3,379 matches
-
de la o ordine multipolară la una bipolară, cu două superputeri dominante. Era o caracteristică nouă nu doar pentru lume în ansamblu, dar și pentru Europa, care nu mai cunoscuse o asemenea situație de pe vremea lui Carol cel Mare și a împărătesei Irina. În afară de noua distribuție a puterii, concentrată în doi poli majori, intervenea o dispută ideologică dură, ingredientul în jurul căruia se focalizau alte elemente importante. Luându-se drept model așa numita ordine internațională kantiană, care afirma o stabilitate generală a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
293, 325, 329, 360, 392, 407, 422, 423, 482, 518. Iosa, Mircea 169, 173, 187, 188. Iosaft, călugăr 445. Iosif, v. Joseph. Ipsilanti, Al. 133, 482. Ipsilanti, Constantin (Constanino Psilanti, Konstantinos Psioglu) 146, 155, 156, 166. Irimescu, Gavril 76. Irina, împărăteasă 190. Isak, V. 401. Isopescu Grecul, Constantin 362, 364. Isopescu, Dimitrie 362. Iulius Cezar 487. Ivan, Emil 447. Ivan, Nicolae 447. Ivănescu, D. 15, 17, 215, 281, 282, 285. Ivănescu, Gh. 13. Ivănescu, Sorin D. 425. Jackall, Robert 413. Jackson
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Tănăsescu, Constanța 499. Tănăsescu, Gabriela 493. Tărăsescu, Nicolae 435, 440-442, 444, 448, 449. Tătărescu, Gheorghe 191, 192, 194, 195, 252, 269, 270-272. Teixidor, J. 474. Tejral, J. 475. Teleki, Pál 313, 314, 316, 317, 319-321, 325. Tell, Ch. 171. Teodora, împărăteasă 120. Teodorescu, Al. 181. Teodorescu, Gheorghe 108. Teodorescu, Ioan P. 447. Teodorescu-Gandi, Ștefan 434. Terentii 477. Testa, Fr. 164, 166. Testa, Gaspar 146, 161, 162, 164-166. Theiller, Joseph 219, 223. Theodorescu, Răzvan 46, 114. Thierry, A. 506. Thiers, A. 506
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Egipt, respinși de episcopii din Siria și din Asia Mică care nu voiau să intre în conflict cu Teofil, ei au fost primiți de Ioan Hrisostomul la Constantinopol. Teofil profită de împrejurări pentru a se descotorosi de Ioan pe care împărăteasa Eudoxia îl dușmănea din cauza criticilor pe care acesta i le adresa. În timp ce Ioan, din respect pentru normele canonice, refuza să-l judece pe Teofil așa cum îi ceruse împăratul la sesizarea celor patru frați, Teofil s-a împăcat cu aceștia și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Justin I în 518, Sever și-a continuat opera de propagandă și de reorganizare a grupării sale; a putut să meargă la Constantinopol în 531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă să se întoarcă în Egipt unde a și murit. Dar scrierile sale polemice nu au lovit doar în calcedonieni ci și în monofiziții radicali precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care susținea că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a doua a cărții a noua la care s-ar referi aceste trimiteri, poate pentru că istoricul trebuise să amintească răzvrătirile care s-ar fi înregistrat în sânul casei imperiale. De altfel, e semnificativ faptul că nu e amintită nici măcar o dată împărăteasa Eudocia, soția lui Teodosius al II-lea, care plecase de la curte în jurul anului 440 și se retrăsese la Ierusalim (cf. p. ???). Pe alții nu i-a convins însă această explicație și ei au observat că a noua carte, care trebuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Iustin I, în 518, Sever a continuat opera de propagandă și de reorganizare a grupării sale; a putut să meargă la Constantinopol în 531/532, profitînd de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit pînă la urmă să se întoarcă în Egipt, unde a și murit. Dar scrierile sale polemice i-au vizat nu doar pe calcedonieni, ci și pe monofiziții radicali, precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doua parte a cărții a noua, la care s-ar referi aceste trimiteri, poate pentru că istoricul trebuise să amintească tulburările ce s-ar fi înregistrat în sînul casei imperiale. De altfel, e semnificativ faptul că nu este amintită nici măcar o dată împărăteasa Eudocia, soția lui Theodosius al II-lea, care plecase de la curte în jurul anului 440 și se retrăsese la Ierusalim (cf. p. 000). Pe alții nu i-a convins însă această explicație; ei au observat că a noua carte, care trebuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând pe rând, sumerian, egiptean, hindus, elen, evreu, musulman și îl va întâlni pe Hristos. O epopee cu prolog și (multe) personaje: Împăratul, Împărăteasa, Făt-Frumos nenăscut și Făt-Frumos născut în toată splendoarea lui, nebunul, poetul, filosoful, călătorul, pajul, heraldul, oglinda, corul, spiriduși, cerșetori, călugări ș.a., ba chiar și un vânzător de jurnale. O epopee cu versuri de mare frumusețe, evocând „Excelentisimul Verb”, „Apoplexii divine
