13,283 matches
-
în lupta cu fiarele, cu muntele, cu greul în locul tatălui său. Își făgăduiește s-aducă prada cea mare... să-și întărească părintele... Îmbrăcămintea o ajută pe deplin. O blană de lup vânat de ea îi e podoabă. Gândul acesta o-nalță, o face mai dârză, îi dă putere ! Iar din ochi aruncă-n jur îndrăzneală și hotărâre să-nvingă! E acceptată. Întrecerea-ncepută, Makhan urcă pe-un stei. Înainte de toate, eliberează capul acvilei de sub adăpost și netemătoare o țintește cu privirea, îi
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
am retras din calea mea,defapt voiam să crezi că dorm era atât de liniște aproape de tine era așa de bine să aud inima ta bătând mi-aducea aminte de a mea am întins peste tine bratul-aripa voiam să te înalți și tu să crezi că avem atâta zbor cât putem cuprinde în bratele-aripi să vezi că avem atâtea stele câte închidem în priviri trupurile ne dormeau târziu, în ianuarie căci sunt călătorii care se umblă pe pământul roditor de ilulzii
SOMN DE IARNA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382189_a_383518]
-
situația fiecăruia. Se spune ca în timpul sfintei slujbe, dimineața, la Sfânta Liturghie, omul trăiește mai atent, mai curat; dar pentru pământul acesta a rânduit Dumnezeu ca în fiecare ceas pe glob să fie Sfânta Liturghie așa încât în toată vremea se înalță rugăciuni - este un echilibru pe care nu-l realizăm trăind într-o societate unde auzim numai urlete și înjurături. Dar dincolo de acestea există, clipă de clipă, rugăciunile către Dumnezeu. Da, așa strigau apăsat și repetat tinerii la Cluj în fața Catedralei
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
pâine euharistică, tot în acest fel nu poate să existe decât o singură Biserică, în care se extinde Același Iisus Hristos. Euharistia este (re)sursa și temelia trăirii noastre cu Iisus Hristos în Biserică. Ea este fundamentul pe care se înalță edificiul Bisericii, este cel mai puternic element ce susține și străbate această uriașă construcție comunitară. Iată cu câtă claritate înfățișează Sfantul Chiril al Alexandriei acest aspect: "Căci binecuvântându-i într-un trup, adică al Său, pe cei ce cred în
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
cei ce vor veni “. Într-o investigare detaliată, autorul volumului de față realizează o justă încadrare a poeziei lui V. Gafencu în specificul poeziei iluminării sufletești regăsită în poemele lui Radu Gyr, Nichifor Crainic, Lucian Blaga unde lumina și iubirea înalță vibrațiile sufletului spre divinitate, prin religiozitate, prin împărtășirea cu apă vie a iubirii lui Hristos.Prin martiriul închisorilor cei aflați în suferință transformă pușcăria în Via Dolorosa ”hristică eliberându-se de sub teroarea istoriei”(pg.90 ). Autenticitatea, lirismul profund tonalitatea imnică
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLOAIA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă trist și liniștit... Orășelul obosit Reînvie... Aburi, valuri Se înalță-n cer, subit. Seara ne îmbracă-n umbre Trupurile pe trotuar, Se aude-un dangăt sumbru... Zvon mortuar.... Viața ritmu-ncetinește Ne-ndreptăm ușor spre vis, Printre nori apare luna ( Din abis) Doar o clipă... Nu dă semne Că ar vrea
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382270_a_383599]
-
și a celor la inimile cărora a reușit să ajungă. Știe că nu va fi un drum ușor, dar acolo unde înflorește iubirea pentru arta sunt cele mai fermecătoare roade. Știe că deține puterea creionului și poate reuși să se înalțe acolo unde și-a dorit mereu. Artistul poate fi găsit și pe pagina sa de facebook Andrei George Croitoru. Referință Bibliografică: Andrei George Croitoru, despre arta grafică / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie
ANDREI GEORGE CROITORU, DESPRE ARTA GRAFICĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382303_a_383632]
-
pubescente, întâlnim un adevărat fior de poezie în ultimele două versuri de la pag. 64: ,,Când vântul mă va vântura,/ Voi trece prin sita sa”. Citabil în întregul său, poemul ,,În horă” ar trebui să constituie pragul de la care să se înalțe, să-și ia zborul adevărat creațiile Cristianei Mariana Bălășoiu, trecând de la stadiul de versuri (blânde, vioaie, zglobii ori stângace) la acela de Poezie (care-i cu totul altceva decât juvenila joacă de-a versurile). Iată cât de promițător, viu, dinamic
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
