2,171 matches
-
acum, să vă mai rețin atenția numai câteva minute, să vă dau și unele sfaturi... După cum v-am relatat in prima fază a informației mele, vă aflați În mijloul unei puțin centralizate comunități românești. Fi-ți atenți și, nu vă Împrieteniți cu orcine și nu spuneți secretul vostru nimănui...! Unii oameni muncesc greu pentru o plată puțină din care mai trebue să trimeată și În țară pachete pentru familie ori alte obligații, dar sunt mulțumiți cu puținul lor...! Alții Însă, dorind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o ușoară înclinare a capului. Dar, cel mai des, stăteam cu privirea fixată undeva la jumătatea distanței dintre noi și treceam repede mai departe. Trei Nu-mi iese din cap ironia faptului că eu mă chinuiam văzând-o pe Sheba împrietenindu-se cu grăsana Hodge, în timp ce, de fapt, ea se pregătea frumușel să se împreuneze cu un minor. E trist și iritant să mă gândesc că am pierdut atâta timp încercând să înțeleg cu ce o seducea Sue, când, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
suficient să mișc un deget ca ea să începă să râdă și să mă mai pupe un pic, când îi venea. Mihai și Gigi se resemnaseră. Acceptaseră că sunt un cunoscut de al ei de mai înainte și ne-am împrietenit imediat fiindcă o aveam pe Creața ca punct comun. Ne purtam acum ca și cei din anul doi și colegii noștri ne priveau derutați. Auzi Creațo? De când m-a făcut mama. Tu ai iubit vreodată? Îhî... Și ai întâlnit băiatul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
calea ferată. Fără să vreau am pufnit În rîs și la fel și tînărul de lîngă mine. Mă simțeam foarte relaxat. Tare-ar fi bine să avem puțin mai mult timp la dispoziție să ajung și eu să mă mai Împrietenesc cu Tashiro. Am Închis geamul și am pornit motorul care, pentru că se răcise (și mașina mea n-avea decît doi cilindri) scoase un zgomot de parcă era un instrument de percuție defect. Am deschis aeroterma. — Spune-mi, Îți place să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gropi. E fain că ai asta în cap, aspectul ludic. În anul I, și eu am avut o viață mai aventuroasă: tatonări destul de inocente de altfel, despre o viață mai boemă și mai depărtată de remote-controlul adolescenței. Apoi m-am împrietenit cu Adi și am devenit sobră: seminarii, bibliografii, hai, câte un whist și câte un chefuleț mititel și decent. De fapt, la mine, vârful de sarcină în materie de „destrăbălare” a fost atins în liceu, când m-am ținut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mici, instrumente de jazz, un Danny care e o comoară ca partener... Ce să spun? Există o orânduială a lumii. 15-20 de ani contează enorm ca să intri în alt registru. Bref, înainte oamenii din jur se înmulțesc (se nasc, se împrietenesc, se îndrăgostesc), după, oamenii se împuținează. Cei mai mulți fiindcă pleacă adesea de pe lume. Îi privesc și îmi vine să mă rog pentru ei: Clipă, rămâi! Cu Elvin Codru în brațe (copilul Mariei), m-am trezit iar cu un dor nemăsurat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lângă el. La Guggenheim am descoperit împreună un regal de Matisse și Klee. Ne-am simțit amândoi ca pe vremuri la Ermitaj. Sentimentul de fabulos ne-a dat adesea târcoale: din nou mă întreb cum e cu putință să te împrietenești cu cineva din Bucureștiul comunist tocmai la Riga protestatară, să dezvolți toată povestea într-un ritual de creștere bucureșteano-sinăiană și să o plimbi identică sieși la New York, greu de închipuit. Dar mai real ca realitatea. Probabil că ne mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însă, despre Rex, pe care proprietarul și soția lui îngăduiră să-l aduc cu mine (altfel l-aș fi lăsat la părinți). I-am așezat cușca lângă peretele magaziei - o cușcă mare pe care o ocupa vesel și mândru. Se