2,573 matches
-
femeia iubită și s-o aducă înapoi pe pământ. Antonius privi afară, spre grădină. Se lăsase întunericul. Ascultă cântecul greierilor, singurul sunet care se auzea în liniștea serii de septembrie. Calvia îl privea; văzu tristețea care îl cuprinse și își înăbuși un oftat. Continuă să-i vorbească, aproape în șoaptă. - Știu că multe femei bogate din Roma vin la arenă să-l vadă pe Valerius. Îi plătesc pe paznici ca să intre la Ludi și să petreacă noaptea cu fratele tău. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în Creta și la Cyrene, legat al Legiunii a doua Augusta în Germania și Britannia, consul (în anul 51 d.Hr.) și proconsul în Africa. A căzut în dizgrație deoarece, atunci când Nero cânta, el adormea imediat; a fost trimis să înăbușe revolta din Judaea. Vexillatio: gruparea provizorie, într-un singur corp militar, a mai multor mici contingente (centurii, manipuluri și cohorte) provenind din diferite legiuni. Via Flaminia: strada care duce de la Roma la Rimini. Vigiles: un fel de poliție urbană, organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar sunetul fu slab și trist, așa că trecu neobservat. Fiuuuuu. Sforrrrr. Sforrrr. Era suficient de rău că nu erau destul de bogați ca să aibă fiecare propria cameră și propriul ventilator. Totuși, Sampath decisese că ar fi spre binele său să își înăbușe iritarea. Poate că familia sa era incapabilă să respecte liniștea sfântă în care ar trebui să fie scăldat somnul, dar el nu avea de gând să-și piardă firea. Făcând un nou efort și un nou început, își mută trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care se răsfrânge soarele. O maimuță. Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nu știu cât... cât de realistă era schema lui, dar ar fi putut să țină. Dublu, spuse el și mută. Cel de-al doilea nebun al lui s-a lansat într-un atac care mi-a înghesuit calul într-o regină deja înăbușită de slugile ei paranoice. Era un adevărat coșmar de prindere în clești, de fixare în ace, furci și frigări. Am înghițit niște scotch și am încercat să descopăr căi de ieșire. Erau două, fiecare cu marile ei amenințări - un pion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcând-o să-și piardă accentul meticulos studiat) Ai zice că-i taman dragul de Deggle în persoană ăl de-ți vorbește. Și se arăta extrem de încântată de ghidușia jocului ei de cuvinte. Atunci Vultur-în-Zbor își zăvora gura și își înăbușea gândurile. A doua îi aparținea chiar lui Deggle. Insul venea și pleca pe drumul său neștiut, se fâțâia când înăuntrul, când în afara vilei doamnei Cramm de pe coasta sudică a Maurispaniei, și de fiecare dată când pleca, își flutura mâna fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
călătorul și-ar putea găsi adăpost. A privit plin de entuziasm înspre Virgil și era gata să dea glas bucuriei sale neașteptate. Dar fața tovarășului său era înnegurată și împietrită. Ar fi fost mai bine să stea liniștit. Vultur-în-Zbor își înăbuși entuziasmul clocotitor. Acasă: iată cuvântul care declanșase totul. I se furișase în cap pe când privea orașul din luminișurile pădurii. Venise neanunțat, stecurându-se în el printr-o rază de lumină de la ferestrele îndepărtate. Acasă vine marinarul, acasă de pe mări, acasă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lor, silueta omului numit Piatră târându-se și dând binețe pietrelor. Vultur-în-Zbor mai auzea undeva în apropiere un clic-clac de potcoave ascuns de pâlcul de case și din când în când ajungeau până la ei niște râsete purtate de vânt și înăbușite de ceață. Sursa râsetelor era la capătul îndepărtat al drumului pietruit, în partea opusă casei lui madame Iocasta. Acesta era momentul de care se temuse Virgil și pe care știa că trebuia să-l înfrunte. Aceasta era Elbaroom, căminul comunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în viața ei doamna Gribb trăgea cu urechea în mod intenționat. TREIZECI ȘI PATRU Pe măsură ce străbăteau încăperea lungă și îngustă, în urma lor, tăcerea se așternea. Era ca și cum ar fi răspândit vreo substanță ucigătoare invizibilă, care omorae cuvintele pe buzele oamenilor și le înăbușea mișcările înainte de-a fi făcute. Substanța mai era și magnetică, din moment ce ochii celor amorțiți nu mai erau în stare decât să-i urmărească pe cei doi oameni în mersul lor. Aici liniștea era ceva neobișnuit aici. Intrarea lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ratat șansa. Tu ești distrus, iar eu m-am așezat. Ești mai mult decât distrus... ești pe cale să fii îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o ducea. El s-a șters în locul unde corpurile li se atinseseră, părând dezgustat, și a spus: — Prepelicarule, ești o proastă neîndemânatică. — Da, Grimus, a răspuns ea. Vultur-în-Zbor și-a înăbușit o izbucnire de mânie, amintindu-și sfatul lui Virgil: Așteaptă momentul potrivit. Hipnotizarea Mediei a fost un succes total. Sugestia post-hipnotică i-a îndepărtat complet din minte vuietul. Vultur-în-Zbor s-a înveselit puțin, apoi s-a gândit: Mă întreb câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gustul tot a rămas, amar precum cel de aloe. Am luat o ultimă înghițitură din sticlă, destul cât să-mi dea temporar un moment de fericire. Am