17,154 matches
-
la ordinea zilei problema succesiunii sale. Cornel Burtică afirmă că a discutat despre aceste lucruri cu Ștefan Andrei, Dumitru Popescu, Gheorghe Pană, Ilie Verdeț. „Unora dintre ei le sugeram că ar fi cazul să-l părăsim pe Ceaușescu, pentru că ne împingea la dezastru. Toate încercările de a-i influența au rămas fără rezultat.”xix În 1982, Cornel Burtică a părăsit corabia în derivă. Cei rămași au continuat să bîjbîie în căutarea unei ieșiri, fără a dispune însă nici de viziune și
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
ca amploare, cât mai ales cu enunțuri extrem de tăioase. Sunt respinse principiile pe care se fundamentează statul social de mai mult de un secol. România este singura țară care a preluat public, la 30 de ani diferență, tema ideologiei thatcheriste împinsă spre extremul său. Este vorba despre programul dur al premierului britanic Margaret Thatcher, de la sfârșitul anilor '70, caracterizat prin diminuarea severă a statului, de o reducere drastică a cheltuielilor bugetare. Societatea se scindează: bogați vs. săraci, bugetari vs. angajații la
STUDIU: Boc scindează societatea românească, aplicând politica lui Margaret Thatcher, veche de peste 30 de ani () [Corola-journal/Journalistic/26899_a_28224]
-
puținii beneficiari de profit sau salarii ridicate și beneficiari ai corupției, și, pe de altă parte, masa de salariați cu salarii mici, șomeri, marginalizații ocupațional, familiile cu 2 și mai mulți copii și, masiv, vârstnici cu pensii tot mai mult împinse spre sistemul asistențial al venitului minim garantat. La acest clivaj se adaugă unul de imagine: între cei angajații din sistemul privat și cei din sistemul public („bugetari”, „dependenții de stat”). Problemele nerecunoscute ale României Cei vizați nu vor recunoaște, dar
STUDIU: Boc scindează societatea românească, aplicând politica lui Margaret Thatcher, veche de peste 30 de ani () [Corola-journal/Journalistic/26899_a_28224]
-
atmosferă de stază crepusculară și somptuoasă decadență. În această istorie, viitorul magnat ruinat și nostalgic, actualul patron de hotel, îndeplinește rolul de lobby boy, cu numele de Zero (Tony Revolori), un imigrant pe care valul unei istorii sângeroase l-a împins către o Europă doar aparent calmă pe cale de a se prăbuși în barbarie. M. Gustave (Ralph Fiennes), concierge-ul marelui hotel îl ia sub oblăduirea sa ca pe un scutier care învață de la nobilul său stăpân arta complicată de a trăi
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
de mine e vorba, pentru dumneavoastră să fie bine. Simon zise: Păi, haideți atunci. Inginerul își croi drum printr-o mulțime de oameni care, nemaiîncăpînd la bar, își beau paharul în picioare, care pe unde apucaseră. Apoi o ușă de împins, o scară de coborît, o altă ușă de împins și ajunseră. În sfîrșit! își zise Simon. Ar fi putut să-și spună simpatic loc! Să-și spună asta ca orice amator de jazz care descoperă un loc unde se cîntă
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Simon zise: Păi, haideți atunci. Inginerul își croi drum printr-o mulțime de oameni care, nemaiîncăpînd la bar, își beau paharul în picioare, care pe unde apucaseră. Apoi o ușă de împins, o scară de coborît, o altă ușă de împins și ajunseră. În sfîrșit! își zise Simon. Ar fi putut să-și spună simpatic loc! Să-și spună asta ca orice amator de jazz care descoperă un loc unde se cîntă muzica sa preferată. Da, ar fi putut să-și
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
multe familii. Câte din comentariile părintelui (ale Marelui Reparator dinăuntrul său, mai bine spus) sunt însă recepționate și însușite de copil? Cum putem face ca acesta să își asume responsabilitatea pentru învățare, să facă exercițiile la mate fără să fie împins de la spate, să se gândească la ce-i bine pentru el pe termen lung? Cum putem face să nu apese iar butonul de tăcere? Sunt câteva tehnici de coaching care ajută. Atitudinea esențiala în coaching este încrederea. Coach-ul (părintele) are
COACHING: Cum îţi îndrumi propriul copil () [Corola-journal/Journalistic/27036_a_28361]
-
trecut și prin acele primăveri fiindcă eram tineri și orice adiere de vânt încărcat cu arome de narcise, magnolii, lalele și fâlfâit de aripi ale coco rilor, berzelor sau gâștelor sălbatece ne îmbărbă tau cu speranțe dătătoare de viață, ne împingeau să mergem mai departe sperând la mai bine, crezând în “mărețul mâine”. Când ne părăseau speranțele auzeam șoșotind bătrânii:” lasă că vin americanii și ne scapă”. Americanii n-au mai venit și atunci am început noi să încercăm a ajunge