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
sunt și cele câteva zeci de „stihuri politicești” ce prefațează textul tălmăcirii. Prin ordinul generalului P. A. Rumeanțev adresat mitropolitului Gavriil Callimachi, D. este însărcinat cu traducerea unei lucrări legislative, Nacazul (1767), care conținea o pledoarie în favoarea monarhului luminat, reprezentat de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Tradusă după intermediarul grecesc al lui Evghenie Vulgaris publicat la Petersburg în 1771, Învățătură a însuși stăpânitoarei măriri Ecaterinii II s-a tipărit la Iași, în 1773. Mai mult indirect, prin ideile izvoarelor folosite
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
cu multe lacrămi vărsate”; Cronica Bălenilor (cu observația că numeroasele sale izvoare și mai ales Ureche, folosit de muntean, îi oferă mai multe chipuri feminine): „Care viind acasă [împăratul Ioan Paleolog se întorcea de la Conciliul de la Ferrara-Florența] și-au găsit împărăteasa moartă...”; „iar Ștefan-vodă [cel Mare] au luat pe doamna sa și pre fiică-sa Voichița [ale lui Radu cel Frumos], pre care o au luat lui doamnă”; „Bogdan, carele s-au zis mai sus că luase pre sora Radului vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poartă „tradiționala haină domnească fără mâneci a moldovenilor din vremea lui Ștefan cel Mare, prin gurile căreia se strecoară mânecile cămășii (iei) sau rochiei, brodate și ele în flori de fir, alese. De sub coroana neobișnuit de înaltă, cu pandantive de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în tablourile votive de la Voroneț, Pătrăuți și Dorohoi, de la biserica Sfântul Nicolae și în broderiile de pe epitrahilele de la Mănăstirile Voroneț și Dobrovăț. Pe epitrahilul de la Dobrovăț, haina de ceremonie a Doamnei este albastră iar pantofii roșii. Aceste mantii ca ale împărăteselor Bizanțului au pe ele mult aur și benzi de fir, cu guler bogate de blană. Spânzurând de coroane, mănunchiurile de lanțuri subțiri, pandelocurile, trimit tot către aulele bazileilor. La fel apare înveșmântată în tabloul votiv din biserica Sfântul Nicolae Domnesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
motivații în regimul femeilor impus de niște Aule ce se orientalizau din ce în ce mai accentuat), fastul veșmintelor soțiilor de Voievozi a fost remarcat - ziceam - de călătorii străini. Ne-a lăsat o astfel de constatare despre o Doamnă, pe care o asemuiește unei „împărătese”, autorul acelor Annotationes Moldovicarum rerum, citat și până aici (care le așeza și pe boieroaice sub semnul acelorași aplecări către lux: „Iar în jurul Doamnei stăteau soțiile marilor boieri îmbrăcate în mătase și strălucind de colane și brățări”): „Doamna purta brățări
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
caracteristicile. Ar fi tipice pentru acest secol hainele în care este îmbrăcată Ruxandra, fiică a lui Neagoe Basarab și soție a lui Radu de la Afumați, în tabloul votiv de la Argeș. Frumoasa fiică a Despinei Milița are și ea o înfățișare împărăteasă. Părul îi este acoperit de o rețea fină de fir cu mărgăritare, peste ea este așezată coroana înaltă cu șase fleuroane, de care spânzură pandelocurile bizantino-slave. Iia voievodală are mâneci ample, brodate, cu mâneci strâmte și cu cusături pe piept
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să bucură, și a doua oară întări făgăduiala lui Mercurie”. „Darul Afroditei” („plata”) va veni către Paris în „ostrovul Sitarilor”, unde „era o capiște a Dñnezoaei Afroditei, dirijat ca de un flux aflat dincolo de puterile omenești: „Pentru care auzind și împărăteasa Elena, pohti să vază frumuséțea lui [a lui Paris]. Deci, făcându-se și ia că vrea să meargă să să închine Afroditei cu daruri, îndată porunci slugilor și boierilor să să gătească de cale, și șezând în corabie de grab
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nepoată a Theodosiei și soție a lui Iustin al II-lea, augustă autoritară între anii 565 și 580 [Iustin al II-lea a murit în anul 578]; Irina - contemporana lui Carol cel Mare, măritată cu Leon al IV-lea Chazarul, împărăteasă între anii 769 și 790 și 791-802, „autocratissă” chiar din 797 până în 802 -, cea care își orbea adversarii [i-a scos ochii și fiului ei, Constantin al VI-lea pe care l-a detronat] și a restaurat cultul sfintelor imagini
