1,021 matches
-
dintotdeauna de către om ca formă de organizare superioară. și, nu în ultimul rând, ni se adresează nouă ca persoane morale, spunându-ne să fim sceptici în exterior, exigenți și realiști cu noi înșine și gata oricând să întâmpinăm cu inima împăcată ceea ce ne scot înainte ceilalți. Andrei Miroiu Prefațătc "Prefață" De peste cinci decenii, Politica între națiuni a fost considerată cea mai importantă operă din domeniul politicii internaționale. Ajunsă acum la a șaptea ediție, temele sale principale, incluzând interesul național, puterea sau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pricepută și nici minte s-o priceapă./ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază./ Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază./ Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface./ Și în sine împăcată stăpînea eterna pace! (Eminescu). V. negație. FONTANIER 1968; DUCROT - TODOROV 1972; GRUPUL μ 1977; DSL 2001; BUSSMANN 2008. MB APRECIERE. Dintre cele două semnificații de bază ale cuvîntului apreciere ("determinare a calității sau a cantității" și "recunoaștere a valorii sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și iubire necondiționată față de oameni și Dumnezeu. În viziunea autorului acestei cărți, convins că e soluția optimă, "transmodernul vine la timp spre a salva tradiția și postmodernismul, conciliind cele două antiteze monstruoase într-un spațiu al transparențelor, comun tuturor antitezelor împăcate" (p. 161). Într-o notă de subsol, acesta precizează că transmodernul "nu se opune niciunei forme artistice viabile respingând orice formă de exclusivism -, pentru el toate fiind la fel de îndreptățite la existență, oricând și oriunde" (p. 248). Modelul cultural creștin treimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea" în 2005, prin care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
raportarea la absolut poate să mijlocească și să îndreptățească o delimitare clară a adevărului de denaturările sale. Nu e o teză. E un mod de situare ontologică și o cale de cumpănire a judecății lui Theodor Codreanu printre multiplele antiteze, "împăcate" sau "monstruoase", ale vieții ("antitezele sunt viața") românești. De la un articol la altul (și, am putea spune, de la o carte la alta) se produce o lentă și îndărătnică separare a apelor, o demarcare clară între transparența deschisă a întregului, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o soluție pe care o redăm în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă, aparent paradoxal, pe pământ. Despre ce este vorba? Indiscutabil, Theodor Codreanu aparține istoricilor și criticilor literari care își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în continuare, fie ei puțini sau mulți, prin modul lor de viață. Tu din care categorie faci parte? Există persoane care sunt bogate d.p.d.v. material dar își simt sufletul pustiu, și ce este mai important în viață decât un suflet împăcat!? Lucrurile materiale le ating “orgoliul”, însă nu și latura sufletească pură, pe care nu o putem păcăli nici măcar cu toate bogățiile materiale din lume. Este adevărat că acestea pot întregi “averea”, însă atâta timp cât există “nucleul nedivizat”, adică familia, deoarece aceasta
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
problema lui, ci obediența fără breșă. I se ordonă să fie principial, e principial. Gesticulează isteric, ridică glasul, trântește ușa. I se ordonă, dimpotrivă, să fenteze discret, s-o lase moale, să adulmece dejecția, o face surâ zând, cu conștiința împăcată: așa e jocul, așa i s-a spus. Nu poți anticipa reacțiile unui astfel de ins. Ba te privește complice, ba îți evită, abstras, căutătura. Uneori, din ce în ce mai rar, e vag stingherit de impura lui coreografie. Dar se consolează repede. Tu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și trecută a canibalismului pretind că această noțiune a fost inventată pentru a adînci și mai mult prăpastia dintre sălbatici și civilizați. Le-am atribui celor dintîi, în mod fals, niște cutume și credințe revoltătoare ca să ne simțim cu conștiința împăcată și să ne întărim credința în superioritatea noastră. Să inversăm această tendință și să încercăm să percepem în toată întinderea lor faptele de canibalism. Sub forme parti culare și în scopuri extraordinar de diverse în funcție de timpuri și de locuri, este
