909 matches
-
cameră, m-a întâmpinat miros de lucruri proaspăt spălate și frumos așezate. Toate cele erau la locul lor... Am lăsat bagajul la ușă, cu gând că îl voi desface la întoarcerea de la izvor. Între timp, lumina din jur s-a împuținat. Răcoarea serii încă nu devenise stăpână. Așa că, gol până la brâu și cu prosopul în mână, am pornit grăbit către prietenul meu cu undă susurată. Izvorul din vale. Calea era presărată cu frunzele încărcate de culorile toamnei... Acestea, ne mai putând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de remarcat, părinte, faptul că până la această dată închinarea mănăstirii Dancu a rămas la Xiropotamo. ― Uite că după aproape douăzeci de ani, adică în iunie 1780, vine Costandin Dimitrie Moruzi voievod, care confirmă mănăstirii Dancu scutirile de dări, dar le împuținează vizibil: ― Cred că e primul voievod întâlnit care ia o asemenea hotărâre. Iată ce spune: “Printr-acest hrisov al domniii mele, hotărâm ca să aibă mănăstirea... Dancul a scuti pe tot anul... câte trii sute cincizăci stupi de desetină și câte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zvâcnind, m-am repezit să văd dacă nu găsesc vreo noutate în camera mea. Nu. Nu era nimic deosebit... După ce am mâncat, spre deosebire de celelalte zile când trebuia să mă întâlnesc cu bătrânul, m-am întins în crivat, cu gând să împuținez din nesomnul de astă noapte. Nu după multă vreme am ațipit, dar am căzut într-un vis chinuitor... ... Se făcea că am pornit către căsuța din vale, dar nu știu cum am rătăcit drumul și am nimerit prin locuri râpoase și împădurite
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sperînd că va fi un nume mare în istorie. Cezar era superb, avea aproape 60 kg și fiecare mușchiuleț din corpul său vibra ca o strună de chitară. Nu văzuse prea mulți oameni și avea o pornire sălbatică să-i împuțineze. Erau scene înfiorătoare de nervi nestăpîniți atunci cînd vedea un om. Acesta era și motivul pentru care Vasile veghea foarte atent ca nu cumva Cezar să dea peste vreun copil sau chiar peste un om. Numai că omul este zidit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a dus în Franța fiindcă voia să facă reclamă unui produs franțuzesc cu ajutorul baloanelor, numai că reclama a fost preluată de altul care a fost considerat mai isteț. Și așa a mai pierdut o șansă. Încetul cu încetul, tata se împuținează din motive naturale de vârstă. Mama îi spune că educația copiilor este lucrul cel mai important, este o datorie. La îndeplinirea acestei datorii te ajută liceul. Tata zice mai degrabă că ar trebui să câștige deja singuri, o perspectivă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că face vreo aluzie... Nu, n-avea rost, n-avea rost
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care parcă se contopea cu obiectul pe care-l priveau. Între timp se petrecuse un lucru uluitor. Așa cum trupul mortului se strînsese și se Împuținase parcă În veșmintele sale - ca și cum materia se retrăsese În mod perceptibil, sub ochii noștri, dintr-o viață cu care nu mai avea nimic comun - tot așa se transformaseră incredibil proprietățile luminii și dimensiunile lățimii, lungimii și adîncimii spațiului ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de prezența ei. Parcă se risipise, se redusese la inexistență, ajunsese imposibil de deosebit din grămada de haine vechi și ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu folosește. Privitor la aceasta, ca mai sus, de pildă, constată atenția dată mereu gratuităților (aparente) ale vieții, pentru ca, la momentul evaluării actelor care au alcătuit-o, venit odată cu o bătrânețe - mai mult declarată decât reală (am descrescut m-am împuținat) -, să remarce implicarea sa necondiționată în acțiunea utopică de ameliorare a lumii: stau de-o viață dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o brunetă înaltă, cumsecade și înțelegătoare. Ar fi chiar simpatică, plăcută, cu ochii ei languroși și cu gropițele din obraji, ce-i împuținează vârsta, dacă n-ar ține atât de mult să pară o femeie cultivată. Din când în când, vine la bibliotecă să-i ceară lui Julius cărți. Nu vrea, în ruptul capului, romane la modă sau alte "povești". Și explică asta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
într-atât încât să remarce prezența mea. În alte împrejurări, poate că m-aș fi străduit să le atrag atenția, dar în seara aceea eram preocupat să-mi evaluez noua cunoștință. Era un bărbat scund, cu umerii încovoiați și trupul împuținat de cei nouăzeci de ani bătuți pe muchie; dar elanul cu care-și mișca bastonul cu mâner de aur și spectaculosul cap sculptat acoperit cu păr alb reușea să-i ascundă vârsta. Era de asemenea imposibil să nu observi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din care proveneau. Lăsau buștenii să putrezească, nici nu-i dădeau din drum. Nu-i interesa decât coaja. O duceau la tăbăcăria din Boyne City - traversau lacul Înghețat pe timp de iarnă cu ele și-n fiecare an pădurea se Împuțina, lăsând În urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Tène și alta din secolul al III-lea e.n. Faptele demonstrează că pământul Curseștilor rămâ ne în continuare un izvor de valori materiale și spirituale. Acum, după sute de ani de prefaceri structurale în economia țării, valorile materiale s-au împuținat, s au părăduit, curseștenii s-au împrăștiat prin lume după o bucată de pâine dar valorile spirituale continuă să iasă din pământul lui miraculos și parcă îmi vine să-i dau dreptate lui Constantin Hușanu când își numește un capitol