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și 791-802, „autocratissă” chiar din 797 până în 802 -, cea care își orbea adversarii [i-a scos ochii și fiului ei, Constantin al VI-lea pe care l-a detronat] și a restaurat cultul sfintelor imagini; Theodosia, căsătorită cu Theophilos și împărăteasă - regentă între anii 842 și 856156), numărul femeilor rămase singure (soții lor, de multe ori mai în vârstă decât ele, mureau în lupte ori își găseau sfârșitul altfel) era destul de însemnat (chiar dacă speranța de viață a femeilor era mai redusă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hristos, vor să se mărite. Și își agonisesc osândă, fiindcă și-au călcat legământul dintăi”. Văduvele din sanctoral în colecția de modele pe care sanctoralul le propunea creștinilor, văduvele își aveau locul lor. O aflăm aici pe abia pomenita Irina, împărăteasă a Bizanțului (tentată, în anul 802, să se căsătorească - ar fi fost „a doua nuntă” - cu Carol cel Mare, după ce cu cincisprezece ani în urmă, rupsese logodna lui Constantin al VI-lea, fiul ei, cu fiica lui Carol Rothruda [grecii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a zis așa, fiindcă au fost prezenți și trimișii papei) care a restaurat cinstirea icoanelor 182. în anul 802, logothetul Nikephor a detronat-o pe Irina și a trimis-o în surghiun pe insula Prinkipos și apoi în Lesbos, unde împărăteasa s-a călugărit, probabil, și a luat numele de Xeni. A și murit acolo, la 9 august 803. Cronicarul bizantin Theophanes nu-și ascunde mânia: „Cei care trăiseră în evlavie și cu chibzuință se minunau de judecata lui Dumnezeu, cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu chibzuință se minunau de judecata lui Dumnezeu, cum de îngăduit el ca un porcar [scriitorul îl are în vedere pe logothetul menționat mai sus] s-o lipsească de țară pe cea care se ostenise întru dreapta credință”183. Șirul „împărăteselor” ar trebui să înceapă cu Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare (cu o sanctitate recunoscută și în Apus, - latinii nu-l înscriau între Sfinți și pe Constantin - și în Răsărit; ortodocșii îi socotesc pe sfinții împărați „întocmai cu apostolii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Theodosie cel Mare pentru o căsnicie care a durat douăzeci de luni; și-a petrecut apoi viața în rugăciune și post, pocăindu-se și făcând acte de generozitate, suferind persecuții și fiind gonită, în cele din urmă din Constantinopol; împărăteasa Theodora, soția lui Theophilos, sprijinitoare a iconodulilor, inamică a iconoclaștilor și a ereticilor [mai cu seamă a pavlichienilor]; a fost silită să abdice și - după unii istorici 195 - să se călugărească; alți cercetători susțin că în mănăstire au intrat - după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceremonial aulic fastuos (cortegii impunătoare, audiențe solemne, ospețe grandioase). Chiar dacă istoricii din vremurile mai noi au arătat că gineceul bizantin („moștenit” apoi de turci) nu era, în primul rând, un spațiu al închiderii, ci, mai degrabă, un mic imperiu unde împărăteasa guverna în chip absolut - căci, într-un Bizanț „masculin”, au fost multe soții de împărați care s-au impus prin capacitățile lor intelectuale și instruire, prin forță spirituală, conducând direct sau dispunând de putere prin mijloace mai subtile (și, evident
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oficial. Nu trebuie omis și un fapt legat de mentalitatea epocii. Era o obișnuință să se asiste la dese schimbări de „etichete” (Republica Franceză - Imperiul Francez - Republica Franceză; Confederația Statelor Germane de Nord - Imperiul Federal German; „Regina Victoria” devine și „Împărăteasa Victoria a Indiilor” etc.). Apare, deci, ca normală Încercarea românilor de a-și găsi un titlu adecvat suprafeței, numărului locuitorilor <ref id="110"> 110 Pressa, 19 mai 1881, f. 1.</ref>, nivelului de dezvoltare, statutului politico-juridic și care să aibă
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
în „Necesarul”. Director-proprietar este Luigi Cazzavillan, viitorul editor și proprietar al ziarului „Universul”, care încearcă să impună cu T. o formulă de gazetărie specifică Italiei. Foaia se adresa oamenilor cu puțină cultură, oferindu-le o lectură simplă și distractivă: Viața împărăteselor romane, povestiri diverse, articole de știință popularizată, de apicultură și medicină, anecdote ș.a. Traduceri, mai ales din literatura italiană, fac I. S. Spartali, Clelia Bruzzesi și D. Stăncescu. Printre autorii transpuși în românește se numără Silvio Pellico, Edmondo De Amicis
TREBUINCIOSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290245_a_291574]