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fost acceptarea necondiționată a suferinței. Despre acest lucru mărturisește Dan Lucinescu în filmul „Lupta și Jertfa lui Dan Lucinescu”, arătând că acceptarea necondiționată a suferinței a fost elementul principal care l-a ajutat să poată merge mai departe senin și împăcat cu infernul concentraționar. Mai mult decât atât, domnul Virgil Totoescu consideră că probabil închisoarea a fost cea care l-a păzit de o eventuală cădere sufletească și de o trăire duhovnicească mult inferioară celei din temniță, pe care ar fi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
un termen mai potrivit, mai mult, el Îmi Întărește gândul din spatele cuvintelor: Lumea n’așteaptă sedimentarea, darmite maturarea evenimentului, pentru a-l afla, În reala sa valoare, Într’o carte. Vorbeam de utopie? Așa pare a fi, câtă vreme trebuie Împăcată capra cu varza, adică curiozitatea, dorința de informare, cu adevărul. Maturarea evenimentului cere timp; o carte nu poate fi scrisă În fiece zi; și nici citită. Iar pofta de informare a omului - o treabă firească, biologică chiar, dacă privim la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dumnezeu. Îl primește ca pe un dat, ca pe o existență atotcuprinzătoare, moștenită din illo tempore și ajunsă până la el pentru a-l ocroti de câte ori este nevoie. Copilul de la țară aude la tot pasul ferească Dumnezeu ! și trăiește având conștiința împăcată că această formulă îl va scăpa de toate relele posibile. Altfel, când se zgârie din neatenție într-un spin de salcâm și îi curge sânge, el este disperat că pe acolo i se va scurge viața. Atunci, formula Doamne, apără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi la înghețul planetar când în sine împăcată reîncep-eterna pace123. Poate că totuși poetului îi rămâne ceva ce altor muritori nu le este dat; altfel, cum ar fi spus, după Horațiu, Nu de tot voi muri, partea mai bună a mea/ Va scăpa de mormânt 124 ? Dar lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
măcar de una din cărțile pe care le-am scris. Am șase cărți în manuscris și cred că nu este o pretenție prea mare față de făptura mea lumească publicarea acestei cărți ultime. Nu știu dacă voi muri așa cum se spune împăcat, dar aș voi ca poezia mea să fie ridicată la adevărata ei măsură. Oricum, eu nu mai am ce pierde. De acum înainte, pierde poezia." Cartea a apărut. Mi-l amintesc pe Popel, poetul de 20 și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dumitale nu prea ești mulțumit... Așa-i, cuscre? Nu-i cazul să fiu eu mulțumit. Fiindcă eu, de bine de rău, mi-am ales și-am luat ce mi-a plăcut și ce-am putut. Vorba e să fie băiatul împăcat. Să se-nțeleagă și să aibă ce le trebuie. Să nu fie discuții între ei, mai târziu. Fiindcă, dacă nu mai ai pe lângă casă și altceva, mai târziu, când apar și copiii, n-o să le fie prea ușor să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Laur, și Andrei Îmi făcea semn cu degetul la buze, ssssst, tânjea și ăsta după liniște, ca pentru muții și surzii la care ne adusese ca să ne scoată de unde chiar el ne băgase, dar spre deosebire de mine se vedea senin și Împăcat și dispus să ne cânte-n strună până mâine dimineață. — Nu se compară Steluța cu Leontina. Steluța nu aude și nu vorbește deloc. Poți să tragi cu tunu’ lângă ea, da’ dac-o vezi cum e și cum se mișcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur mustăcește, pe deplin Împăcat că alții stau la soare și la umbră În pula goală, În timp ce el muncește din greu. Unde ți-ai găsit să dormi, vere? - Stau aicea deocamdată. Azi dimineață am sosit. - Vino la Zlate. Se ridică și-și scutură tricoul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Golgota... Era ceasul al nouălea..!”, scrie în Sf. Carte,.. un strigăt sfâșietor s-a desprins, parcă, din zid, în mintea mea. „Eloi, Eloi lama sabactani !” Urmând, înainte de a-și da Duhul.. clipa înfricoșătoare a morții lui Iisus, cu un strigăt împăcat... „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez Duhul !”. Clipa imaginată.. mă cutremură.. „Cum..! de ce..?!” mă tot întrebam... „ - Nu te frământa, omule, îmi șopti rar un gând,taina rămâne taină... la ce-ți folosesc explicațiile!.. Divinul este o zonă nedescriptibilă... Sacrul este