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să vă exprim atât D voastră câ t și tuturor membrilor ei, sentimentele mele de mare și si ncer ă gratitudine. Mă folosesc însă de acest prilej, Domnule Președinte, pentru a-mi exprima nedumerirea, că în veacul nostru s-au împuținat așa de surprinzător, marile ctitori i și marii iubitori de bine și de lumină. E un adevăr dureros că generațiunea din trecutul apropiat ca și generațiunea ai cărei contimporani suntem, n-a prea fost darnică cu Academia Română, care are atâtea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la stânga, când la dreapta, și urmăriți cum se clatină porumbii. Când vreți să vă odihniți o clipă, să vă trageți răsuflarea, ne fluierați ușor, și ne oprim și noi și vă așteptăm... Pe aici, își dădu seama Darie, greierii se împuținaseră, sau poate amuțeau la apropierea lor. Se întunecase, dar nu pătrundea de nicăieri nici o adiere, și văzduhul era încă încins, și din foile uscate de porumb pe care le atingea se ridica o pulbere înecăcioasă, amăruie. Încerca să se strecoare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
raportau scuterele aeriene cercetase, fugeau din orașul capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă deschise. În timpul ultimei zile dinaintea lăsării întunericului, patrulele aeriene au raportat că porțile se închideau una câte una și că valul de refugiați se împuțina treptat în apropierea orașului care se întuneca. Până în ultimul moment, pe cer nu se mai zărea nici un scuter aerian care transporta refugiați. Părea clar că oamenii care puteau să-și permită mașinile costisitoare erau fie în siguranță, fie așteptaseră prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
printre atacatori. Lănci, manipulate stângaci dar cu disperare, au provocat răni și chiar moartea. Momentul luptei cu lancea a fost cel mai greu. Barbarii, musculoși și puternici, o dată ce au penetrat armele care puteau să-i atace de la distanță, i-au împuținat pe adversarii mai slabi. Prima linie era la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
știa de la verișoara ei, Elena Popoiu. Pe 28 august am făcut o vizită d-nei Emilia Stoica, mama scriitorului Octavian Stoica, coleg de generație al fiicei mele. Spre surprinderea noastră am găsit-o mult schimbată ca stare generală de sănătate și împuținată față de anul trecut. E foarte firavă și neajutorată, i se citește de la distanță starea precară de sănătate. Ne-a primit cum a putut ea mai bine și la plecare sperăm să ne revedem peste un an, dacă nu cumva se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să ai de-a face dacă ești o femeie cu capul pe umeri. Privi în dreapta și în stânga, aproape panicată. Trotuarul era pustiu, spălat de ploaia furibundă, iar luminile reclamelor care pâlpâiau se reflectau în câteva bălți. Până și mașinile se împuținaseră, dintr-o dată, iar bărbatul din mijlocul străzii întinse mâinile în fața sa și țipă:Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Fu cuprinsă de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
această dizabilitate se adăuga și o gravă afecțiune a inimii. Apoi, urmară alte și alte scrisori, din ce în ce mai înnegurate de tenebrele necazurilor. Soțul Olgăi, pe care încă îl mai iubea, apucase pe căi lăturalnice. Zilele cu soare din viața conjugală se împuținaseră, făcându-le loc celor înnourate, fiind urmate uneori de adevărate furtuni. Într-o scrisoare a Olgăi, primită însă cu o săptămână în urmă, o ruga pe Ina insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-altele, de frica buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune de nuiele, pe trotuar. În rest, bodega avea o cameră măricică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar trebui să-ți dea o stare de liniște, îl contrazise Filip. Noi însă suntem neliniștiți, atât cei care rămân, cât și cei care pleacă. Știți că în douăzeci de ani, de la revoluție încoace, poporul român dinăuntrul frontierelor s-a împuținat cu patru milioane de suflete ? Am pierdut, în stare de libertate, mai mulți de-ai noștri decât am pierdut prin Dictatul de la Viena și prin cedarea Basarabiei și Bucovinei la un loc... De ce spui că i-am pierdut ? îl repezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luând-o pe după umeri. Papi se lăsă îmbrățișată, privind cu subînțeles la Cosmina. Când pleci ? — Mâine- dimineață. Dar lumea e mică, nu-i așa ? Cu ce o măsori ? — Cu internetul, râse Efrem. Cu ce altceva ? Deasupra lor, șarpele Kundalini se împuțina. Până ce rămase, luminos, electronul. „Quod erat demonstrandum“, adăugă Efrem, ca și cum asta i-ar fi ajutat explicația. Sunt situații în care n-ai ce să mai spui... șopti Papi. — Mai bine să bem, spuse Efrem, ridicând paharul, dar observă, înciudat, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în fotoliu, închizând ochii, pentru a opri corpusculii de lumină să-i pulseze în priviri. Dar cercul de lumină curse pe creștetul lui și îi împinse capul, strângându-se în jurul gâtului, ca o pungă de plastic în care aerul se împuținează. Bătrânul trase adânc aer în piept, dar tot mai neputincios, până când masca i se lipi de față, îi astupă nările și gura care sorbea zadarnic din aerul împuținat. Atunci bătrânul deschise ochii din nou și insipiră adânc, buimac, ca ieșit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]