împrietenise foarte repede cu stăpânii casei, ceea ce născu simpatia acestora față de el. Se gudura, era fericit. Proprietarul fusese funcționar la primărie, șef al registraturii, și o anume solemnitate regizată de cele patru clase gimnaziale de care amintea cu importanță, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fost diplomat la ambasada țării sale la București, pe care îl cunoșteam de acolo și care vorbea foarte bine românește. Cu ceilalți ambasadori mai puțin cel polonez, care, după cum am menționat, a venit mai târziu, dar cu care m-am împrietenit ușor am avut mai degrabă legături sporadice. În orice caz, legăturile din Corpul diplomatic din Capitala Republicii Moldova au completat în mod util și agreabil activitatea mea de ambasador la Chișinău. Misiunea mea ambasadorială la Chișinău a coincis cu prima jumătate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu cred în nimic. Nimic în afară de ei înșiși. Singurele persoane de la serviciu la care mă puteam gândi erau fetele de la EarthSource - Koo sau Aroon sau cum le-o fi chemat -, dar nu puteam să-mi asum riscul de a mă împrieteni prea mult cu ele ca nu cumva să mă trezesc târâtă împotriva voinței mele la Alcoolicii Anonimi. Deprimată, mi-am verificat mailul. Doar unul, de la Helen. Către: Magiciansgirl1 yahoo.com De la: Lucky Star PI yahoo.ie Subiect: O slujbă! Anna, am o slujbă! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de răspuns venită de la o clasă de elevi dintr-a doua din orașul Ordjonikidze, din Republica Autonomă Osetia. Era un grup de fetițe, înțeleseseră școlărițele acelea că sunt și eu fetiță într-a doua și voiau să corespondăm, să ne împrietenim și poate să ne cunoaștem, când vor trece în vară prin România spre o tabără internațională de la Sofia, pe muntele Vitoșa. Matvei mă asculta visător. Din când în când ofta, îngândurat: „Mare este Uniunea“. „Stai să vezi“, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei prietene, dar aproape bunici și pentru ea, la care o lăsau părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimic din ea, știu doar starea de spaimă și repulsie indusă de acel cuvânt, „titoist“. Era din anii când Tito fusese anatemizat pentru abaterile lui de la disciplina stalinistă. Când am primit eu cartea, Hrușciov se împăcase cu Tito, Dej se împrietenise cu el și nu mai era voie să amintești că, nu demult, fusese batjocorit. Ai mei au crezut că băiatul acela adusese cartea în mod intenționat, să ne facă rău. Tocmai atunci se făceau din nou arestări. Erau luați noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
SANDA SFICHI CARTEA BINELUI - POEZIE ȘI PROZĂ - ANTOLOGIE Cică odată trecea printr-o pădure un Vrăjitor. Avea ochii adânci, străluciți de ceva nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au ținut cu mâna de burtă că pasă-mi-te păreau că se cunosc de la începutul lumii. În cele din urmă, vrăjitorul îi zise
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
la libertatea și pudoarea sa, astfel că Oliver trebuia să fie cât se poate de prudent, iar la o adică trebuia să dea dovadă de vigilență, reacționând prompt la orice tentativă venită din exterior. Aflată În salonul vecin, femeia-sicriu se Împrietenise și ea, nitam-nisam, cu femeia-uter, cu care stăteau mereu la taclale, fumând și făcând tot felul de pasiențe; prietenia aceasta nu-i mirosea lui Oliver a bine. Gândindu-se la ele, masterandul se aștepta ca, sub un pretext oarecare, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Timpul: De ce sunteți triști? Eu am trecut, e-adevărat Dar clasa I ați terminat Și Abecedarul ați învățat! (Intră Abecedarul, însoțit de toate literele) Abecedarul: Am fost răsfoit... Certat, dar și iubit Și cu Cartea înțeleaptă Pe toți v-am împrietenit! (Apare în acenă Cartea, foarte veselă). Cartea: Am să vă spun povestea mea Care nu-i tristă și nici grea! A fost odată un brăduț Într-o pădure fermecată Dar tăietorul priceput L-a doborât pe dată! Lemnul uscat a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și Își aduce aminte de mine.