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
luminoase, bine aerisite, cu podele spălate automat, la intervale fixe, de niște jeturi de apă și apoi uscate de niște cureți de aer. Podelele erau în pantă și porcii se jucau cu niște mingi mari de popice, pe care le împingeau cu râtul în sus, după care mingile se rostogoleau imediat îndărăt. I-am văzut cu ochii mei jucând popice. Și în aceste săli se difuza tot timpul muzică simfonică, în special Mozart și Vivaldi. Mi s-a explicat că muzica
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
amplu: „Terminasem facultatea și mergeam zilnic să predau română în fundul Colentinei. Ca să iau tramvaiul de pe Ștefan cel Mare, unde încă locuiam cu părinții, mergeam pe jos până la spitalul Colentina. Acolo, venind către mine dinspre Obor, întâlneam adesea un bătrân care-mpingea în fața lui un landou în care era o fetiță. Bărbatul cu o mare barbă căruntă, îngălbenită de tutun, care-i ajungea până la brâu, părea un patriarh sau chiar bunul Dumnezeu. Purta întotdeauna o cămașă neagră și o legătură roșie la
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
întruchipeze apogeul unor destine radical diferite. Culmea e că figura care exercită atracție asupra cititorului nu e Damian, personajul diabolic, Pegasul căruia în final i se taie aripile, ci Octavian, candidul și nespectaculosul Crisoar, care gustă celebritatea la senectute, parcă împins „de cineva nevăzut“. Gabriel Chifu este în chip implacabil un analist moral, în ochii lui personajele trăind prin principiul lor de combustie etică. Pentru Gabriel Chifu, substanța interioară a unui personaj e mai importantă decît situațiile în care el ajunge
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
carte. Scrisă de cineva care, conectat la tensiunea maximă care pulsează în fiecare pagină, se simte în stare să preia și să ducă mai departe (auto)analiza pe care ne-o propune și la care ne provoacă autoarea. O analiză împinsă până în cele mai tainice fibre ale sufletului nostru și a lumii în care am trăit ieri și în care trăim astăzi. Blandiana o face. Și ne împărtășește privindu-ne în ochi calupuri întregi dintr-o viață care s-a consumat
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
un regim de sinistră dictatură, cum am trăit până în decembrie ‘89, ticăloșiile de care s-au făcut mulți vinovați pot avea explicații care să te pună pe gânduri. Nu toți avem vocație de martiri și forțarea dincolo de orice limite au împins oameni altfel onești la capitulări odioase. În România post- Ceaușescu nicio trădare nu mai poate fi motivată și iertată. O bună parte din rănile sufletești pe care le poartă Ana Blandiana s-au produs după decembrie ‘89. Activând statornic în
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
formulă consacrată ca stil prin legăturile vizibile cu o tradiție prestigioasă: commedia dell’arte și la comédie française. În acest spectacol excelent condus, accentul cade pe performanța teatrală cu exagerări altfel greu acceptabile în film, pe gesturi, pe ceea ce le împinge către manieră. Subiectul filmului este, de fapt, această manieră de a interpreta care face jocul actorului remarcabil, savant, extrem de nuanțat, iar din tot restul un pretext. Blind (Körlük), filmul norvegianului Eskil Vogt, un debut care merită toată atenția pentru caracterul
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
Sărăcia împinge românii la gesturi greu de imaginat. Îți moare un părine, îl păstrezi, ca pe moaște, să-i încasezi pensia. Ultimul caz este al unui bărbat de 65 de ani din Viișoara, județul Cluj, care timp de trei luni a mințit
Timp de trei luni, şi-a ţinut mama moartă în casă pentru a-i încasa pensia () [Corola-journal/Journalistic/26299_a_27624]
-
spre un oraș sau stradă, spre o mașină sau om, spre un copac sau pod, spre un panou sau reclamă, spre o cifră sau epitaf săpat pe cruci. Nu altfel va face și el. Cu Oglinzile din Chicago, Marian Barbu împinge gândul din 2006 spre Chicago Poems ale lui Carl Sandburg din 1916, spre celebra revistă Poetry, din acest oraș, care a pus bazele modernismului, sau Expoziția The Armory Show, din New York, unde expune avangarda europeană, în frunte cu Brâncuși, redeschisă
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va îmbolnăvi de nervi, capitulînd în fața numerelor, contractelor și graficelor. Culmea e că Vulcănescu nu doar că nu și-a declinat putința, dar și-a împins aplombul pînă la o virtuozitate de specialist, arătînd în finanțe o aplicație de invidiat. Cînd vezi cu cîtă lejeritate se mișca pe un teren asfixiant, în care simpla citire a clauzelor unui contract îți insuflă pofta de a da pagina
