85,350 matches
-
de a vizualiza evenimentele și locurile și de a se familiariza cu psihologia persoanelor implicate. Dar viziunea aceasta trebuie să fie bazată pe o cercetare riguroasă și pe fapte incontestabile. Cu toate că această viziune de reconstituire istorică diferă de cea a scriitorului de romane istorice, Iorga îi cere istoricului să aibă un stil literar ales. Frumusețea textului istoric este pentru el aproape la fel de importantă ca și faptele demne de crezare 45. Istoricul nu trebuie să devină o carte de telefon cu nume
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de l'esthétique contemporaine a lui Guyau asupra definirii frumosului. Guyau s-a referit la vitalitatea estetică și a subliniat rolul intuiției în literatură. Lucrul acesta l-a adus pe Iorga în tabăra lui Guyau. Iorga i-a atacat pe scriitorii naturaliști cum era Zola (invocîndu-l pe Guyau), argumentînd că a nu vedea în lume nimic altceva decît viciu și putreziciune constituia un mod de tratare simplist și nerealist. Guyau afirma că opera unui geniu este armonioasă și unitară în descrierea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și putreziciune constituia un mod de tratare simplist și nerealist. Guyau afirma că opera unui geniu este armonioasă și unitară în descrierea lumilor obiective și subiective. El prețuia simplitatea în literatură. Iorga ajunsese să deteste cultul frumosului. El afirma că scriitorul trebuie să-și pună la contribuție imaginația, permițîndu-i cititorului să se identifice cu personajele sale, chiar și istoricul trebuie să scrie astfel, a scrie istoria evocator constituia un element important pentru el. Hennequin reprezenta o școală psihologică, și Iorga, adoptîndu-i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
natură și literatură (L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre (Origines de la France contemporaine). Taine judeca un scriitor după "mediul moral" al societății. El era un determinist: rasa, mediul, momentul istoric au, după părerea lui, efecte decisive. Hennequin era împotriva acestei idei. Numai societățile primitive sînt monolitice; cu cît mai evoluată și mai complexă este societatea, cu atît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
determinist: rasa, mediul, momentul istoric au, după părerea lui, efecte decisive. Hennequin era împotriva acestei idei. Numai societățile primitive sînt monolitice; cu cît mai evoluată și mai complexă este societatea, cu atît mai puțin au importanță forțele ambientale în modelarea scriitorului. Pentru Iorga, orice relativitate era greu de conceput, el interpretînd aceste idei ca să le adapteze naționalismului său cultural. În 1890 (la nouăsprezece ani), Iorga scria: Artistul și publicul. El susținea că autorii contemporani trebuie să facă unele concesii din moment ce scriau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cultural. În 1890 (la nouăsprezece ani), Iorga scria: Artistul și publicul. El susținea că autorii contemporani trebuie să facă unele concesii din moment ce scriau pentru un public larg și nu numai pentru "mandarinii literari rătăcitori". Cu toate acestea, conceptele și gustul scriitorului sînt superioare celor ale publicului. El nu trebuie să permită manipularea artei sale de către acesta, ci să înțeleagă funcția socială a artei sale78. Iorga considera că artistul își exercită rolul social de frunte printr-un "realism naționalist". Atunci cînd "Tribuna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
totodată cele mai pregnante manifestări ale originalității, naționalismului și vieții românești. Ele trebuie să se inspire din viața națională a poporului român și nu să fie împrumutate din cultura franceză sau din oricare altă cultură! Iorga era intransigent în privința poziției scriitorului: "Un poet care nu se consacră în întregime poporului său nu este poet". Îi simpatiza pe scriitorii ai căror cititori nu erau receptivi: "Acolo unde oamenii nu sînt interesați de literatură, scriitorul trebuie să aibă aceeași senzație pe care o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viața națională a poporului român și nu să fie împrumutate din cultura franceză sau din oricare altă cultură! Iorga era intransigent în privința poziției scriitorului: "Un poet care nu se consacră în întregime poporului său nu este poet". Îi simpatiza pe scriitorii ai căror cititori nu erau receptivi: "Acolo unde oamenii nu sînt interesați de literatură, scriitorul trebuie să aibă aceeași senzație pe care o are scînteia atunci cînd cade pe zăpadă"84. După perioada sămănătoristă, Iorga va deveni inflexibil și total
