7,098 matches
-
DE EA, DAR CEL PĂCĂTOS ESTE PRINS DE EA. DINTR-O MIE AM GĂSIT UN OM ; DAR O FEMEIE N-AM GĂSIT ÎN TOATE ACESTEA! Cuvintele semănau cu o declarație de război. Și Judit a răspuns imediat: GELOZIA E CA ÎMPĂRĂȚIA MORȚII; JARUL EI ESTE CA JARUL FOCULUI! Când Charlie a venit în vizită, s-a îngrozit: nu-l mai recunoștea pe vechiul său prieten. Slăbise cincisprezece kilograme! - Ești cumva bolnav? l-a întrebat el pe Noah. - Judit are un amant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca și cum eternitatea însăși ni s-ar fi pus ca un jug pe umeri. Mai înainte eram un individ vioi, certăreț și plin de răutate, așa cum trebuie să fie un diavol. Acum sunt o zdreanță, incapabil să mai iau drumul către împărăția umbrelor. Înainte de a deveni inactiv, îmi plăcea să citesc în pat poeme, exact ca Zaharel, cu o mână sub cuvertură. Am citit Faust-ul lui Goethe și am fost fascinat de prințul Mefistofeles. Goethe dă de înțeles că lumea se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Zaharel a crezut în acest sfârșit frumos în naivitatea lui bine cunoscută și asta a fost cauza „morții“ și „învierii“ lui crepusculare. Și eu? Mă simt pur și simplu păcălit, rătăcit și fără speranță pentru a intra „curat murdar“ în Împărăția umbrelor. Dar într-un fel curios, chiar și mulțumit. Zaharel a cerut azil politic în Suedia, în 1977, puțin după cutremurul de pământ din România. Locuise cu soția lui la București, într-un apartament vechi care s-a prăbușit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât: - Ce să fac altfel? Să tai frunză la câini? - Ai dat de dracu’, ai început să pierzi Împărăția umbrelor! - Cum aș putea să mă salvez? Există vreo gaură prin care să mă strecor până acolo? - He-he-he, a făcut Satan, încât pielea mi s-a zbârcit pe mațe. Pune-te pe treabă, chinuiește-l, fă-l să fiarbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tine tot luciul familiei noastre, lăsând numai gunoi după tine. - Blestematule, a încercat el să mă mângâie. Trebuie să fii prost și leneș numai pentru că eu am fost genial? Mișcă, fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o groapă din patul lui Zaharel și al Porumbiței, lăsând în urechile mele un râs sarcastic care-mi face să duduie și acum timpanele de deznădejde. Îmi venea să vărs de mirosul de mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dor de o „casă nouă“. Mă simțeam blestemat să fiu demonul unui om fără fantezie, care cade după prima lovitură a hazardului. În lume se făcuse deodată prea multă lumină și asta mă făcea să suspin și mai mult după Împărăția umbrelor. În plină disperare, mi-a amintit din nou cuvinte din Evanghelie: „Când spiritele rele părăsesc un om, rătăcesc un timp prin locuri aride, căutând un trup ca să se odihnească. Negăsind nimic, își spune: mai bine mă întorc la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dans realita. Sir Sugismund e el incredibile Esmer Beșleby se iubiră ore-n șir sub privirile pofticiozes e uimites del armadas que cessaient brusc de se lutter, e puoi se măritară, en oferind a rudes del câte-o jumătate din împărăție, evident, come dans les buones stories e della filme per de la Hollywood, el non? El dovedindo-n felul ăsta realmente, dacă mai era nevoies, ceea ce toată lumea șties, cum căz dragostea has no limites, en desfăcândo e unindo totto indiferent del diferenționes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu spatele la tova rășul ei de drum: Puțini au fost străinii ce au scăpat nevătămați, atât de puțini încât nici nu ne mai amintim când s-a întâmplat asta ultima oară. Înțeleg că pârâul ăsta este un fel de graniță a împărăției sfinte, se făcu Cristian că nu bagă în seamă spusele fetei. Nu-i nimic sfânt aici, dimpotrivă, mai degrabă locul este blestemat. Vorbeai de zei, nu mai pricep nimic. Și cum ai vrea să-i numesc? Diavoli, spirite? ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și ei precum Dumnezeul lor, căruia i se Închină. SÎnt prinși Într-un hățiș de minciuni, că nici ei nu mai știu că mint. Unde toată lumea minte, nimeni nu mai minte, unde totul e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a Dumnezeului lor e cîte-o minciună. Dreptatea - minciună. Iubirea de adevăr - minciună. Denecuprinsul - minciună. Nemurirea - minciună. Și cărțile lor sînt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
precum Dumnezeul lor, căruia i se Închină. SÎnt prinși Într-un hățiș de minciuni, că nici ei nu mai știu că mint. Unde toată lumea minte, nimeni nu mai minte, unde totul e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a Dumnezeului lor e cîte-o minciună. Dreptatea - minciună. Iubirea de adevăr - minciună. Denecuprinsul - minciună. Nemurirea - minciună. Și cărțile lor sînt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e-n mîinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o trăda cu o vorbă - să spună, pînă la urmă, pentru ce venise, ce atîta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să-l asculte. Nădăjduind că pînă la urmă avea să-și adeverească temeinicia vorbelor printr-o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sînt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de-ajuns că Elohim ăsta al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mîinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mîinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a Încercat.