1,067 matches
-
cel mai bun loc din care puteai să-l împuști pe Grady era clădirea de vizavi, mai ales că era destul de ușor să pătrunzi înăuntru la unul din etajele inferioare. Era foarte puțin probabil să fi escaladat acoperișul, căci era împânzit cu zeci de camere de supraveghere. Bell rămăsese în picioare pe post de momeală pentru că știa ceva foarte important despre clădire, din episodul anterior cu ostaticii: ferestrele, la fel ca în majoritatea clădirilor guvernamentale construite recent, nu puteau fi deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Se auzeau icnete și țipete în jurul său, în partea aceasta izolată de parc, iar toți cei aflați acolo fugeau să ajute sau să caște gura. Malerick mai așteptă câteva minute, știind însă că în scurt timp sute de polițiști vor împânzi parcul. Cu un aer preocupat, își scoase telefonul și se prefăcu a telefona la pompieri, strecurându-se către trotuar. Cu toate acestea, nu se putu abține să nu facă încă o pauză. Privi în urmă spre steagurile uriașe din fața cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie transcrisă compoziția: O zi trecută fără fapte importante Mândrul soare înfășurat în mantia-i strălucitoare și cu coroana de aur pe cap părăsește bolta cerească pentru a se duce la culcare. Sora lui, argintia lună, pășește mândră pe cerul împânzit de mândrele ei fiice, stelele. A început o nouă noapte. Sub așternut, eu mă frământ ca pe jar, gândindu-mă că astăzi n-am făcut nici o faptă demnă de vârsta mea. Deplin mulțumită, mă consolez totuși cu gândul c-am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mea. Așa că, dragi cititori, vă rog dacă veți inventa vreodată vise cu copaci, flori și pace, vă rog să-mi trimiteți și mie un exemplar. Poate voi aduce copilăria înapoi. Ioana Bălan, clasa a VIII-a A Maratonul Zona era împânzită de masa de deșeuri radioactive; pluteau pe ape, în aer, mușcau solul mort. Ozonul dispăruse cu totul și razele ultraviolete invadau Pământul în rostogolirea lor precum bilele de biliard sunt ușor bătute cu tacul timpului: tic-tac! Timpul se oprise pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de mărăcini și buruieni otrăvitoare. Și totuși atunci i se stinseră toate îngrijorările și sufletul i se pătrunse de încredere mare. ― Dezertare? șopti privind cu ochii strălucitori crucea albă dinaintea președintelui. Apoi plecă fruntea și, în tăcerea amară ce se împînzi, întrebarea lui pluti câteva momente, ca o mustrare blândă. Și iarăși răsună glasul colonelului, tremurat, parcă o mână nevăzută i-ar fi strâns beregata: ― Răspunde la întrebarea mea, locotenent Bologa... Și, după o tăcere mai grea și amenințătoare, glasul urmă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură și strigă:) Newt! Stai pe loc. Venim la tine! Copilul căzuse într-o gaură din cea de-a doua ramură a puțului. Peste tot locul, împânzit de canale și tuburi, de plastic, numai apă, care-i ajungea fetiței până la brâu. Era luminată doar de câteva raze care pătrundeau printr-un grilaj greu, prins sus în tavan. Și glasul lui Ripley cobora tot din tavan, gândi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ziarul central „Gardianul“: „El este cel care a pus în scenă piesa Evangheliștii, scrisă de Alina Mungiu-Pippidi, care s-a dovedit a fi un afront extrem de dur la adresa Bisericii Ortodoxe. Tot el, sprijinit de mai tinerii militanți ai urbei, a împânzit Iașul cu afișe pentru punerea în scenă a unui alt «proiect culturală de senzație, intitulat Hai să facem sex, după piesa cu același nume a unui dramaturg rus“. El, vedeți? El, anarhistul! El, periculosul! Ajutat, firește, de tineri militanți ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
când actul artistic începe să fie confundat cu unul anarhist, încep să mă îngrijorez. Mai mult, una e ca această confuzie să fie făcută de niște autorități obtuze (precum în alt caz celebru, al graficianului Ion Barbu, care, după ce a împânzit Petrila cu versuri scrise pe zid, a fost considerat de primarul Ilie Păducel un satanist și, firește, un anarhist) și cu totul altceva ca presa, acel clamat câine de pază al democrației, să vină cu asemenea acuze. Benoât Vitse și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
telefon. Într-un final, lăsându-mă dusă de instinct, am început să formez numărul lui Tom. Unul dintre noi trebuia să facă efortul. Încă locuia fără chirie într-un subsol în Belsize Park aparținând unei psihanaliste dintre cei mulți care împânzeau zona. Lăsându-și pacienții în grija unui coleg din apropiere, a plecat să studieze la o universitate din America și a considerat, din cine știe ce motiv misterios, că e bine să lase un poet fără succes, căruia îi plac berea Guiness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi-am pus ochelarii fumurii. Nu aveam nici cea mai vagă idee cum reușeam să mă aflu cu regularitate în oraș sau prin împrejurimi la ora aglomerației de la prânz. Probabil incompetență. Chiar și străzile lăturalnice dintre Farringdon și Clerkenwell erau împânzite cu funcționari și baruri cu sendvișuri de vânzare. Cel puțin eram