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oricare altă cultură! Iorga era intransigent în privința poziției scriitorului: "Un poet care nu se consacră în întregime poporului său nu este poet". Îi simpatiza pe scriitorii ai căror cititori nu erau receptivi: "Acolo unde oamenii nu sînt interesați de literatură, scriitorul trebuie să aibă aceeași senzație pe care o are scînteia atunci cînd cade pe zăpadă"84. După perioada sămănătoristă, Iorga va deveni inflexibil și total dogmatic în privința "realismului naționalist"85. E greu de înțeles cum cineva familiarizat cu literatura universală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și l-a etichetat pe Mark Twain drept "nihilist". L-a acuzat pe Zola de a fi creat "o lume infamă" în romanele lui88. Punctul culminant al respingerii curentelor literare moderne va fi atins însă după primul război mondial. Recomanda scriitorilor modelul clasic latin întrucît latinii "aduc logică, limpezime, armonie și măsură în civilizație". Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugrăvit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivită pentru satul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
influențat; schimbările bruște ale atitudinii sale și influențele nefaste cărora le cădea victimă însemnau că nu era statornic nici în prietenie și nici nu ținea la supărare. Necazurile avute cu mentorul lui, A. D. Xenopol, și conflictele cu descoperirea sa literară, scriitorul Mihail Sadoveanu, ilustrează acest aspect. Iorga a încercat să-și justifice labilitatea: "Nu-mi pot permite să insist prea mult asupra personalităților; succesiunea evenimentelor mă interesează mult mai mult, ceea ce e firesc pentru un istoric"118. Temperamentul său violent era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său cultural. Iorga n-ar fi acceptat în veci să se împace cu Iuliu Maniu, liderul național țărănist sau, cu atît mai puțin, cu liderul populist Constantin Stere. Ura lui pentru Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Gărzii de Fier, și pentru scriitorii moderniști ca Tudor Arghezi era fără margini. Nu putea să-i ierte nici pe cei care colaboraseră cu germanii în timpul primului război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Pușcariu, ieșeanul Dimitrie Anghel, Zaharia Bârsan, bîrlădeanca Elena Farago, Ovid Densusianu, Ion Agârbiceanu (singurul nonardelean semnificativ era moldoveanul Mihail Sadoveanu). Predominanța ardelenilor n-ar trebui să surprindă pe nimeni, întrucît ei erau românii cei mai înverșunați. Este greu pentru un scriitor să nu scrie pe pămîntul patriei lui și să nu se adreseze unui public național receptiv. Chiar și în zonele Transilvaniei în care românii alcătuiau majoritatea (iar românii ardeleni erau adesea mai cultivați decît cei din Regat), scriitorii și poeții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru un scriitor să nu scrie pe pămîntul patriei lui și să nu se adreseze unui public național receptiv. Chiar și în zonele Transilvaniei în care românii alcătuiau majoritatea (iar românii ardeleni erau adesea mai cultivați decît cei din Regat), scriitorii și poeții întîmpinau piedici în calea strădaniilor lor, așa încît migrau spre București. Goga spunea: Pentru noi, soarele răsare la București". "Sămănătorul" se adresa învățătorilor de țară. Iorga devenea apostolul noului crez care izvora din confuzia intelectuală a sfîrșitului de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a descris țelurile "Sămănătorului": el susținea că scriitorii revistei simțeau că pierduseră prea multă vreme adînciți în amărăciunea lor și în durerile lor trecătoare. Ei ajunseseră să fie "înstrăinați de marele curent al vieții duse de popor; de marile suferințe și aspirații ale poporului care ar fi trebuit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
marele curent al vieții duse de popor; de marile suferințe și aspirații ale poporului care ar fi trebuit să se umple și să ne încălzească inimile de la bun început"152. În alt editorial, Vlahuță scria: "A cam sosit vremea ca scriitorii noștri, ei mai ales, să-și întoarcă mințile și inimile iubitoare spre popor". Acțiuni nobile inițiate de preoți, învățători sau moșieri puteau arăta calea spre țărani. "Cărțile către și pentru popor; un suflet măreț este în căutarea vieții. Genii ascunse