“ „Fiul Domnului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitîndu-i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvîrli cartea cît acolo, „cu groază și scîrbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. CÎnd agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a calomniei“ se vor răspîndi prin lume cu viteza cu care se transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luînd calea inversă, chiar pînă la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într-o lume fără Dumnezeu, Conspirația va deveni un breviar care te Învață că, În spatele tuturor Înfrîngerilor istoriei, se află o „misterioasă“, o sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jos: Oamenii din Bucovina, după ce această provincie moldovenească a fost răpită de către austrieci, nu se împăcau cu noua stare de lucruri și mai ales cu prestațiile către stat dintre care cel mai greu le venea cu serviciul militar care, la împărăție, era de 7 și 12 ani. Din această cauză, locuitorii din satele și comunele mai din sud treceau granița în Moldova și apoi se grupau la un locă și se refugiau mai în centrul acestei provincii, căutând să fie cât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
313, când împăratul Constantin cel Mare elaborează Edictul de la Milano, prin care creștinismul e recunoscut ca religie „licita”, legală, alături de cultele păgâne. Noua religie a fost receptată de dacoromani datorită și concepției referitoare la viața de după moarte, „traiul” veșnică din împărăția zeului Zalmoxe, cât și existența creștinilor din Imperiul Roman care au venit în Dacia ca meseriași, negustori, soldați și ofițeri. Din Dobrogea, care a rămasă sub stăpânăire romană pânăă la anul 602 d.Hr., s-a răspânădit creștinismul în zona
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bat ora exactă. în toate cosmogoniile, trei zei îi domină pe toți ceilalți și pun în scenă această treime a puterii: latinii îi numesc Jupiter, Marte și Quirinus - zeul suprem, al războiului și al banului. Sub puterea lor se află împărăția oamenilor obișnuiți. Mai jos, o putere de o altă natură le traversează pe toate celelalte și poate că într-o zi le va lua locul: puterea feminină, care controlează reproducerea generațiilor și transmiterea cunoștințelor. Rând pe rând, fiecare dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
târziu, în 1290 î.e.n., unul dintre succesorii săi, Ramses al II-lea, respinge atacurile hitiților veniți din Mesopotamia și-și întinde imperiul pe distanțe niciodată atinse până atunci. în acest stadiu al dezvoltării omenirii, pe pământ există peste 50 de împărății, care se înfruntă sau dispar. Este tot mai greu să gestionezi ansambluri din ce în ce mai vaste: pentru așa ceva este nevoie de tot mai mulți sclavi și soldați, de tot mai multă organizare teritorială. însăși ordinea imperială începe să-și piardă sensul: forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vreme. Iată care este istoria și care sunt legile acestei Ordini, valabile și pentru viitor. Chiar dacă manualele de istorie se interesează și în zilele noastre mai mult de principi decât de negustori, chiar dacă ele preferă să relateze ascensiunea și decăderea împărățiilor ce vor continua să-și împartă lumea și în mileniile următoare, esențialul evoluției Istoriei se află, din acel moment, în altă parte: în nașterea unei ordini individualiste, care și-a făcut din drepturile omului un ideal absolut. O ordine capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
guvernului, un mic palat burghez în stilul sfârșitului de secol optsprezece, când strigătele jurnaliștilor s-au transformat în țipete, Acum, acum, acum totul se poate întâmpla, sfânta fecioară să ne apere pe toți, slăviții mani ai patriei, de acolo din împărăția în care au urcat, să îmblânzească inimile colerice ale acestor oameni. Se putea întâmpla orice, într-adevăr, dar până la urmă nu s-a întâmplat nimic, cu excepția faptului că s-a oprit coloana de manifestanți, această mică parte pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
patru zări pe cei ce vin să Îndeplinească planul. Mai Întâi va fi ridicat noul Templu, apoi porțile sale magnifice. Ultima va sosi corabia, care aduce măsura cea de necrezut. Acolo se află cheia comorii lui Frederic, care deschide poarta Împărăției Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de peste mare”. Dar de ce ar fi trebuit o corabie creștină să transporte păgâni, și nu ca sclavi la vâsle, ci găzduiți În cabina căpitanului? Și, În plus, sub acel Însemn macabru. Lor le fusese Încredințat tezaurul imperial. Și ce Însemna Împărăția Luminii? Și totuși, În scriere exista ceva inteligibil. Numele acela, Credincioși ai Iubirii. Secta din care făcuse și el parte În tinerețe, grupul secret angajat În luptă cu despotismul papilor. Gânduri frenetice și pasiuni de iubire. Nu mai aflase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]