1,052 matches
-
de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
smulse și de ferestre betege, această realitate separată, în care viețuia familia sa și care se surpa implacabil, ca într-o implozie încetinită, din care orașul fusese exilat de victoria dărâmăturilor. Panouri mari, proclamând Șantier în lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-i țiuie urechile. Te pomenești că zevzecul ăla de șmenar de București m-a purtat pe unde știe el, lepădându-mă aici, la capătul lumii! își zise Vladimir, cu nemulțumire și bruscă îngrijorare. Într-o lamentabilă stare de demoralizare, împresurat de hirsuta acalmie a meridianului respectiv, intră în holul hotelului, grăbindu-se să se întoarcă în apartamentul lui, așteptându-l încuiat cu ditamai cheia, pe din afara ușii, unde își pitise maleta-diplomat în care probabil se mai aflau, poate, teancurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu momentul pornirii în marș către Țara Sfântă, noian de umbre solitare și necunoscute îi împăienjeneau filmul amintirilor. Începând, însă, cu acele clipe când prima negură i se luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
misterelor, Vânătorul vorbi cu o voce care sporea din sine însăși, ajutându-se concomitent prin gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau de apă. Miezul fiecărui lucru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale cetății de humă. La popasuri, când se oprea sfârâitul roților și cel al aripilor bidiviilor-cosași, se auzeau comunicările furnicilor care, strigându-se de la un ogor la altul, își vesteau trecerea rădvanelor străine. Împresurat de mulțimea tot mai compactă a furnicilor cu straie repede primenite, convoiul greierilor își opri rădvanele în marea Piață a templului patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Fräulein Andrea! Pătrunde prin fumul gros, dar dă înapoi în fața căldurii infernale. Nu poate înainta nici un pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sîntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotărâm de a n-o ceda și Rusia a ocupat-o astăzi pe deplin. În fine, susțiind dreptul nostru, vedem ivindu-se colții prieteșugului. Bucureștii sânt împresurați de trupe, în Vlașca cazacii își bat joc de populație dând oamenii afară din case, trenurile noastre cu munițiuni sânt oprite în drum, c-un cuvânt Rusia a început a întrebuința mijloacele ci civilizatrice pentru a ne intimida. Nu deprindem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
jumătate cultă, lesne crezătoare, vanitoasă și lesne de amăgit, pe care oameni cu cunoștințe jumătățite, gemidocți sau inculți cu totul, caută a o amuța asupra claselor superioare, a căror superioritate consistă în naștere, avere sau știință. Cultura oricărei nații e împresurată de-o mulțime oarbă, gata a recădea în orice moment în barbarie. Această mulțime nu se recrutează mai niciodată la țară, între țărani, ci tocmai în orașe, între acei oameni produși în condiții nefavorabile și trăind în ele, cari [sînt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost mai cu minte poate de a face cauză comună cu popoarele de peste Dunăre abia atuncea când am fi putut regula cestiunea singuri și fără costisitorul ajutor de peste Prut, dar în sfârșit în cartea sorții a fost scris, ca să fim împresurați de mreaja ademenirilor de dinafară și a vanității dinlăuntru și să jertfim bunuri câștigate și sigure pe bunuri necâștigate încă și închipuite poate. Înainte de un an eram poate în stare de a schimba multe din cursul evenimentelor; astăzi evenimentele petrecute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cestiunile, vom ajunge mai departe, până ce concertul penelor oficioase va ajunge la o simfonie asupra descoperirilor din Africa centrală; iar triburile negrilor vor avea onoarea de a întuneca prin importanța lor pierderea unei bucăți din pământul patriei. Astfel, pe când turcii împresurau Bizanțul, înlăuntru se discutau și se certau asupra unor subtilități teologice, iar