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
vremuri nu poate face abstracție de el. Dacă ne așezăm în perspectiva justă a perioadei, vedem în opera lui critică nu numai finețea evidentă a percepției și bogăția unei analize deductive ca într-un roman de mistere, nu numai documentarea împinsă până la ultima sursă în anii când nu exista nici un instrument bibliografic, ci și intuiții anticipative, cum este aceea a valorii prozei lui M.Blecher, un marginal atunci, sau a esenței artei lui Sadoveanu, văzută în 1968 ca o „prezență atemporală
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
ultimul tranșeu de rezistență - căci nu putem opune nici număr, nici armament -, toate îndatoririle celor ce lucrează sub zodia cuvântului scris apar limpede. Pot să fie instituții care pentru „bani la casă” să-și permită orice confuzie culturală, altele care, împinse de puerila vanitate a conducătorilor, să rezolve capricios și personal chiar în problemele esențiale ale științei și artei. Va trebui să se găsească neapărat însă, și să știe unul de altul, și cei care au simțul răspunderii și sunt hotărâți
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
un Pansori, un soi de doină coreeană, și-l tot repetă la nesfârșit, despre lumea oamenilor și cea a fantomelor pe care o plângea cu lacrimi de plumb. Kim Ki Duk are dreptate. ARIRAT nu este un film. Este minimalismul împins la exces, o simplă curiozitate, un lux pe care și l-a platit festivalul de la Cannes. Că are de unde!
CANNES 2011 - De la spectaculorul 3D la minimalismul excesiv () [Corola-journal/Journalistic/26444_a_27769]
-
iasă din criză pe când Papă își amintește de viață să de odinioară, de tinerețea în care se visa actor. Documentarea autorului e zdrobitoare. El degusta ceremonialele milenare cu voluptate, nu iartă nici un accent. Acaeasta atentă reproducere a ceremonialelor spectacolului e împinsă la detaliu, cu un impecabil realism, care funcționează până și la depunerea jurământului de către gărzile elvețiene. În reproducerea lor, autorul nu iartă nici o sintagma, doar că le întoarce pe dos. Deși nu lipsită de subtile trăsături grotești, frizând deșertăciunile omenești
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
prin justiție. De altfel și el exercitând pe săturate funcția de prim-ministru în mandatul umbrei numită Emil Boc". Radu Tudor a conchis: "Privesc de pe margine și abia aștept să văd hotărârea lui Ponta. Și efectul celor care-l "adulează" împingându-l puternic pe scări. În sus sau în jos?!".
Radu Tudor: Miză uriașă. Victor Ponta să nu candideze la Președinție by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/25719_a_27044]
-
de pagini, împărțite pe șapte volume groase, din care a apărut primul, sute de scrisori, documente și fotografii legate de marele poet, cele mai multe datând după moartea lui, majoritatea inedite sau rarisime. Primul volum cuprinde anii 1912-1920. Cele care urmează vor împinge interesul arătat de posteritate autorului „Iluminărilor” până în 1935, 44 de ani după moartea acestuia pe un pat de spital din Marsilia. Multe provin de la scriitori din generația lui Paul Claudel, legatar testamentar al lui Rimbaud, cu care nu se întâlnise
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
au alcătuit o masă critică în mai toate secțiunile societății e dincolo de orice imaginație. Cei vechi mai aveau un reziduu de spaimă, dacă nu de bun-simț: frica de dosare, de rapoarte ale Securității, teama de represaliile activiștilor de partid îi împingeau la poziții mai prudente. Inșii care n-au avut cum, biologic, să intre în contact cu instrumentele de represiune ale comunismului, s-au simțit exonerați de orice datorie față de valori prăfuite precum decența, respectul, onoarea. În orice instituție ai intra
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
le așezăm/ în aceleași feluri - ca să spunem aceleași jumătăți de înțelesuri/ pe care nu mai vrem să le ducem până la capătul dintotdeauna știut -/ tot spunându-ne că, aici, sau acolo, înainte de a deschide lumina/ albă a unei vocale, am putea împinge pe nesimțite câte o vorbă/ altminteri - și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care să nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindune rău, și strâmbându-ne
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]