“ „Și vrei să te cred?“ Băiatul scoase din portofel banii și cotorul mandatului telegrafic. Pedagogul Îl chemase apoi la el, fără știrea reclamantului, și-i spusese: „Bă, te rog să mă scuzi!“ Apoi se Împrieteniseră, dar Popescu nu profita de protecția acordată de pedagog celor de la casa de copii. Nu voia să se mute Într-o cameră de trei paturi și, În general, refuza violent acest gen de privilegii. Pune de patru cafele, turcule! - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Însă că din nou voi pica cu succes la admitere dacă Îmi voi dezvolta subiectele de pe bilet cu argumente de genul celor de mai sus? Vă mai aduc un exemplu. Încă În perioada de instrucție de dinainte de depunerea jurământului mă Împrietenisem cu un terist, unul Grințu, profesor de română la o școală din Teleorman. Când mai aveam ceva timp stăteam de vorbă. Știa ceva istorie, dar, probabil din motive personale, Îl interesa mai mult un singur aspect. Rolul istoric al delațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-s beți și-și văzură de dans. Subalternul continua să vorbească. Bruia. „Era lângă noi și un regiment de cavalerie. Ce cai frumoși aveau ăia, tov director! Nu mai țin minte ce regiment era ăla. Parcă 12 Roșiori. M-am Împrietenit cu un colonel doctor veterinar care fusese la dresaj la câinii-lup ai poliției. Se luase prea tare de băutură și-l transferaseră. A fost cea mai mare pilă a mea cât am rămas eu acolo. Pe urmă, când am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
După câteva zile se întoarse la crenguță și-i spuse cu glas sfios: Te rog să mă ierți pentru purtarea mea, îmi pare rău. Te-am iertat deja. Hai! Vino să te dau huța. Astfel, vrăbiuța și crenguța s-au împrietenit. În fiecare zi, crenguța o legăna pe vrăbiuță, iar aceasta îi povestea ce minunății văzuse în zborul său. De la un timp, vrăbiuța începuse să vină mai rar, ba chiar nu veni deloc vreo câteva zile la rând. Într-un târziu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și a petrecut mai multe zile în căutarea lui Bayard, dar fără a-i putea da de urmă. Într-o dimineață el a întalnit un cavaler sarazin cu care, dupa ce și-au măsurat puterile în luptă dreaptă, s-a împrietenit, așa cum adesea se întâmplă între cavaleri. Acest cavaler, care se numea Isolier, pornuse și el în căutarea lui Bayard. Rinaldo a ieșit învingător, în ciocnirea care tocmai se sfârșise, pentru că a dat o lovitură atât de puternică încât, Isolier a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și luminile farurilor de la mașini stingându-se rând pe rând. — Am ieșit de la Quentin acum două săptămâni, după șapte ani încasați pentru jaf. L-am cunoscut pe Marty când a trecut și el pe-acolo - pentru iarbă - și ne-am împrietenit. Marty știa că urmează să intru la eliberări condiționate și știa și numărul de telefon al surorii mele din Frisco. După ce-a ieșit, mi-a trimis din când în când câte o scrisoare, semnată cu un nume fals și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor sufletul cu pre zența lor... — Te-ai împrietenit cu vreun animal în copilărie? am isco dit-o plină de curiozitate, fără să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care-l 41 IUBITELE VIEȚUITOARE botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu 65 GUSTUL LIBERTĂȚII Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina? — Foarte multe guașe. — Adică ai avut, să zicem, o perioadă latino-americană în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]