3,598 matches
-
pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai lungă vreme și iarna Își Înfige țurțurii Într-un creier Încă Îmbătat de vară, sfîșii pielea acestui măr și mușc pînă ce sîngele gingiilor mele pătrunde În carnea lui de zăpadă. Se apropie sfîrșitul unei cărți, Îl presimt ca pe sfîrșitul unei istorii, o civilizație obosită care capitulează În fața barbariei. Cuvintele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îmbibate de ploaie, întunecate și triste, fără pic de roșu în ele. Nu m-am gândit niciodată că toamna putea fi atât de cuminte și palidă. Mi-am spus cu hotărâre că dacă m-aș duce acasă, probabil m-aș îmbăta crunt și sentimental. Puteam face asta la fel de bine și cu oameni în jur. Zgomotul s-a revărsat imediat cum am deschis ușa din față, ca și cum aș fi luat capacul unei oale sub presiune. Holul era plin de oameni care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
recunosc că era extrem de drăguță. —Și el trăiește totul atât de intens. Mi-e frică să nu-și facă vreun rău. —Nu-ți face griji, am vrut să fiu tăioasă. Tom nu e genul. E mai degrabă tipul care se îmbată criță, se ia la bătaie cu cineva, după care nu-și mai aduce aminte nimic a doua zi. Părea extrem de revoltată. Cred că ai dreptate. La petrecere era foarte beat. Dar nu cred că s-a bătut cu cineva... Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
două lumi necunoscute. Primul impuls când deschid ochii dimineața este să-mi întind mâinile, să le fac vii, apoi să trimit mâna dreaptă în deșertul hârtiei, să-i văd suplețea, dacă cumva creionul mai alunecă pe nisipul alb. Asta mă îmbată și îmi dă bucurie: să văd o lume nouă răsărind din nimic: lumea desenului. Mai târziu desenez cu mâna stângă care începe cu sălbatice zigzaguri, creând haos. Dar până la urmă, când mâinile se unesc pe hârtia desenată, văd spațiul nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a tăcut. La sfârșit a încercat să-mi sărute picioarele, dar l-am respins și i-am spus noapte bună, părăsind atelierul lui mare pentru cămăruța mea de la mansardă. Când a sosit timpul călătoriei noastre în Franța, Nunu s-a îmbătat și și-a rupt clavicula. Am luat avionul singură, exact așa cum mă visase odată mama. Aveam de gând să nu mă mai întorc niciodată în viața mea veche. Dar ultimele cuvinte ale lui Nunu îmi sunau veșnic în urechi: oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se răcea mâncarea, dar lumânările ardeau cu flăcări pâlpâitoare. Feifel a băut și s-a îmbătat cu vinul destinat să-l înalțe în ochii Ritei. Apoi s-a târât spre pat, dar mai întâi s-a uitat în oglindă. Atunci a auzit din nou acel râs ironic. Era el însuși care-și bătea joc de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
la poarta cu numărul opt, primind de la portarul imobilului mereu același răspuns: - Nina nu te poate primi. Nu poate primi pe nimeni. Până la urmă se dusese la micul restaurant. Cu toate că nu avea nici un ban în buzunar, se hotărâse să se îmbete cui. Va face tumbe, va sta în cap ca la circ, mergând așa spre fiecare masă, cu capișonul în mână, implorând mila. Barmanul era ocupat ca de obicei cu umplerea paharelor. Era lume multă. Un gând neașteptat îl vizită: barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
soarele luase acea formă de polenta despre care scriu școlarii în caietele lor. De-a lungul drumului, tufișuri mari de rozmarin se legănau în bătaia brizei de sud care se abate mereu la sfârșitul zilei. Aerul intra prin ferestrele mașinii, îmbătându-ne de miros de lavandă și alte ierburi tipice acelei părți a Italiei, bogată în miresme greu de identificat. Când ne-am apropiat de casa lui signor Fumo au început să plutească fulgi albi în toate părțile, ca funigeii. Franco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
facă un infarct. Are proble me cu inima. Atunci mai bine i-ai spune să stea departe de pălinca aceea. Crezi că nu i-am spus? Nu-i un băutor, din punctul acesta de vedere poți fi liniștit, nu se îmbată niciodată. N-ar trebui nici să se atingă de ea. Lasă asta, spune-mi despre ce este vorba! S-au înregistrat mai multe cazuri de persoane dispărute. Mai multe? Foarte multe. Numai atât? Ți se pare puțin? Treizeci de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împleticită. Tu ai văzut ceva și vrei ca ea să-ți spună ce? Ileana îi aruncă o privire plină de venin dar nu spuse nimic. N-avea rost să-l mai repeadă pe bătrân, acesta mai avea puțin și se îmbăta de tot, iar o discuție în contradictoriu cu el era inutilă. Vrei să te ajut? Atunci hai să mergem acasă! Stai la masă, te odihnești puțin și apoi îmi mai povestești o dată toată tărășenia. No, vezi? Acum pricepi de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plină de mâncare! Iar dacă vrea să doarmă, fii sigură că voi găsi și un pat pentru el. Nu-l băga în seamă, spuse Ileana, e beat. Ba nu sunt beat de loc, o contrazise imediat Calistrat, crezi că mă îmbăt din numai două păhărele? Care două păhărele? încercă Cristian să aplaneze