6,950 matches
-
nu sunt o cover girl pe avizierul FBI cu cei mai căutați criminali. Aproape jumătate de milion de dolari înseamnă mai mult de zece kilograme de bancnote de zece și douăzeci de dolari puse într-o cutie. Pe deasupra, împreună cu banii, înăuntru e și un bilet de la Evie pe-o foaie de hârtie roz care zice bla, bla, bla, o să te omor dac-o să te mai văd vreodată. Și mai fericită n-aș putea fi. Înainte ca Brandy să apuce să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aur. Alea-s de la cei care nu vin. Scuze, dar n-o să ajungem. Par să fie multe invitații returnate. Invitațiile-s frumoase, însă, gravate cu aur, cu marginile tăiate de mână, un cartonaș îndoit în trei cu o viorea presată înăuntru. Șterpelesc una și-i prind din urmă, pe agenta imobiliară Cottrell și pe Brandy și pe Ellis. Nu, zice Brandy, sunt prea mulți oameni pe-aici. Nu putem vizita casa în condițiile astea. Rămâne între noi, zice Cottrell imobiliara. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe mobil la 911 după ajutor. Nimeni nu e destul de interesat încât să intre în cămara valetului ca să vadă ce se întâmplă. Oamenii nu vor să afle ce s-ar putea petrece acolo înăuntru. Ca să vezi, texanii par să se simtă mult mai în largul lor când e vorba de case cuprinse de flăcări mistuitoare decât când e vorba de sex anal. Mi-amintesc de părinții mei. Scato și dușuri sărate. Sadomasochism. Așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un moment anume, nicăieri în mod special, doar Brandy aproape moartă pe podea și eu îngenuncheată deasupra ei cu mâinile acoperite de sângele ei de Prințesă Alexander petrecăreață. Brandy țipă: — Evie! Și capul pârjolit al lui Evie se ițește înapoi înăuntru prin ușa de la intrare. — Brandy, scumpete, zice Evie. Ăsta a fost cel mai bun dezastru pe care l-ai făcut vreodată! Spre mine, Evie fuge și mă sărută cu scârboasele ei buze topite și zice: — Shannon, n-o să-ți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Asta este. Dacă n-ai Dimineața din 10 aprilie în buzunar poți să-ți faci testamentul înainte de a pleca, dom'le. Mă gîndeam să-ți salvez viețișoara, dar se vede că nu merită nici cît un coniac și un marghiloman înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată a restaurantului, cristalele străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din umeri, ce-l costa? Lică Fâinaru a parlamentat cam cinci minute, s-a întors către el și i-a făcut semn să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă mai este acolo, dacă n-a plecat. A intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să servească de pe tava care nu tremura în brațele chelnerului absent, cu privirea aruncată peste cupola Ateneului Român. Abia în trenul de Constanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
verde. Dacă-l cunosc, mai întrebi dumneata!" Cu degetele groase, negre de tutun, nu l-a văzut fumînd, în odăi nici nu mirosea a scrum, ci doar a frunze de tutun care se usucă, dulceag și persistent, a deschis cutia. Înăuntru fotografii. I le-a înșirat pe masă. L-a recunoscut pe Cocoș, erau chiar fotografiile, unele, care apăruseră în ziare. Rînjind, proaspăt bărbierit ori într-un grup cu cojoace pe umeri și puști ținute în brațe ca pe copii. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un trăsnit, un aristocrat excentric, prințul Șerban Pangratty, care a făcut un raid în Orientul Apropiat și a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere. Desigur, ceea ce a făcut vîlvă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Să înțeleg că nici în mine nu aveți încredere, domnule Mihail, cu toate că îmi încredințați misiunea, totuși nu aveți încredere în mine?" Mihail schiță un zîmbet în colțul gurii "sincer să fiu, nici în dumneata. Nu știu cum vei reacționa cînd vei fi înăuntru. N-am cum să te controlez, ai autonomie totali poți să-mi spui adevărul, o parte din el sau să nu mi-l spui. Corect?" A zîmbit și el: "Corect, domnule Mihail!" Mihai Mihail îi dădu apoi cîteva instrucțiuni practice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cînd iese, cine să pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Că