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceasta. La 10 iunie 1907, Iorga a devenit membru al Comitetului Central al Ligii, iar la 2 iunie 1908 devenea Secretar General. În fiecare an se edita un calendar superb, care conținea portrete și istorii ale vieților unor eroi și scriitori naționali, precum și folclor și fotografii reprezentînd costume populare. Iorga îl considera "calendarul idealismului românesc"220. Liga publica lucrări pe teme patriotice și sociale și organiza conferințe, încercînd să cîștige simpatie pentru țărănime. Publicațiile ei erau strecurate pe furiș în Austro-Ungaria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se producă decît istoricul. Acesta coboară din trecut în prezent. Spre deosebire de politicieni, istoricul veritabil nu este animat de pasiuni și interese meschine și sordide. În ceea ce privește literatura, el trebuie să-și folosească glasul împotriva "modelelor" lansate de imitarea dezastruoasă a modei scriitorilor care urmează exemple ce nu-și au rădăcina în mediul natal. Istoricul trebuie să le amintească permanent tuturor că arta și literatura nu sînt altceva decît manifestările națiunii. Este datoria sa morală să aibă grijă ca acestea să rămînă așa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Maurras i-a vorbit despre un aristocrat francez, descendent al unei familii de boieri români 154, "Neamul românesc" îl lăuda pe Léon Daudet, unul dintre jurnaliștii militanți de la "Action Française", considerîndu-l "nu numai un mare ziarist, ci și un mare scriitor francez"155. Ca fiu al marelui scriitor Alphonse Daudet, Léon Daudet moștenise evident de la tatăl său ceva imaginație poetică. Dar cum putea cineva să-l considere drept un mare scriitor francez? Citindu-i articolele, remarcai stilul său spectaculos uneori, întotdeauna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
francez, descendent al unei familii de boieri români 154, "Neamul românesc" îl lăuda pe Léon Daudet, unul dintre jurnaliștii militanți de la "Action Française", considerîndu-l "nu numai un mare ziarist, ci și un mare scriitor francez"155. Ca fiu al marelui scriitor Alphonse Daudet, Léon Daudet moștenise evident de la tatăl său ceva imaginație poetică. Dar cum putea cineva să-l considere drept un mare scriitor francez? Citindu-i articolele, remarcai stilul său spectaculos uneori, întotdeauna violent, dar mai ales faptul că Daudet
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
considerîndu-l "nu numai un mare ziarist, ci și un mare scriitor francez"155. Ca fiu al marelui scriitor Alphonse Daudet, Léon Daudet moștenise evident de la tatăl său ceva imaginație poetică. Dar cum putea cineva să-l considere drept un mare scriitor francez? Citindu-i articolele, remarcai stilul său spectaculos uneori, întotdeauna violent, dar mai ales faptul că Daudet părea să fi dat un nou sens vulgarității. În 1928, un preot francez din ordinul Adormirii Maicii Domnului (ordin cunoscut pentru orientarea sa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
175. Veneau să-l viziteze pe Iorga și alți intelectuali evrei unguri aflați în exil. În aprilie 1920, l-a vizitat un jurnalist democrat ungur aflat în exil, recomandarea acestuia fiind că "este discipolul lui Jászi"176. Iorga coresponda cu scriitori unguri democrați din exil de mare faimă, ca G. Bölöni și Jenö Gömöri, ba chiar a primit scrisori și de la soțiile acestora 177. Relațiile lui Iorga cu Italia înainte de marșul spre Roma al lui Mussolini (și după aceea) sînt elocvente
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și după moartea lui Iorga, pînă în 1944. În ianuarie 1928, Iorga a fondat o nouă publicație literară intitulată "Cuget clar". A apărut pînă în aprilie 1936 și a reapărut sub numele de "Noul sămănător" . Principalii colaboratori erau Iorga și scriitorul sămănătorist N. Batzaria. Criticii literari români aveau îndoieli în privința talentelor lui Batzaria. Meritul acestuia consta în capacitatea lui de a respecta cu strictețe linia sămănătoristă. Mai era și Brătescu-Voinești. Primul număr explica limpede că era vorba de o publicație culturală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
respecta cu strictețe linia sămănătoristă. Mai era și Brătescu-Voinești. Primul număr explica limpede că era vorba de o publicație culturală și literară pentru școli, tineret și comitetele bibliotecilor școlare ca instrument de păstrare a standardelor morale ale oamenilor "amenințați de scriitorii monstruoși și de apelurile la poftele bestiale". În acești ani s-a produs un incident memorabil. Era la începutul unei nefericite controverse iscate între Iorga și alt mare reprezentant al spiritului românesc, Mircea Eliade. Eliade era pe atunci tînăr student
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rînd inițiată de Noul naționalism. Pe la sfîrșitul anilor '30, campania aceasta oportunistă a căpătat forme violente. Părea să fie o inițiativă profitabilă. Acesta a fost momentul cînd a avut loc schimbul de opinii dinte episcopul ungur transilvănean S. Makkai și scriitorul S. Reményk. Titlul eseului lor a devenit slogan. Iată ce scria episcopul Makkai în 1937: Nem lehet! ("Nu se poate!"). El menționa că pentru păstrarea identității, fie ea națională sau culturală, a ungurilor din Transilvania, minoritatea maghiară avea nevoie de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]