simțit treptat cum pilulele își fac efectul, cu valuri de somnolență care mă înăbușeau, și m-am așezat din nou și am închis ochii, fiind încă suficient de conștientă cât să îmi aranjez pernele sub cap, destul de sus ca să nu mă înec. Întunericul a căzut asupra mea la fel de ușor precum o perdea de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de tată. Un tată cumsecade, știi dumneata. — Un tată cumsecade? — Da. Ca al dumitale. Un bărbat cu cap, cu inimă și cu suflet. Un om În stare să asculte, să călăuzească și să respecte un copilaș, și nu să-și Înăbușe În el propriile lui defecte. Cineva pe care un fiu nu numai să-l iubească fiindcă Îi este tată, ci să-l admire pentru că este cine este. Cineva cu care să-și dorească să semene. — De ce mă Întrebi așa ceva, Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la ora asta? — Ori deschideți ușa, ori o dărîmăm În șuturi, domnule Sempere. Nu mă faceți să repet. Am recunoscut glasul lui Fumero și am simțit cum mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare. Am Încuviințat. Înăbușindu-și un suspin, deschise ușa. Siluetele lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
drept scop Înăbușirea gemetelor partenerei...” Dar tocmai gemetele conferă satisfacții neașteptate unui cuplu. O femeie care nu scoate nici un sunet În timpul acuplării nu face nici doi bani. Muzica e necesară atât pentru ochi, cât și pentru urechi. Ce rost are să Înăbuși gemetele? Chiar și scrâșnetul de dinți tot e mai bun decât nimic... Decât tăcere mormântală, mai bine țiuitul unui burghiu sau scârțâitul pe geam al unui glaspapir... „SexPlay vă recomandă un supliment alimentar ce poate fi folosit sub formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am mai văzut araci și În zona de baltă, dar aceia, dacă nu erau aleși dintre cele mai uscate bețe de salcie, obișnuiau să prindă rădăcini și să Înfrunzească după prima ploaie, devenind până În mijlocul verii arbuști În toată legea, Înăbușind fasolea pe care ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mare decât cazanul ăsta. Ăilalți camarazi..., le-a fost frică să intre lângă mine, ziceau că le e frică de șerpi, dar eu le-am zis: Vedeți-vă dă treabă, băi, că dacă e să vă muște sau să vă Înăbușe, vin ei și acolo afară nu numai aici. Da’ nici nu erau veninoși șerpii ăia, mai ales ăia mari, poate să fi fost și vipere, io nu le-am văzut. Domn’e, și unde nu mă trezesc dimineața că strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ninge cu arome savante din ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama acele pinului sfâșie mugurii șiroim - să ne-ascundem, iubito, sub un
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
album, înec argumentele așternute persuasiv în asprul arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în colțul casei, se sărută două turturele.
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
dezbrăcat penultimele desuuri în mod firesc și a stat în cumpănă, derutată, câteva secunde. Deodată, hotărâtă, cuprinsă de o blândă, nespusă și nesupusă rătăcire a aruncat restul lenjeriei. A rămas cu bustul gol arămiu, de un arămiu uniform care mă înăbușea exclamând ca justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
nu ești lângă mine. Simțeam că te aflai totuși în preajma mea, dar nu vroiai să te arăți. Întărâtat, prelungindu-mi starea, te doream furibund, însă bruneta sau mai bine zis sânii ei mă obsedau, amestecând viziunile. Merele ei dulci mă înăbușeau, se unduiau deasupra mea. Tu nu erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că nu te găsesc unde trebuie, călărindu-mă, îmi percepeam bățul tremurând de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
și-o căutam să respirăm împreună același orizont, însă mai mult de o îmbrățișare fugară, nu ne permiteam! Eram siguri că nu ne-am fi putut opri. În anotimpul florilor căzute și înflorite temperaturile o luaseră razna iar vara mă înăbușea prin căldura ei, cu problemele mele, cu dilemele noastre! Într-o seară cu lună mare, clară, uluitor de luminoasă și nefiresc de pustie m-a încercat ispititor! A zăvorât ușa de trei ori... la fiecare mișcare zgomotul încuietorii creștea și
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
ei au inundat valea cu o lumină strălucitoare ca ziua. În clipa aceea Medor a văzut cadavrul prințului Darniel; cu ochii scăldați în lacrimi și inima sângerând, el l-a recunoscut după pătratele de alb și roșu ale scutului său. Înăbușindu-și lacrimile, nu pentru el căci nu prețuia viața, ci de teamă să nu se deștepte careva și să-i împiedice a-și aduce la îndeplinire pioasa lor datorie. El a propus tovarășuluiu său să poarte cadavrul lui Darninel împreună
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de pe calul său. Ceilalți și-au rotit privirile în jur spre a vedea de unde venise săgea fatala lovitură. Unul dintre ei, pe când își întreba camarazii din ce direcție apăruse săgeata, a primit o a doua în gât care i-a înăbușit cuvintele și curând i-a închis ochii. Zebrino, furios de moartea celor doi camarazi ai săi, s-a repezit asupra lui Medor și l-a apucat de păr, târându-l dinainte-i cu gând să-l ucidă. Dar văzând atâta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]