nu era gluma i-o arăta punctul 13, lucrul dracului "Ne obligăm solemn în fața lui Dumnezeu și Țării că vom face repede din România noastră sărăcită și demoralizată cum este azi o Românie pe atît de frumoasă și bogată înăuntru pe atît de respectată și temută în afară". Asta îl punea cel mai mult pe gînduri, ce să însemne oare ",respectată și temută în afară" sau "bogată și frumoasă înăuntru". Dacă ești bogat și frumos nu poți decît să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este azi o Românie pe atît de frumoasă și bogată înăuntru pe atît de respectată și temută în afară". Asta îl punea cel mai mult pe gînduri, ce să însemne oare ",respectată și temută în afară" sau "bogată și frumoasă înăuntru". Dacă ești bogat și frumos nu poți decît să fii iubit ori, de cei răi, invidiat. Dar, dacă ești, cum scrisese domnul maior Stavri, "respectat și temut" de alții, asta nu înseamnă decît că la tine acasă e stăpînă frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai intrat în odăile acelea, a moșmondit ceva și a scos un fel de geamantan-cufăr din piele, cu întărituri de metal. Nu era greu, pentru că fără efort l-a pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de fiecare dată cînd se ridică în aer lovește, se proptește ca să zic așa, într-o poartă care se deschide de obicei în afară. Eh, se întîmplă pînă la urmă ca balamalele să cedeze și atunci poarta se deschide înăuntru. Ce este acolo, înăuntru, doar el știe și nimeni n-a reușit să ne comunice. Dacă ar face-o, poate nu s-ar mai înghesui nimeni să tot izbească în tăblia ușii pentru a deschide..." Directorul Serviciului șopti atunci "poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd se ridică în aer lovește, se proptește ca să zic așa, într-o poartă care se deschide de obicei în afară. Eh, se întîmplă pînă la urmă ca balamalele să cedeze și atunci poarta se deschide înăuntru. Ce este acolo, înăuntru, doar el știe și nimeni n-a reușit să ne comunice. Dacă ar face-o, poate nu s-ar mai înghesui nimeni să tot izbească în tăblia ușii pentru a deschide..." Directorul Serviciului șopti atunci "poate ar fi îndeajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă la prostie. Sînt de-a dreptul stupizi, domnule Mihail, stupizi în înțelesul cel mai adînc al cuvîntului. Dacă te uiți la ei crezi că se joacă, ești convins că se maimuțăresc și se distrează de minune. Dar dacă ajungi înăuntru, așa cum am ajuns eu, atunci îți dai seama că pentru fiecare membru al fasciei tot ce se petrece este mult mai important și mai serios de luat în seamă decît toată viața de pînă atunci. Ar putea fi considerați niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rog, am sosit cu întîrziere și am constatat imediat o stare de spirit cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un fel de stat-major ad-hoc. Membri de rînd erau împrăștiați printre copaci, beau bere la sticlă, fără să scoată un cuvînt, supravegheau zona, cu toate că începuse să se întunece și nu prea aveai ce vedea. De cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut", zise Mihail, cu un aer de atotștiutor. Pangratty făcu ochii mari "Credeți... Mă rog, orice e posibil. Cum am apărut am fost îndreptat mai mult prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Teatrul Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mână o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c‑un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nume primite după păcatele noastre, nu după slujbe: „Sfântul Fără-Mațe” Și „Ducele Vandalilor”. După greșelile și crimele noastre. Opusul numelor de supereroi. Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge încins, lipicios. Și-ar fi trebuit să scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram prea mulți, noi, ăștia izolați de lume pentru o întreagă primăvară, vară, iarnă, toamnă - un întreg anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
agenda în care scrie Contele Calomniei și spune: — Forma corectă este lifting facial. La câteva străzi mai încolo, după ce trecem de vreo două semafoare și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]