1,381 matches
-
sau mai puțin, la ideea Arsenalelor că trăim într-o epocă în care oamenii se lasă pradă corupției ori de câte ori li se neagă posibilitatea de exprimare normală a instinctelor lor aventuroase. Ochii verzi ai împărătesei scânteiară: - Nu mă interesează filosofia Arsenalelor. Înțepeni de uimire văzând că a vorbit astfel despre Arsenale. Îi aruncă generalului acuzația, dar bătrânul părea imun: - Doamnă, când voi înceta să studiez ideile și concepțiile filosofice ale unei puteri care dăinuie de trei mii șapte sute de ani, îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un bolnav. Dar bine, până la urmă cât de greu poate fi să deschizi cufărul ăsta vechi?„Dar cum l-o fi dus până aici ?”...era destul de greu. Puse cufărul pe masă și încercă să spargă lacătul; se pare că era înțepenit. Cine știe de când era așa! „Ce belea!”-își zise. Probabil avusese cândva o cheie, dar de unde să o iei? Se chinui mult timp și începu să se enerveze, dar în cele din urmă se auzi un pocnet scurt și lacătul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
spun poezii... Behăi înveselit. Găsise pe bufet o maimuță de fetru și îi mângâia delicat urechile gălbui. Ioniță Dragu arunca priviri furișe. S-ar fi dus la toaletă, emoțiile îl încercau întotdeauna în același fel, dar nu îndrăznea. Frica îi înțepenise un nod în gât. Avea o singură dorință, să se chircească, să-și adune genunchii la gură, așa cum făcea acasă, în patul cu cearșafuri reci când nici romerganul, nici luminalul nu-și făceau efectul. Își înfipse unghiile în carne." Aș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e la neîndemînă gândul că acum doarme liniștită ori se uită la ploaia de afară, iar mâine sau poimâine... Făcu un gest cu mâna și oftă: Ar fi putut trăi superb. Păcat! Șerbănică Miga scînci: ― Pot să mă ridic? Am înțepenit de tot. Scarlat înclină capul. Se uita tot timpul la pendulă, incapabil să se stăpânească. Nu-și mai simțea deloc mâna. Doar ceva mort, greu care-i apăsa genunchiul... Melania Lupu îl privi cu coada ochiului. " Cît poate să mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înfierbîntat. Nimeni nu poate fi acum lucid, perfect lucid... Și-apoi unde să te duci? Sânt câteva ore bune de așteptat. ― Oriunde! Numai să scăpăm din cursa asta. ― Nu fi copil! spuse Scarlat. Ridică-mi puțin perna... Așa, mi-a înțepenit ceafa. Dacă băiatul a avertizat Miliția, nu mai e nimic de făcut. Gîndește-te o clipă! Vin și găsesc cuibul gol. Un renghi frumușel și atât. Cunosc următoarea etapă a itinerarului. Întâlnirea cu pilotul la Stâlpi. Ne așteaptă acolo. Ce-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nădușelile. Deschise aparatul de emisie portativ și îl chemă pe locotenentul Ciobanu încercînd să-și stăpânească vocea nesigură. * În față mergea pilotul urmat de bătrâni și Nucu Scarlat. Dascălu fluiera încetișor. Inginerul își învîrtea ochii în toate părțile cu degetul înțepenit pe trăgaci. " Încă douăzeci de metri! Pare liniște. O idee fantastică pe cale să se realizeze. Abia acum îmi dau seama! N-am crezut nici o clipă în ea, practic, cu adevărat, dar n-aveam încotro..." Melania Lupu se uită ușor, ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Florence. Cu ce vrei să te servesc? Miga se opuse de circumstanță. Bătrâna se apropie de vitrină. " Șerbănică nu mai are răbdare. N-a avut deloc cu cine trăncăni azi. Florence are una din zilele ei negre. Parcă o vezi înțepenită pe scaun și făcând bot. Și-acum să vedem ce mai zice domnul maior Cristescu. Nu te pripi! Șerbănică îți va povesti singur." Bătrânul o urmărea cu o expresie nostalgică. Melania pusese pe tăviță două cești, adusese din bucătărie o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spatele întors: ― Te înșeli, papa! Ai să te convingi în curând... Și-acum, cred că putem merge