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-n suflet molcom, semănând cu o muzică rară și dăruindu-mi un simțământ de tihnă și de plinătate. Până acum nu mi s-a mai întâmplat să am această stare euforică, de când am venit aici. Mă simt de-a dreptul împăcat. Am trăit atâta și am călătorit mult, în speranța c-am s-ajung clipele astea în care să pot să-mi privesc propria existență ca pe ceva împlinit. Aș vrea să-mi petrec toate zilele care-mi rămân de trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca acum stranietatea naturii. Obscuritatea fremătătoare din frunziș, murmurul difuz al apei, ciripitul păsărilor de aici aduc sufletului meu însetat de liniște o seninătate nesfârșită, aproape religioasă. Mi-a fost teamă că la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem de moarte; va fi ca și cum aș trece firesc de la un stadiu la altul, de la carnea trupului meu la formele infinite ale firii. Seve E îmbietor să rătăcesc în pădure primăvara. Îmi place să ascult fierberea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Schimbare Poate că moartea nici măcar nu există... Aia zice că e vorba doar de o schimbare de lăcaș, sau de o stare nouă a făpturii. Încă de pe acum, îmi simt trupul spiritual cum lunecă într-o altă ființă. Am conștiința împăcată, de parcă astfel am viețuit dintotdeauna; acum cred cu-adevărat că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o ultimă carte, în care să-mi imaginez clipa precisă a trecerii dincolo: exact aceea a transmigrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unor umbre firave ce rătăcesc cu disperare printre pliurile gândurilor noastre atât de orgolioase. Nu suntem decât contururi vagi ale dorinței universale de a fi a acestui orgoliu nemăsurat. Neliniște Aș vrea să pot fi liniștit, să reușesc ca să trăiesc împăcat măcar pentru o clipă. Și totuși, dorința aceasta acerbă se traduce într-un efect exact opus; toate simțurile mele se revoltă la ideea liniștirii definitive. Nu există nimic care să mă poată ajuta. Nici măcar Aia, acum, nu mă mai consolează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu mai sfârșească, prin lungimea ei întreținându-mi contactul cu lumea aceasta pe care n-aș vrea s-o las atât de repede, chiar dacă sunt pregătit. Elegia sfâșietoare a bradului are un efect cathartic imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dragostea mea pentru frații mei devine fără margini. Închid ochii orbiți de soare și simt sufletul dezlipindu-mi-se blând de trup. Acum zboară liber către Zalmoxis. Mă inundă o fericire imensă. În sfărșit, sunt mesagerul. Medeea Mi-nchipui că sufletul meu împăcat îl va întâlni pe acela al Medeei care, acum, după multe perindări în alte locuri, s-a întors pe pământul ei natal. Sunt sigur că ea va aprecia marele meu devotament, stăruința mea neîntreruptă în încercarea de a găsi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bază ale nursingului”, volum în care apare și o primă definiție a nursei: ”funcția unică a nursei constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă pentru îndeplinirea acelor activități care contribuie la sănătate sau recâștigarea ei (sau la o moarte împăcată, liniștită) pe care le-ar fi îndeplinit fără ajutor dacă ar fi avut puterea, voința și cunoștința necesară”. Ulterior M.Kihg (n.1923) introduce în definiție 3 sisteme dinamice ce interacționează și anume: 1. individul 2. grupurile 3. societatea De când
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]