aproape de următoarea mea destinație. M-am îndreptat către birourile de la Herald, meditând asupra unei căi să aflu pe cine mai șantaja Charles de Groot. N-avea nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Într-un colțișor din peisajele suprapuse ale orașului se aflau și găuri negre neastupate... Umbre ale CELUI ce nu mai există... Și dacă priveam astfel lucrurile, orașul era plin de astfel de găuri și el nu era singurul; nenumărați EL Împînzeau locul... EL din mine, din ea, din alt el... Începeam să văd totul cu alți ochi... Am tras lîngă un telefon public. Nici n-am apucat să cobor bine din mașină, că soarele a și intrat În nori de parcă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de acest nou covor asfaltic, lăsând la o parte cele 100 de străzi care seamănă leit cu cele din satul Buștenari (recunoscut ca având cele mai proaste drumuri din Prahova). Urăsc Bucureștiul de cum intru în el. De la Otopeni, orașo-comună bizară, împânzită cu clădiri noi, acoperite de mari cearșafuri publicitare. Urăsc Bucureștiul și din zona Kiseleff, zona selectă. Urăsc și Piața Victoriei, cu circulația ei infernală și cu turnul BRD, unde zeci, sute de firmaci trebăluiesc zilnic la bunul mers al acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nu reușiseră decât trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era fiu de doctor, altul de director de școală și altul de primar. Tatăl rămânea gânditor, cu privirea în gol. Ochii în înțepeneau pe globii oculari împânziți cu vinișoare roșiatice. Evita să pronunțe cuvântul examen. Poate asta era singura anomalie observată la el în această perioadă. În casă, la masa de seară, le mai spunea câte ceva despre domnul Iliescu, despre plecarea mereu amânată a doamnei Natalini, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare. De fapt nu-i era nici foame. Mânca doar pentru că gesturile mecanice din fața farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
agățau de umăr, ea le înlătura veselă se făcea că le ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo, cu siguranță ne-am fi întâlnit altă dată, în altă parte. Nu aveam nici un motiv să gândesc astfel, dar așa simțeam în clipa respectivă. Ne-am așezat pe o bancă, în parc, și priveam clădirea fostei ei școli. Iedera împânzise toată clădirea școlii, iar porumbeii se odihneau pe coama clădirii. Era o construcție veche, impunătoare. În curtea școlii se înălța un stejar bătrân, iar în dreptul lui se vedea o dâră de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vedem exact ce se întâmplă, dar se pare că veniseră vreo trei sau patru mașini de pompieri. Doar două dintre ele reușiseră să pătrundă pe aleea îngustă, iar celelalte staționau pe strada mare, pregătite să intervină la nevoie. Zona era împânzită, ca de obicei, de gură-cască. — Midori, ar fi mai bine să-ți strângi lucrurile de valoare și să le ai pregătite în caz că trebuie să evacuezi clădirea. Vântul bate acum în direcție opusă, dar nu știi niciodată cum își schimbă direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu vorbești prostii aici pentru că te poate auzi cineva. — Păcat! Era o chestie nebună de tot, spuse Midori, dezamăgită. — Apropo, de ce mergem la Ochanomizu? — O să vezi. Din pricina numeroaselor școli pregătitoare din preajma stației Ochanomizu și a simulărilor de examene, zona era împânzită de elevi de școală gimnazială și de liceu. Midori s-a avântat în mulțime, ținând cu o mână cureaua genții pe care o purta pe umăr, iar cu cealaltă apucându-mă de mână. Ia ascultă, Watanabe, poți să-mi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
El ar fi trebuit să supravegheze multă vreme Istanbulul ca să-și dea seama cine ce făcea În spatele ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce exprimă adevărul", vorba lui Eminescu. Or, viața mea e un amestec ciudat de împliniri și neîmpliniri, de bucurii și supărări. Un conglomerat de victorii și înfrângeri. Un joc de lumini și umbre, rostuindu-se tainic. Un câmp de flori împânzit cu spini. Un codru intrat în toamnă peste coroanele căruia se revarsă melodii ancestrale, de dor, de jale, de durere, care mă învăluie în adieri de nostalgie după timpul ce mi-a fost dat să-l trăiesc și pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia lui 115 Stalin? Ce fel de om își poate adjudeca o patrie împânzită cu închisori și lagăre de muncă, cu spânzurători și gropi comune? În logica jurnalistei mele, mari patrioți ar trebui să fi fost și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu patologii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia lui 115 Stalin? Ce fel de om își poate adjudeca o patrie împânzită cu închisori și lagăre de muncă, cu spânzurători și gropi comune? În logica jurnalistei mele, mari patrioți ar trebui să fi fost și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu patologii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
normali cu adevărat și că tot ceea ce se petrecea în Vladia nu era doar o joacă a unor bătrîni scoși la pensie, ci chiar o repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]