la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins. Oamenii îl priveau apăsat, cu fețe de piatră. De piatră păreau și trupurile nemișcate. Înțepeniseră, înșurubați în scaune, pregătiți pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești convins că până mâine dimineață pânzele nu dispar? Dacă-i așa, du-te și te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat înainte. Surîse: Sinucigașii sânt cocheți, țin la toaleta lor. O prietenă de-a mea s-a aruncat de la etaj. Vă rog să mă credeți, s-a sculat de la 5 dimineața, și-a frizat părul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu m-am gîndit? ― De ce n-ai fi dumneata criminalul, tinere? Numai pentru că ești dobitoc? "Trebuie să rezist până vine olandezul. După aia, cu banii în buzunar..." Hotărî să fie prudent. N-avea voie să comită cea mai mică eroare. Înțepeni în fotoliu ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea cu spume la gură. ― Idiotule! Cum i-am omorît? Își întinse palmele goale: Cu ce? Explică-mi, cap de bou
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repulsie la gîndul că e rudă cu această ființă care se arătase atît de agresivă și amenințătoare cînd era protejată de o fortăreață de oțel, iar acum tremura cumplit pentru o viață care nu valora nici cît o cîrpă. ÎMPĂRĂTEASA ÎNȚEPENI: \ DUCEȚI-L ÎNAPOI ÎN CELULA LUI. AM SĂ-I HOTĂRĂSC SOARTA MAI TÎRZIU. DE FAPT ȘTIA C-O SĂ-L LASE SĂ TRĂIASCĂ. ARDEA PUR ȘI SIMPLU ÎN INIMA EI DISPREȚUL FAȚĂ DE SLĂBICIUNI. AJUNSESE LA FEL CU GLOATELE CARE SE AGITAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
minute îndelungate, scena nu se schimbă. ERA UN OM ÎNZESTRAT CU MULTĂ RĂBDARE, DAR PÎNĂ LA URMĂ ȘI-O PIERDU ȘI SE TRASE ÎNAPOI CĂTRE UȘĂ. AFARĂ, FĂCU O PAUZĂ PENTRU A ÎNȚELEGE LUCRURILE ȘI A VERIFICA ÎN CE MĂSURĂ I-AU ÎNȚEPENIT MUȘCHII. VĂZUSE DOAR O NĂLUCIRE, ÎȘI SPUSE EL CU ÎNCORDARE, TOTUL ERA DOAR O SCENĂ DIN PROPRIA LUI MEMORIE RECREATĂ ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL. DAR DE CE TOCMAI SCENA ACEEA? ȘI-N FOND DE CE O SCENĂ DIN MEMORIE? SUB IMPULSUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceea ce cuprindea o precauție absolut necesară. Aproape tot ce i se întîmplase după evadarea din mîinile Făuritorilor de Arme era rezultatul faptului că nu putuse purta costumul într-un arsenal. Hedrock își simți trupul mai rigid; și gîtul parcă-i înțepenise, glasul i se încetini cînd spuse: ― Aș zice că e mult prea mare salariul. Ai grijă să fie redus la cinci milioane. Triner scoase un sunet nearticulat, dar Hedrock continuă să-i vorbească lui Royan cu același glas de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
felul ăsta opresc boala de care mă speriasem. Ajunsesem un fel de călugăriță în libertate, care nu-și îngăduia nici un fel de exces. Îmi luasem cărți de medicină și le studiam cu grijă. Când am simțit însă că picioarele îmi înțepeneau, mi-am zis: "Proasto, în felul ăsta nu faci decât să golești și anii pe care-i mai ai de trăit". Și m-am schimbat cu 180 de grade. M-am reapucat de fumat, nu-mi mai păsa de nopțile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iunie. A doua zi de la ploile întârziate care marcaseră duminica predicii, vara izbucni deodată în înaltul cerului si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care a suflat o zi și care a uscat zidurile. Soarele a înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de dimineață până seara. În afara străzilor cu arcade și a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TOT PE SCAUN, SE UITA LA RIEUX PE DEASUPRA OCHELARILOR. ― Aveți știri despre tată ? \ Nu, spune Rieux, este în tabăra de izolare. Doctorul strângea cu putere bara patului în care gemea copilul. Nu părăsea din priviri micul bolnav care s-a înțepenit brusc și, cu dinții strânși, s-a ridicat puțin din mijloc, îndepărtându-și încet brațele și picioarele. Dinspre micul corp, gol sub cuvertura militară, urca un miros de lână și de sudoare acră. Copilul s-a destins apoi încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