azi, când slavismul lovește cu talazurile sale de invaziune corabia statului român, pasagerii acestei corăbii fără busolă și fără ancoră, corupta generație de astăzi începe a avea un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru tron, ajunge împărat și cade, răsturnat de frate-său Mohamed I la 1412. Sub acest din urmă toți principii creștini ai Peninsulei Balcanice sânt siliți a se pleca sub jugul osman, afară de Mircea. Abia la 1416 bătrânul voievod e împresurat cu război și trebuie să se supuie asemenea. Deci abia la anul 1416 a putut să cadă Dobrogea, Silistria, Vidinul, Siștovul, Nicopole definitiv în mînile turcilor, luate de la români. * În genere istoria Bulgariei nu e tocmai aptă pentru stabilirea unor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dacă n-ar fi fost ei, forța cuvântului filozof ar fi slăbit prin veacuri. Numai Napoleon, care n-avea cultură filozofică, a putut să spună în Egipt (ar fi putut să tacă sau să se exprime altfel), când l-au împresurat mamelucii; a dat ordin de apărare în formă de aitici, iar la centru, a zis el, să fie puși savanții și măgarii..." Și râse iar, dar mai potolit și mai scurt. "Despre Giordano Bruno, mai spuse el, poți scrie și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Domniei române, numai modernul Erodot nu. Cauza e că Dimitrie Cantemir a încheiat cu Petru cel Mare fatalul tratat de alianță de la Lusk și că spătarul Toma Cantacuzin, în contra voinței Domnului său, a trecut cu călărimea în partea rușilor, a împresurat Brăila, ce era cetate turcească, și a luat-o cu asalt. Brâncoveanu, spăimântat de fapta lui Toma Cantacuzin, se retrage la Târgoviște și se declară neutru. Petru cel Mare voiește să spargă capul trimisului lui Vodă, lucru de la care-l
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
neputând fi țara lor considerată ca putere beligerantă; pierderea Basarabiei; cestiunea evreilor; ca consecință a acesteia răscumpărarea silită a drumurilor de fier; primirea Dobrogei fără Dominium Tristri al lui Mircea, adică fără un cap de pod, cu ridicola Arab tabie, împresurată de teritoriu străin și dominată cu peste 20 metri de tabia Medjidie [i]. Fără însă a avea ce în arta militară se numește un cap de pod nimeni nu va fi naiv a ridica pod în bătaia tunurilor de la Medgidia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sub pretext că au izbucnit tulburări în oraș, puse să ia armele un batalion, comandat de Talbanof. Acest batalion plecă fără zgomot la nord de Câmpul lui Marte, trecu podul din fața otelului Rivas, apoi traversă grădina de vară spre a împresura palatul Mihail. Însă acolo se putu recunoaște cum soarta imperielor depinde câteodată de la împrejurările cele mai neînsemnate. Teii bătrâni din grădina de vară serveau noaptea de azil la mii de cioare. Când trupa înaintă la această oră neobicinuită aceste paseri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bune, bătrâne al țării, pentru care curând le fu a aduce țara, la risipire desăvârșită și la pustiire. {EminescuOpXII 277} Acestea le spune la 1639 Matei Vodă. La 1669 Radu Vodă (Leon) zice: și atuncea grecii iară ne-au fost împresurat cu vânzările și cu camețele ca și acum, până ce i-au fost scos țara și părintele Domnie mele cu mare ocară de aici ca pre niște oameni răi. Când scriu acești Domni memorabilele lor cuvinte pentru lupta între elementul autohton
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care-a fost comunicat tuturor subprefecților; dar acest document nu e 'n acord cu cel adus din partea ungară, conceput turcește și nemțește și datat din același an, subscris de către membrii unei comisiuni de hotărnicie de atunci. Soldații români n-au împresurat așadar granița cu intenție, ci au ridicat pichetul lor pe baza unui document vechi de graniță. Tot în privirea aceasta "Pesther-Lloyd" constată că comunicatele oficiale ale guvernului nostru trec cu deplină tăcere peste faptul că ridicarea unei stațiuni de graniță