conflictul. Numai eu am numărat vreo cinci până acum și apoi, astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-ai dat cu dânsa! îi reproșă Calistrat. Ai noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-i fie alături pentru toată viața în poienița unde Ileana îi vorbise prima oară despre vâlvă, paznici și domnițe. Tot acolo o sărutase prima oară, după ce ea îi spusese că nimic altceva nu-și dorește mai mult în viață. Îmbătați de pasiune, nici unul dintre ei nu-l observase pe Calistrat ascuns în umbra copacilor. Bătrânul, zâmbind în colțul gurii, se retrăsese pierzându-se apoi în pădure. Se căsătoriseră foarte repede, rămânând indiferenți la protes tele părinților miresei care se plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de neexplicat. Fă ceva! continuă Vlad să gesticuleze energic. Nu vezi că individul ăsta ne pune în pericol afacerea? Foarte interesant, era pentru prima dată când Mihailovici vorbea de extragerea aurului ca despre o "afacere a lor". Boris nu se îmbăta cu apă rece, știa că lucrurile nu stăteau deloc așa. Oricât de generos se arăta Vlad cu omul său de încredere, în ceea ce privea afacerile, lucrurile erau foarte clare: el era șeful absolut și unicul beneficiar al profitului, totodată. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de datoria noastră ca acest cuvînt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucît Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sînge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată cînd se Îmbată cu sînge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele victime În masă ale cărților ucigașe deja se numărau ci zecile de mii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în viticultură și grădinărit folosim, în principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul, varza, curechi, ridichea, napul, pepenele, lăptuca, lintea și leguma. O parte dintre arborii fructiferi - mărul, părul, cireșul, nucul, gutuiul, pomăt (în în sensul de grădină cu pomi, livadă), dar și operațiunea de a transforma grâul în pâine o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la culoare și trăsături aristocratice, fragile. Ea părea poate ceva mai mică decît el, cu un an sau doi, cel mult. Avea un ten palid și un chip dăltuit, Încadrat de un păr negru, scurt, care accentua o privire vrăjită, Îmbătată de veselie. El o petrecea cu un braț pe după talie, iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca și cînd În acei doi necunoscuți aș fi recunoscut niște vechi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iubești?“ i-a răspuns ea. Tiaré și-a întrerupt povestirea și mi s-a adresat dusă pe gânduri: — Primul meu soț, căpitanul Johnson, mă bătea regulat. Era un adevărat bărbat. Era înalt de aproape 1,90 m și când se îmbăta nu-l mai puteai ține în nici un fel. Uneori umblam zile întregi cu vânătăi pe tot trupul. Doamne, ce-am mai plâns când a murit! Am crezut că n-o să-mi mai revin niciodată. Dar abia când m-am măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acesta rămâne vreodată fără apă. Lucrările au durat zece ani. Domnii cu cravată se plimbau peste tot, aveau buzunarele pline ochi și cumpărau pământurile cu amândouă mâinile. În vremurile acelea, treburile mergeau atât de ușor încât puteai liniștit să te îmbeți timp de o lună întreagă. După aceea, într-o zi nu au mai fost văzuți. Plecaseră înapoi. Orașul era al lor. După aceea, a trebuit să se muncească. Să se muncească pentru ei. Reîntorcându-ne la Castel, sinceritatea ne obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nici un câine afară din casă!“ îmi spuse ea. Masa dură ore întregi. Mierck și Matziev aveau tot timpul. Se răsfățau cu masa și tot restul. Louisette nu privea în jurul ei când intra în încăpere. „Mă speriau amândoi și se și îmbătaseră“. Pe micul breton legat în curte nu l-a văzut niciodată. Uneori, e mai convenabil să nu vezi. Din când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra lui, îi vorbea la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
abandonați, amenințau vehement că vor părăsi colegiul. În propria-i gașcă, Amory a văzut oameni rămași pe dinafară fiindcă purtau pălării verzi, pentru că erau „afurisite de manechine de croitorie“, pentru că se bucurau de „prea multe pile În Rai“, pentru că se Îmbătaseră Într-o seară „nu ca un gentleman, nici vorbă“ sau din motive secrete, greu de deslușit, necunoscute nimănui, cu excepția celor ce votaseră cu bila neagră. Orgia asta de sociabilitate a culminat cu o petreceră gigantică la Nassau Inn, unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fugă, cu pasul ușor... Cum se vor contopi chipurile de neuitat ale amurgului În chipul ei, iar miile de pași, miile de uverturi, se vor contopi cu pașii ei, iar ochii ei catifelați, Întâlnindu-i pe ai lui, Îl vor Îmbăta mai strașnic decât vinul. Până și visurile sale erau acum viori Îndepărtate, plutind ca sunetele estivale În văzduhul văratec. Camera era cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]