alții pe-aici! Apoi, a punctat trist: e prea multă încrâncenare în țară, prea multă dușmănie, răutate, ură, între români, se împroașcă prea mult cu noroi în valori. A exemplificat cu atitudinea unor pigmei care au crezut că se vor înălța calomniind, împroșcând cu noroi faptele, viața pământeană a lui AP, chiar în acel noiembrie, când viața pământeană a poetului național se încheia! La încheierea manifestării m-am dus hotărât la domnul Roca, în speranța unui interviu. Fixasem și titlul interviului
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]
-
mulți îngeri”. Din cei cinci sași care mai viețuiesc în comuna, doar preotul și câteodată preoteasa mai trec pragul sfanțului lăcaș. Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are în jurul ei livezi de meri și pâlcuri de stejari și de brazi, înălțându-se către cer în mijlocul satului. Străjuita de tei seculari, casa parohiala este, la rândul ei, un monument: ea „împarte” veacurile în două - la sud, „aripa tânără” de la 1762, iar la nord, zidăria de la 1550. Aici și-a găsit familia Schlattner
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
care înainte de a se muta printre stele a dictat ultima poezie. Cu perfuziile împingându-i răsuflarea și cu aparatele stimulându-i zvâcnetul inimii. Iar în ultimul vers al unei opere colosale Adrian Păunescu se roagă pentru Țară. Așa s-a înălțat la cer: “Eu sunt bolnav de dumneavoastră, Țară,/ Eu sunt bolnav de dumneavoastră, Neam”. Ridicând rugă spre o minimă dreptate pentru România. În ultima vreme am bătut țara cu inima și pasul. A fost ca o împărtășanie. Am vorbit cu
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
Ring (Ringtheater), o clădire înaltă și îngustă, ucigând cel puțin 620 de spectatori, alte sute fiind rănite. Construcția clădirii, situată la adresa Schottenring 7, începuse chiar în anul 1872, când Eminescu părăsea Viena, fiind inaugurată la 17 ianuarie 1874. A fost înălțată de Heinrich von Förster, conform planurilor arhitectului Emil Ritter. Clădirea era tipică pentru stilul Renașterii, având două etaje, unde se aflau loji speciale, asemănătoare celor din Teatrul Regal din Londra (lojile Baignoire se găseau la parter, mai sus erau lojile
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
parcă de un blestem, aceasta a fost distrusă de bombardament, în timpul celui de al doilea Război Mondial. Multe dintre statuile aflate pe fațada teatrului au fost recuperate, ele fiind postate în Pötzleinsdorfer Schlosspark. În Cimitirul Central al Vienei s-a înălțat un sobru monument funerar în memoria victimelor acestui dezastru. De remarcat un fapt inexplicabil: deși tragedii similare se petrecuseră anterior și în alte țări, precum în Franța (Opera din Nisa a ars la 23 martie 1881, dezastru soldat cu 92
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
e n i r e a însăși. (Am în vedere, bineînțeles, numai conotațiile morale ale acestor termeni neutrali, - valorizabili, însă, peiorativ sau nu, conform poziției și mentalității fiecărui grup sociolingvistic.) La origine, ar fi un *bhergh "înalt" (cf. bher "a înălța", ca și "a scoate în relief, în evidență", - sau bher "a domina, a se distinge"); de unde, între altele, sanscritul brdo ("movilă", "măgură" ș!ț, "colină", "deal") și brhant ("mare, înalt, proeminent", "măreț, sublim"), vechi-indicul, așijderi, brhant ("puternic, strașnic, aprig, mare
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
măreț, sublim"), vechi-indicul, așijderi, brhant ("puternic, strașnic, aprig, mare, gros", "des, dens, ticsit, puternic, ferm, fortificat", "destoinic, harnic, trainic, iscusit"), armeanul berj ("ridicătură", "înălțime", "creștet", "vârf", - în unele compuse cu substantivul cer), germanicele burg (de unde și Burgundia "cea care se înalță"), baurgs ("turn", "cetate"), brogen ("obraznic, arogant, fudul", "a se umfla în pene", "a face-o pe boierul"), ca și, în greacă, pérgamon ("cetate") și pirgos (care știm ce va să zică). Și sunt, în genere, acestea, niște caracteristici proprii atât "bergamicului" Măgureanu
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
fost un vis, auzi zgomotul motoarelor turate, vezi elicele rotindu-se tot mai puternic, simți în nări mirosul de benzină. Închizi ochii și te afli din nou în carlingă, fiecare comandă îți este familiară, avionul răspunde așa cum te aștepți, te înalți maiestuos, stăpânești văzduhul. Ești în lumea ta, puternică și liniștită, tot mai departe de meschinăriile și mizeria de pe pământ. Mariana Drăgescu, Nadia Russo-Bossie și Stela Huțan-Palade sunt trei dintre "vedetele" Escadrilei Albe, unitate de aviație înființată la 25 iunie 1940
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