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
i coboară cu câteva grade mai jos pe scara ființelor organice. În fața acestor împrejurări e greu a se admite că înclinări politice pentru Ungaria îndeosebi ar putea deveni vreodată populare la noi. Când contele Andrassy a vorbit de insula romanică împresurată de valurile oceanului slav n-a gândit, nici a putut gândi numai la statul politic al regelui Carol, unde deasupra insulei s-a cocoțat o mână de grecotei și de bulgăroi malonești cari formează un ciudat epizod în istoria noastră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a adresat Austriei, avut-ar-fi trei zile de trăit? De la un capăt la altul al țării presa roșie ar fi înfierat pe un asemenea guvern, ar fi ridicat ulița în contra lui, cu jalbe ' n proțap, am fi văzut pe corifeii partidului împresurînd palatul regal, amenințând cu pușcăria, cu moartea chiar pe un asemenea guvern. Dar roșii au făcut aceste greșeli și roșiilor li-e permis orice. Și nu ne mirăm că li e permis. Ei au știut să ia țării orice mișcare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bătaie, mai mult decât o revoluțiune victorioasă pe stradele unei capitale, victorii care durează atât cât durează și entusiasmul de multe ori de circumstanță ce l-a produs. Verdictul dela Târgoviște este victoria conștiinței asupra tuturor Îngrădirilor cu care sunt Împresurate simțimintele, cugetările, calculele, interesele cetățeanului, de un regim conrupt, violent, arbitrar, nătâng, răsbunător, vitreg, fără milă de Români, victorie formidabilă și totodată liniștită și maiestuoasă ca o taină sfântă a sufletului În comunicație cu Dumnezeirea, de la care el emană victorie
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
de nuntă, după legea domnilor ș a-mpăraților. Eroul, ajuns Într-o pajiște minunată, poruncește bucătarului să-i pregătească masa, iar el pleacă cu slujitorii la vânat. În mijlocul pădurii, rotindu-se după soare, se află niște case mari, de sticlă, Împresurate de dafini (laurul se asociază cu simbolismul nemuririi), În care locuiesc trei zâne cu părul de aur. Masa singură li se punea, singură li se rădica, și niciodată piciorul pe pământ nu puseseră. Ele plănuiesc să iasă din Dafinul Verde
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să ofere un moștenitor Franței. Fratele său mai mic și urmașul direct la tron, ducele de Orlèans, era preocupat numai de conspirații și mașinațiuni ce vizau detronarea lui Ludovic și înscăunarea sa ca rege. Richelieu se afla prins la mijloc, împresurat din toate părțile de dușmani și comploturi. întâlnirea cu Mazarin a fost ca o revelație pentru bătrânul politician. Aceasta a durat două ore, iar la final, Richelieu, profund impresionat de calitățile tânărului, l-a invitat la Paris. Când acesta a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a democratizat vioara în folosul instituțiilor de binefacere ale războiului... De pe scena Teatrului Național... trecea pe o estradă improvizată într-un colț al țării așa de mică și așa de însuflețită și cânta oștenilor, satelor și târgurilor și pretutindeni îl împresura aceeași dragoste și aceeași înțelegere”c . Sursa din care am luat citatul ne mai informează că la Iași Enescu a constituit Societatea Simfonică „George Enescu”, că a fost aclamat ca președinte de onoare al acesteia, că i s-a oferit
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
locului, după cum aflăm din documentul emis la 12 august 1772. În aceste condiții și vămenii, alegându-și reprezentanți dintre ai lor, s-au adresat stăpânirii cu plângerile împotriva egumenului Benedict. Probabil că vămenii voiau să fie schimbat egumenul care-i împresura cu dări și munci, așa cum făcuseră cu alți egumeni, după cum mărturisea mitropolitul Moldovei, Gavril, dar acum găsiseră un adversar îndărătnic și cu trecere în fața mai marilor țării <footnote Al.Bocănețu, op. cit., p. 61-72 footnote>. Vămenii au delegat pe consăteanul lor
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]