4,751 matches
-
ca să arunc o privire spre aripa dinspre sud a casei. De acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
încă mai era în stare să folosească resturile pentru a-i încropi cu ele o mică fantezie erotică privată. Străin de dezamăgirea pe care o lăsase în urma sa, îmbrăcat peste pijamaua în dungi cu un halat din acelea de mătase împodobit cu motive exotice, cu pavilioane chinezești și elefanți aurii, prim-ministrul intră în birou, aprinse toate luminile și, pe rând, puse în funcțiune radioul și televizorul. Ecranul teve-ului expunea încă mira fixă, era prea devreme pentru începerea emisiunii, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unde locuia fosta soție a bărbatului care a scris scrisoarea. Sună încă o dată și încă o dată, dar ușa nu se deschise. Întindea mâna pentru a face o nouă tentativă, când văzu deschizându-se o fereastră de la parter și apărând capul împodobit cu bigudiuri al unei femei în vârstă, îmbrăcată cu un capot de casă, Pe cine căutați, întrebă ea, O caut pe doamna care locuiește la primul etaj pe dreapta, răspunse comisarul, Nu-i acasă, întâmplător chiar am văzut-o plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pierde demnitatea. Oamenii folosesc adjectivul frumos pentru o rochie, pentru un câine, pentru o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare s-o recunoască. Pompa exagerată cu care se străduiesc să-și împodobească gândurile fără valoare le tocește capacitatea de percepție. Ca și șarlatanul care simulează o forță spirituală - simțită uneori cu adevărat - ei își pierd puterea de care au abuzat. Dar Stroeve, bufonul fără pereche, avea o dragoste și o înțelegere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Bill Ghioagă. Acesta nu numai că i-a plătit pânza, culorile și pensulele, dar i-a mai dat pe deasupra lui Strickland și o jumătate de kilogram de tutun de contrabandă. După câte știu s-ar putea ca tabloul să mai împodobească și în ziua de azi salonașul vreunei căsuțe prăpădite de pe lângă Quai La Joliette și presupun că acum s-ar putea vinde cu o mie cinci sute de lire. Ideea lui Strickland era să se îmbarce pe vreun vas cu destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o folosise dna Strickland când pomenise numele soțului ei și în timp ce, conversau cei doi, eu evaluam camera în care ne aflam. Dna Strickland ținuse pasul cu vremurile. Dispăruseră tapetele gen William Morris și cretoanele severe, dispăruseră și gravurile vechi care împodobiseră pereții salonului ei din cartierul Ashley Gardens; camera aceasta strălucea de culori fantastice, orbitoare, și mă întrebam dacă ea știe că nuanțele variate pe care i le impusese moda se datorau visurilor unui pictor sărac dintr-o insulă din Mările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina printr-un vârf din bronz, pe jumătate ascuns În noroiul albiei. Un bâzâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
până În picioare cu tunica de stofă grosolană a pelerinilor În Țara Sfântă, strânsă pe talie cu o frânghie de cânepă sub care ținea o cruce groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la jumătatea pieptului. Mâinile Îi erau ascunse În mânecile largi. Era călugărul pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adolescente, retezat din dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Închise Încet ochii, reașezându-și brațele peste piept. Părea să se fi Întors la somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ființă care să poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mașinării care imită viața. Păuni de aur În stare să Își etaleze cozile de lapislazuli. Lei din bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol. Se gândea la relicva din biserică, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își luă un aer disprețuitor. - Nu fi ipocrit, ca toți din cetatea asta de mincinoși. Știi prea bine cum mă cheamă. Iar dacă ai uitat, o să-ți amintesc eu, zise el, ridicându-și În dreptul ochilor poetului arătătorul de la mâna dreaptă, Împodobit de un inel mare, cu sigiliu, pe al cărui blazon era Încrustată o coloană romană. Familia mea e de ani de zile În conflict cu infamii aceia din familia Caetani. Iar mitra pe care Bonifaciu și-a tras-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ajungeau la urechi toate sunetele Înăbușite ale unei omeniri Întemnițate Îndărătul acelor uși umile, naufragiați agățându-se de fărâmele unei epave plutitoare. În cele din urmă, ajunse la destinație. În depărtare se zărea deja umbra Întunecată a centurii de ziduri, Împodobită În Înălțime, ca de o constelație, de torțele santinelelor din gardă. La mică distanță de stradă se ridica un șir de coloane din marmură, Înalte de cel puțin cinci coți, unele Încă având deasupra lor capiteluri. În față, rămășițele sfărâmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
