care îl considera decadent). I-a citit și pe contemporani: Ohnet, Feuillet, Bourget, Loti și Vallès, pe scriitorii și poeții antici: Virgil, Pindar, și pe dramaturgi, ca, de exemplu, Euripide. S-a adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui asupra literaturii engleze s-au datorat lui Taine. Din autorii germani i-a citit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe care îl considera decadent). I-a citit și pe contemporani: Ohnet, Feuillet, Bourget, Loti și Vallès, pe scriitorii și poeții antici: Virgil, Pindar, și pe dramaturgi, ca, de exemplu, Euripide. S-a adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui asupra literaturii engleze s-au datorat lui Taine. Din autorii germani i-a citit pe Heine, Lenau, Körner, Ruckert, Uhland, Murger. Îl admira pe Goethe pentru echilibrul și stăpînirea lui de sine. I-a citit și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
simbioză între critic și cel care creează respectiva bucată literară, mult mai importantă fiind dragostea, o dragoste de artă naivă, copilărească și mistuitoare"85. Putem sesiza aici făcîndu-și apariția contururile Sămănătorismului. Relația lui Iorga cu Caragiale s-a stricat. Marele scriitor satiric era puțin angajat după părerea lui: Caragiale nu se identifica cu nici un curent politic sau partid. Critica lui estetică a scenei românești era atît de acidă și lipsită de rezultate încît tînărul și idealistul naționalist Iorga o considera drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neașteptate pari dialectice și expresii colorate. Dacă Maiorescu semăna cu Goethe din Conversații cu Eckerman, pentru Iorga nu exista nici o paralelă sau prototip. În privința conferințelor și a cursurilor pe care le ținea putea fi poate comparat cu Michelet, iar ca scriitor cu Hugo. Profesorii care se străduiau să-l imite pe Maiorescu veneau la cursuri și le terminau la ora fixată, întrucît totul (lungimea și expunerea prelegerii) fusese precis cronometrat. Nimic neprevăzut nu putea interveni. În atmosfera aceasta armonioasă, așa cum au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
documentele din Archivo Notarile. A fost iar la Milano, Genova, Roma, Florența, Neapole, Ferrara și Bologna. La Bologna, ca și, anterior, la Padova, Iorga a fost cel care a descoperit corespondența lui Constantin Cantacuzino. Considerată pînă atunci drept opera unor scriitori anonimi, corespondența aceasta l-a ridicat pe Cantacuzino la nivelul lui Dimitrie Cantemir, acordîndu-i locul cuvenit în istoria românilor, el fiind adevărata putere care se ascundea în spatele lui Constantin Brîncoveanu. Iorga a vizitat orașele Assisi, Orvieto și Urbino, a coborît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]