hoarde au curs peste veacuri gata-gata să ne acopere, ci noi am rămas nemuritori asemeni dacilor supuși lui Zamolxe cel veșnic, fiind binecuvântați de lumină și nemuritori”. în „Munții”: „Ei sunt parcă Dumnezei de piatră iar ciobanii par mici stânci înțepenite lângă turme, înfrățiți cu câinii și cu vulturii ca stăpâni ai ierburilor înflorite și stâncilor golașe.” în „Țara durerilor”, Bucovina ca parte a Moldovei ar trebui să poarte numele de Țara Durerilor, iar Moldova ar trebui să se numească tot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
urmă, imediat ce ieși din shouk, dincolo de zidurile Vechiului Oraș, se opri să-și tragă sufletul, gâfâind ca un sprinter care tocmai alergase cursa vieții lui. Simțea că mai avea puțin și leșina. Chiar și în momentul acela, mâna îi rămăsese înțepenită pe tăblița de lut din pricina căreia capul începuse să i se învârtă și inima să-i bată mai tare, mai întâi de emoție, apoi de teamă și, acum, de evlavie. În acel moment, Shimon Guttman știa că ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cele din urmă. —Akiva, trezește-te! Akiva! Akiva Shapira mormăi, după care se uită chiorâș la ceasul de pe noptieră. Unul din obiectele de care era cel mai mândru, acel ceas. O relicvă mecanică digitală de la începutul anilor ’70 pentru că avea înțepenit printre mecanisme un glonț trimis de un lunetist palestinian direct în biroul lui. Tipic pentru palestinieni: nu l-a nimerit - și nici măcar n-a fost în stare să distrugă ceasul. O glumă pe care le-o spusese mai multor delegații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca o vânătă în echilibru pe o pioneză. — Nu va merge. Nu stau comod deloc. — Încearcă, îl încurajă voios domnul Gonzalez. Sprijinindu-se bine în picioare, Ignatius se mișcă îngrijorat de-a lungul fișierelor până când una dintre roțile minuscule se înțepeni într-o crăpătură. Taburetul se clătină ușor și apoi se răsturnă, aruncându-l pe Ignatius cu toată greutatea lui pe podea. — O, Doamne! urlă el. Cred că mi-am rupt coloana vertebrală. — Dă-mi mâna, strigă domnul Gonzalez, cu teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îl părăsi curajul. Te ajut eu. Nu cred că e ceva grav. — Lasă-mă în pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să-mi petrec restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
seama că de o bucată de vreme căruciorul înainta pe o linie dreaptă, neșerpuită. Când încercă să-l împingă mai aproape de marginea trotuarului, nu se cârmi deloc spre dreapta. Oprindu-se, constată că una dintre roțile ca de bicicletă se înțepenise între șinele tramvaiului. Era prea greu să salte tot căruciorul. Se aplecă și încercă să ridice roata cu pricina. Când își puse mâinile sub tabla în formă de chiflă, auzi prin ceața ușoară scrâșnetul unui tramvai care se apropia. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Henry ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună, Jamie. Eu sunt Gerard. Bună, Gerard, zise papagalul. Alex înțepeni, uluită. — E vocea lui Jamie! — O cunoști pe mama mea? spuse pasărea, cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la fugă, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
afla. Înclinația ei spre violență o Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura și a cotit-o Într-o parte, Încercând să-și croiască drum prin mulțime. Însă, În graba sa, tocul pantofului drept s-a Înțepenit sub o piatră desprinsă din pavaj. Înfuriată la culme, și-a tras piciorul din băltoaca de sub piatră. Pe când Își scotea piciorul și pantoful din noroi, tocul s-a rupt, reamintindu-i astfel o regulă esențială pe care n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]