familiei Cavalcanti ar fi trebuit să reprezinte un cenotaf al Împăratului, un mare monument clădit În aparență pentru a celebra, iar În realitate pentru a ascunde crima. Asta proiectase Arrigo? Să se Încoroneze În acea copie după Castel del Monte, Împodobită cu oglinzi magice care urmau să Îi multiplice la infinit gloria, eternizând-o Într-o extremă repetiție a identicului? Cu un fior, Dante Întrezări nebunia dinapoia acelui plan: Nero pusese să i se clădească un tron care urma mișcarea soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu o patină antică, asemeni celei a sarcofagelor și misterelor egiptene. Pentru a împodobi casa după marea lucrare, un decorator venise special de la Bruxelles. Primul locatar sosi de îndată ce se terminară lucrările. Șase luni mai târziu, în locul lui veni un al doilea, care plecă, la rându-i, apoi veniră un al treilea, un al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un ținut în care, pentru mulți ani, zgomotul vieții a pătruns doar ca o muzică îndepărtată, înainte ca într-o bună dimineață să ne lovească în moalele capului, și să ne chinuie îngrozitor timp de patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar vopselurile șterse îi colorau acum obrajii într-o trandafirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Era așezată fără nici un fel de ceremonie în iarba deasă, presărată cu margarete, iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu gândul la unele dejunuri în iarbă din picturi. Pajiștea și florile ce o-mpodobeau păreau create special pentru ea. Vântul îi răsfira din când în când buclele înspumate ce aruncau asupra gâtului ei o umbră delicată. Privea drept înainte la ceea ce noi, ceilalți nu voiam niciodată să vedem. Se uita cu un zâmbet frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin fața localului, zâmbind, în timp ce Fermillin o saluta cu voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai frumoasă cameră și, de fiecare dată când se întâlneau, își scotea scufia în fața lui. Puteai vedea atunci pe țeasta lui, între vreo trei sau patru fire de păr care se duelau, o pată mare de culoarea vinului, care-i împodobea pielea și care arăta ca un nap, imitând contururile continentului american. Primul lucru important pe care l-a făcut Matziev după ce a sosit în orășelul nostru a fost să-și pună ordonanța să-i aducă un fonograf. Îl vedeai petrecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mă poarte în cerc. Ca un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să mă aducă înapoi. M-am trezit din vina lor pe malul canalului ce scotea la iveală pe întinsul alb o plasă verde împodobită cu stele fondante. Mă afundam în zăpadă și mă gândeam la Berezina, poate că asta mi-ar fi trebuit, o epopee, pentru a mă convinge că viața are un sens, că mă pierd în direcția potrivită, că mă îndrept direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
puțin trei tone sporea sentimentul de neliniște al celui care se găsea dedesubtul ei. Pe perete, cum intrai, un tablou mare și înalt, în nuanțe de crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat! — O fac eu, tu nu știi, nici nu-ți iese așa bine. S-au certat, acolo, până s-au hotărât care să înceapă. Făceau un om mic, din lut, îl împodobeau cu panglici și cârpe colorate, cu flori, era plină lunca de flori, una i-a pus pe cap o coajă de ou roșu, de la Paști, și striga ca o nebună: Scaliene, pornește ploile!, să deschidem porțile, mă! L-au îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
stranie, nici nu te bucuri bine și tristețea umple sufletele nemângâiate ale oamenilor. Stau în camera de hotel, copiii strâng lucrurile, Anca îi ajută, parcă nimic din ceea ce a fost până exact acum o oră nu mai este. Bradul care împodobea camera este strâns și aruncat într-un colț, doar Hrușcă îi dă mai departe, cu glasul lui trist de om care știe că astăzi s-a născut Hristos pentru ca mâine să moară pentru a ne învrednici cu singura putere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]