lumineze această mare zi de miercuri 13/23 august, menită a fi briliantul cel mai strălucit al cununei gloriei române. înaintea zorilor încă, Mihai-Vodă trimise o seamă de pedestrime cu puști de se așăză la intrarea pădurei. Sfîrșindu-și pregătirile, Mihai înălță împreună cu ostașii săi rugăciuni către Dumnezeu. Apoi, îndreptîndu-să cătră dînșii, le zise: să-și aducă aminte de vechea lor vitejie, căci ocazia de acum este frumoasă și de o vor pierde, anevoie o vor mai căpăta. Turcii, le zicea el
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
lor. Regula devine în mod cu totul excepțional neregulă, arătând că numai așa compoziția muzicală este un act rațional, de vreme ce se poate încălca severa regularitate a discursului sonor. Eliberarea de rigoarea legii îl înnobilează într-atât pe autor, încât ea înalță ființa muzicii. Spiritul palestrinian trăiește din licență, așa cum fluturele trăiește din efemeritatea larvei. 3. Excepții care lărgesc regula. Abia acum excepția își deconspiră adevărata ei vocație. Ieșită de sub interdicție și din infracțiune, ea încetează să slujească, împotriva propriei voințe, un
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
două decenii și jumătate, pe care maestrul Ion Dumitrescu a desfășurat-o, cu exemplară responsabilitate, profesionalism, dăruire și pasiune până la sacrificiu, la cârma Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A izbutit să reorganizeze, din temelii, această instituție, împreună cu filialele teritoriale, înălțând, asemenea unui arhitect de geniu, un important edificiu sonor ce s-a aflat, în prima linie, în viața spirituală românească și nu numai. De numele său se leagă realizarea - cu sprijinul factorilor de decizie guvernamentală, o legislație specifică care a
Un important jubileu: CENTENAR ION DUMITRESCU by AL. I. BĂDULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84357_a_85682]
-
Marina Constantinescu Uneori, avem nevoie să ne agățăm de ceva minunat ca să putem să ne înălțăm spiritual. Să plutim, puțin, deasupra vremurilor. Deasupra propriilor intoxicări. Evadarea înseamnă o aventură. De aici, începe orice formă de spectacol. Înseamnă să călătorim în propunerile altcuiva, să descifrăm luminile și umbrele unor altfel de zile și de nopți, să locuim
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
pierdută prin munți dar dînd totuși din aripi" (O femeie...).; "durerea e o altă față a puterii" ( Împins de un restort magnetic); "dar cîine al iadului oricîte flăcări gălbui/ ar țîșni din gura ta păcătoasă/ tu niciodată nu te vei înălța cu ele la cer (...) că nu știu de ce în vremea de azi iarna cumplită/ vine pe neașteptate/ și te zidește atît de adînc în zăpadă/ încît după ce scapi de ea te simți/ îmbrăcat în vestmîntul celor înviați din morți" (Trecerea
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
ca și cum, într-un spartanism deșuchiat, am arunca în prăpastie tocmai elementele culturale cele mai sănătoase și mai bine dezvoltate. Moartea Monicăi Lovinescu a repus cu acuitate problema testamentelor și-a moștenirilor. Am văzut o pleiadă de lăudători iviți din neant înălțând osanale conștiinței care, alături de Virgil Ierunca, a fost decenii în șir - nu mă sfiesc s-o afirm - un dascăl al neamului. Moartea acestui extraordinar personaj ne lasă cu o întrebare grea: cine va duce mai departe ideile din testamentul Monicăi
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
plaja pustie a minții", "alchimia ororii"... Când tu vii, cu a ei "apă aurie, acidă și moale", deschide o fereastră spre intimitatea poetului care, când nu-și dorește regresia în copilărie (Razor Blade), scrie versuri de dragoste pe șervețele și înalță ode casnice unei soții îngăduitoare. Unul dintre cele mai bune texte ale volumului este un astfel de poem intens, scris după ce resursele adevăratei iubiri s-au consumat: "azi m-am simțit prima oară bătrân/ după ce am văzut filmul bobby deerfield
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
acum atât de singuratic - ți se pare că aici lumea este atât de liniștită ca să poți distinge foșnetul trecerii tuturor fantomelor istorice. Aici este pădurea imensă în care Ludovic XIV își organiza vânătorile; îl vezi pe acest rege trecând călare, înălțat în șa cu aroganță, dar cu aroganță majestuoasă; se repede în pădure, se oprește deodată, lasă ceata călare să treacă și, întorcându-se singur, de aici o pornește prin acest intim coridor de verdeață pe urma doamnei La Vallere." Nu
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]